prof.univ.dr. Mircea Coșea
Analizând situația economică a României în anul 2022 și perspectiva viitorului an nu am putut să nu fiu atras de o idee deja bine cunoscută dintr-un roman de succes din perioada interbelică. Mă refer la romanul lui Camil Petrescu ” Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război ”. Este motivul pentru care titlul acestei scrieri este o parafrază a romanului.
Desigur, poate părea greu de acceptat o comparație între rigiditatea și abstractul unei analize economice , pe de o parte, și o analiză psihologică a dramei erotice trăite de personajul principal al romanului.
Comparația este însă posibilă deoarece , din punctul meu de vedere, ideea celebrului roman este mult mai profundă decât cea a traumelor sentimentale ale unui bărbat înșelat de soție. Ideea pe care o consider nu doar genială din punct de vedere literar ci și al înțelegerii existenței umane este cea a capacității individului de a face față schimbărilor bruște și violente ale mediului în care trăiește, a capacității de a înțelege realitatea sub noile și imprevizibile forme de manifestare ale ei, de la un moment la altul .
Fac saltul de la literatură la realitatea economică și socială a României și mă întreb dacă acea teribilă și grea trecere și adaptare a eroului romanului de la pace la război poate fi discutată și în cazul trecerii României de la un an 2022 în care criza nu a fost dramatic resimțită la un an 2023 în care vom resimți într-adevăr rigorile și vicisitudinile ei .
Nu voi analiza inflația, facturile , roborul, avalanșa falimentelor sau șomajul anului 2023 ci modul în care decidenții noștri politici au folosit relativul calm al anului 2022 pentru a pregăti economia și populație în vederea trecerii prin adevăratele și dramatice efecte ale crizei pe care România le va resimți în 2023.
Afirm că România nu a fost pregătită pe parcursul anului 2022 și nu va putea să facă față adevăratei crize care va caracteriza anul 2023. Din contră, afirm că actuala coaliție a aplicat și continuă să aplice o politică greșită de contracarare a crizei, a cărei consecințe negative vor apare în curând.
Greșeala constă în faptul că, după părea mea, s-a acționat și se acționează împotriva efectelor crizei și nu asupra cauzelor crizei. Mai mult decât atât, efectele crizei au fost identificare și luate în calcul doar asupra unei părți a societății românești, considerată defavorizată, nu asupra întregii societăți și economii românești.
Nu este de criticat faptul că această coaliție a considerat necesar să salveze de la o adevărată ” dispariție ” economică pe cei mai săraci dintre români dar este greșit modul în care aceste ” pachete sociale” au fost concepute și puse în practică.
În primul rând, contracararea efectelor crizei printr-un sistem de ajutoare sociale acordate discreționar pe baza unei valori a pensiei calculată din ” pix” conduce la o creștere a populației aflată în situația de asistați sociali, ceea ce nu este în concordanță cu capacitatea financiară reală a actualei economii românești .Deficitele periculoase pe care le avem ( bugetar, comercial, cont curent) ar trebui să determine guvernanți să reducă cheltuielile cu asistența socială concomitent cu creșterea cheltuielilor pentru investiții generatoare de locuri de muncă și spor de valoare adăugată ceea ce, pe cale de consecință, ar permite creșterea veniturilor ( pensii, salarii), reducând sau chiar înlocuind rolul ajutoarelor sociale în rândul populației considerate acum ca fiind defavorizată.
Grav este că acest accent pe ”politica pachetelor sociale” nu este temporar ci, conform noilor măsuri ( vouchere pentru alimente, lemne, energie etc) se pare că va continua și chiar extinde prin măsuri populiste inerente campaniei electorale care va începe în curând.
În al doilea rând, aplicarea unor politici sociale pe timp de criză nu poate avea rezultat pozitiv în condițiile în care sunt focusate doar pe un segment al populației. Criza afectează întreg ansamblul economic și social al unei țări ceea ce face ca o aplicare discreționară să creeze dezechilibre în defavoarea altor categorii ale populației sau sectoare ale economiei. Acordarea pachetelor sociale a fost făcută, paradoxal, prin atacul fiscal asupra sectorului economiei reale care ar fi trebuit sprijinit pentru a putea crea valoarea necesară susținerii bugetare a ajutoarelor. S-a preferat apelul la împrumuturi chiar în condițiile unor dobânzi de record european.
Un exemplu de ceea ce ar fi trebuit făcut este Germania care a acordat temporar gratuitate facturilor la energie pentru întreaga economie și a introdus biletul de transport subvenționat, de asemenea pentru întreaga populație.
În al treilea rând, nici măcar pachetele sociale nu au fost corect pregătite și aplicate.
Nu se cunoaște numărul exact al celor care pot beneficia iar excesul de birocrație exclude accesul unei părți importante a potențialilor beneficiari, aflați în medii rurale izolate și incapabili de a se deplasa la organele abilitate. Apelurile cotidiene ale domnului ministru al ” părinților și bunicilor noștri” conform cărora guvernul va acționa pentru renegocierea PNRR și pentru ridicarea pensiilor la valoarea inflației au rămas vorbe goale. PNRR nu s-a negociat iar pensiile au fost mărite cu un procent mai mic decât inflația oficială chiar dacă la alimentele de bază aceasta depășea cu mult pe cea a INS.
În al patrulea rând, nu a existat pe tot parcursul anului 2022 nici măcar intenția declarativă a guvernului de a acționa asupra unor cauze ale inflației care puteau fi rezolvate la nivel intern chiar în condițiile impactului inflaționist extern. Era de așteptat ca să se acționeze pe linia reglementării haosului din domeniul facturilor la energie. Dovada incapacității de a găsi o soluție este faptul că de opt ori ordonanța a fost modificată fie din vicii de fond sau de formă. Nu s-a reușit reducerea importurilor de alimente, sprijinul dat de către guvern procesatorilor români fiind ori prea mic ori prea întârziat.
Iată cum, prin totala lipsă de preocupare a guvernului de a folosi relativul calm al anului 2022 pentru a pregăti intrarea într-o perioadă considerată pe întreaga planetă ca fiind mai dificilă și distructivă decât în precedentul an , România s-a evidențiat prin apatie guvernamentală, lipsă de inițiativă și incapacitate de a utiliza oportunitățile oferite de marile schimbări ale modelelor de dezvoltare la nivel european și global ca și de cele, paradoxal, oferite de proximitatea față de războiul din Ucraina.
Alții au știut cum să folosească anul 2022 pentru a reduce efectele crizei. Este îndeajuns să privim la Polonia, Germania, Croația sau Italia.
La fel ca eroul lui Camil Petrescu, va trebui să ne adaptăm la dramatică schimbare care ne așteaptă, de capul nostru, căci actuala coaliție nu a luat nicio măsură pentru a proteja. O preocupă doar politicianismul rotativei guvernamentale.
COMMENTS