Pe baza datelor cele mai recente din tabelele de mortalitate publicate de firma de asigurări Groupama, rezultă că 20% dintre românii care ajung la vârsta de muncă nu mai apucă să atingă vârsta legală de pensionare. Cu alte cuvinte, contribuțiile lor la sistemul de pensii bazat pe solidaritatea între generații, așa numitul pilon I (clasic sau Bismarck), se pierd. De reținut, pentru a putea face un calcul corect, trebuie ținut cont că 1,29% dintre persoane nu apucă vârsta minimă pentru a intra pe piața muncii și pentru a avea oportunitatea de a începe să acumuleze punctaj de pensie în baza contribuțiilor achitate legal către bugetul asigurărilor sociale.
Doar 78,94% dintre români mai apucă vârsta de 65 de ani, ceea înseamnă că 19,77% din cei 98,71% care au avut posibilitatea de a intra în câmpul muncii au neșansa de a nu beneficia de pe urma acestor contribuții. Adică aproape exact 20% dintre cei care au avut posibilitatea de a se angaja cu forme legale nu vor mai apuca vârsta de pensionare.
Mai mult, dacă nu au apucat să-și facă formalitățile pentru pensionare la o vârstă mai redusă, în baza a diverse prevederi legale (vârsta efectivă de pensionare era anul trecut la noi de 60,5 ani pentru bărbați și 58,4 ani pentru femei, potrvit unui răspuns transmis de Casa Națională de Pensii către G4Media.ro), nici urmașii lor nu vor beneficia de pe urma sumelor prelevate ani de zile din salariu.
Excepție fac doar sumele acumulate în pilonul II al sistemului de pensii, cel obligatoriu administrat în regim privat. Acesta permite moștenirea banilor datorită dreptului de proprietate asupra titlurilor de participare acumulate în timp și cotate la piață după cum s-a făcut gestiunea de către firmele specializate.
În treacăt fie spus, rămâne neclar de ce limita pentru neparticiparea prin efectul legii la pilonul II a fost stabilită în 2007 la doar 45 de ani (echivalentul nașterii înainte de 1962), cu posibilitatea de a opta doar pentru segmentul 35 – 45 de ani (1962 – 1972) și obligativitate doar pentru cei care aveau până în 35 de ani, ajunși acum în apropierea vârstei efective de pensionare. Precum și de ce nu s-a aplicat până la capăt legea care impunea o creștere până la 6% din venitul salarial brut ( pe noua structură a contribuțiilor ar rezulta doar 5%) până în 2016 și s-a păstrat cota de 3,75%. Ceea ce a afectat pensiile viitoare a 7,5 milioane de români prin „deturnarea” unei sume consistente dinspre pilonul doi spre pilonul unu (alimentat ilogic și cu jumătate din comisionul perceput de fondurile de administrare privată).
Atenție, de facto s-a trecut la prorogarea unei legi date în 2007, după ani de zile în care a fost amânată progresia automată a procentajului legal spre ținta inițială, așa cum a fost gândită și votat a actul normativ, amendat cu rezultatul unor amânări, creșteri simbolice (precum cea de la 5% la 5,1% din fostul brut) și apoi plafonată.
Revenind la riscul de a plăti degeaba contribuții de asigurări sociale, la care sunt supuși cei născuți înainte de 1962 și care nu au ieșit la pensie, ar trebui reținut că probabilitatea de deces între 45 și 65 de ani era, potrivit acelorași tabele de mortalitate utilizate oficial, de 17,5%. Procentaj obținut din probabilitatea de a mai fi în viață la 45 de ani (95,67%) și cea de a mai prinde 65 de ani (78,94%).
COMMENTS