Luna aceasta este una aniversară: Piaţa Financiară împlineşte 24 de ani. Or fi mulţi, or fi puţini? Dacă ar fi să ne raportăm la ceea ce s-a întâmplat în piaţa media din România şi la contextul în care aceasta se desfăşoară de ani buni, putem spune că sunt motive de mândrie. Numărul celor care şi-au propus să performeze în domeniul presei economic e unul infinit mai mic decât în state cu mult mai puţini locuitori din Europa (e adevărat, sunt mai puţini oameni dar cu un grad de educaţie mai ridicat dar şi venituri per locuitor mai mari şi implicit nivel de trai peste cel al românilor).
Ce ne-am propus şi ce ne propunem în măsura puterilor noastre limitate? În primul rând să nu facem rabat de calitate. O veche zicală gazetărească spune că *hârtia poate suporta orice*. Parţial e adevărat, parţial e fals. De altfel, aici cred că se face şi diferenţa faţă de competitorii de online. Dincolo de avantajele acestora privind rapiditatea difuzării informaţiei, online-ul are şi dezavantaje: un text pus pe un site poate fi modificat oricând şi poate chiar să dispară în totalitate. Printul însă rămâne. Şi vă dau un exemplu. Scriam în urmă cu un deceniu că *drumul spre euro e sinuos şi riscă să se transforme din sprint în maraton* şi că *nu putem vorbi de o dată reală şi fezabilă a renunţării la leu mai devreme de 2024. Dacă acest text ar fi fost unul de online o parte s-ar fi gândit azi că e un text modificat în timp. Dar cum el este statuat pe hârtie, rămâne de necontestat!
În acest context voi continua să susţin cu tărie utilitatea printului. O analiză de calitate, un interviu bun trebuie să se regăsească întotdeauna în print. În materie de ştiri, probabil că locul lor e aproape exclusiv în online. Pe parte de opinii, lucrurile sunt împărţite, acestea putându-se regăsi atât în print cât şi în online. Dar mai trebuie subliniat un lucru: orice publicaţie de print care se respectă, trebuie să se dezvolte şi parte de online pentru a fi în piaţă. Şi nu pentru a pune în online ce este în print, ci pentru a oferi o periodicitate a informaţiei mai bună.
Dacă tot am pornit pe calea comparaţiilor, ce mi-aş dori eu e ca printul să fie o gazdă aproape exclusivă de informaţie pozitivă. Noi asta ne propunem şi aşa ne-am obişnuit cititorii. Poate că nu e cea mai bună reţetă financiară dar cu siguranţă e o reţetă care vindecă, puţin câte puţin, o societate românească mult prea avidă de informaţie negativă (poate e şi firesc, având în vedere faptul că pe mai toate canalele media primeşte numai aşa ceva). Noi ne-am propus şi vom continua să promovăm învingătorii, pe cei care fac lucruri, care construiesc. E ţelul nostru asumat, mica noastră contribuţie la dezvoltarea societăţii. Nu vom pretinde, deşi mulţi o fac, că în centrul atenţiei noastre e cititorul. Deşi afirmaţia poate intrigă, noi tratăm lucrurile la nivel macro şi ne uităm la societate ca la un macrosistem. Şi la fel ar trebuie să facă mulţi. Educaţia nu trebuie să pună în centru elevul, pentru că dincolo de şcoală acesta mai evoluează şi în alte microsisteme: familia, strada, etc. Iar copilul ar trebui plasat în centrul sistemului global, care le include pe toate. La fel băncile: clientul nu trebuie pus în centru sistemului, pentru că aceleiaşi persoane îi trebuie şi alte produse financiare – asigurări, pensii, produse de investiţii, etc. Totul trebuie judecat global şi în interdependenţă. Şi vă asigurăm că noi aşa facem şi aşa vom face, în măsura posibilităţilor noastre, oricât timp Piaţa Financiară va apare, în print şi online. E o promisiune asumată!
COMMENTS