Vă mai amitiți cutremurul din 1977 ? La finele acelui cincinal socialist, la Congresul al XII-lea al PCR, Constantin Pârvulescu a încercat să conteste poziția autoasumată de Nicolae Ceaușescu. În pofida riscurilor macroeconomice evidente și a obiceiului de a se mări cu circa 25% salariul mediu pe parcursul a cinci ani (1.595 lei în 1975, 1.289 lei în 1970, 1.028 lei în 1965, puteți face calculele), s-au majorat en-fanfare salariile oamenilor muncii cu 40%, întocmai cum fusese prevăzut în documentele de partid de la început de cincinal, care nu aveau cum să anticipeze condițiile din viitor.
În uralele delegaților Marii Adunări Naționale și spre bucuria buzunarelor ceva mai lipite de cracul pantalonului, salariul mediu net a urcat în 1980 la 2.238 lei, deși în Occident vântul crizei dusese dobânzile la valori cu două cifre pentru împrumuturile contractate anterior (pe vremutrile acelea pentru dezvoltarea economiei naționale și nu pentru consum). Rezultatul, probleme majore la plata datoriei externe ale României, oricum deficitar aranjată pe scadențe.
Apoi, a venit decizia de a apela la FMI în condițiile în care banii în circulație ajunseseră exagerat de mulți pe o piață în care prețurile erau, teoretic, fixe. La 15 iunie 1981, România a încheiat un acord de împrumut cu Fondul pentru suma de 1.102,5 milioane DST, din care a tras efectiv 817,5 milioane DST, adică aproximativ un miliard de dolari. Pentru populație, a fost mai important faptul că au fost crescute semnificativ o serie de prețuri (de pildă franzela de 3,20 lei s-a făcut 4 lei, pachetul de unt a urcat de la 8 lei la 11 lei etc.). De unde și un puseu inflaționist, care a durat până în 1984, când s-a și încheiat acordul cu FMI (la 14 ianuarie).
Una peste alta, datele publicate de INS după 1989 arată că inflația s-a manifestat acut, cu un neobișnuit (pentru acele vremuri) 3,1% în 1981, urmat de o cu totul excepțională creștere a prețurilor de 17,8% în 1982 și de încă un mic puseu de +4,1% în 1983. Cele 40% acordate anterior la salarii s-au topit vizibil după inflația cumulată de 29% din cincinalul care a urmat.
Apoi, degeaba s-a mai încercat revenirea la valori mai rezonabile ale creșterii salariului mediu ( 2.827 lei în 1985 față de cei 2.238 lei din 1980) și chiar punerea în acord cu rezultatele economice aflate în puternică încetinire. Cu doar 3.063 lei în 1989, ceea ce însemna doar 8% spre final de cincinal. Mămăliga a explodat. Poate facem anumite corelații referitor la consecințele unei măsuri, altminteri bine intenționate, luate într-un context care se arăta total nefavorabil ÎNAINTE de luarea ei.
COMMENTS