Contrar retoricii publice axate îndeosebi pe reducerea cheltuielilor, România va trebui, mai devreme sau mai târziu să se alinieze la practica europeană în materie de gestiune bugetară. Adică să majoreze (substanțial) încasările, așa cum arată situația comparativă din datele oficiale definitive publicate de Eurostat pentru anul 2021 (PIB-ul la care se raportează sumele intrate la buget rămâne calculat definitiv la doi ani după perioada analizată).
Dincolo de argumente stufoase și greu de urmărit de marea masă a contribuabililor, pur și simplu trebuie să ajungem și noi la o taxare care să permită alocări sociale și pentru dezvoltarea de infrastructură (deja antamate) fără a mai constitui deficite an de an și de a ne îndatora pe termen lung pentru beneficii de moment, alimentate sistematic în perioadele electorale.
Pentru că o imagine face cât o mie de cuvinte, hai să vedem unde ne situăm între colegele UE din regiune (nu am mai complicat graficele cu țările baltice). În primul rând, se vede ușor că suntem singurul stat plasat sub pragul de 30% din PIB în ceea ce privește veniturile din taxe și contribuții sociale.
Nu doar ultimii, dar și la foarte mare distanță de media UE, cam o treime mai puțin, ceea ce ar impune o majorare cu aproape 50% într-un orizont de timp mai îndelungat. Pare mult dar asta e, suntem pe la 10 puncte procentuale sub Polonia, economia cu care avem cele mai multe similarități (situată, desigur, înaintea noastră pe drumul dezvoltării) și cam la un sfert sub Cehia, stat cu PIB similar ca mărime dar care a trecut pragul de 90% din media UE la PIB/locuitor.
Ponderea veniturilor bugetare din taxe și contribuții sociale în PIB, 2021
Dacă ne uităm în baza de date europeană pe segmentul de contribuții sociale, se poate vedea că ne situăm pe locul 5 din 8 țări comparate, peste Ungaria, Croația și Bulgaria dar semnificativ sub Polonia, ajunsă foarte aproape de media UE. Peste care apar deja țări precum Slovenia, Cehia sau Slovacia.
Ponderea contribuțiilor sociale în PIB, 2021
Așadar nu aici rezidă problema cea mai mare, deși avem loc pentru o anumită îmbunătățire. Pentru care ar trebui să renunțăm la o serie de facilități acordate arbitrar pe sectoare de activitate și să mergem pe o abordare unitară la nivel de economie, dincolo de distorsiunile introduse în materie de contributivitate, în sensul că unii vor beneficia de pensie ca și cum ar fi contribuit, deși nu a fost cazul. Ori, de pildă IT-iștii nu pot fi asimilați cu foști CAP-iști.
Ponderea taxelor pe profit și câștigurile corporațiilor în PIB, 2021
Dacă problema cea mai mare nu este la contribuții sociale, atunci va fi, inevitabil, pe partea de taxare. La impozitarea corporațiilor suntem pe locul 6 din 8 iar diferențele pot părea relativ mari din grafic dar diminuarea lor, altminteri posibilă în anumite limite, nu ar aduce mare lucru la bugetul public.
Ponderea accizelor și taxelor pe consum în PIB, 2021
Cam aceeași situație se regăsește pe partea de accize și taxe pe consum, unde ponderea în PIB este comparabilă cu cea de la impozitarea corporațiilor și ne situăm peste Ungaria, media UE și Cehia, cu observația că aici excelează două colege balcanice, Bulgaria și Croația (cu PIB/locuitor mai mic decât noi), urmate de Polonia.
Ponderea veniturilor din TVA în PIB, 2021
Ajungem astfel, la rădăcinile problemei deficitului bugetar cronic și al statului prea slab financiar în raport cu cheltuielile angajate. În primul rând, suntem singurii care ne poziționăm sub media UE în materie de încasări din TVA, Toate celelalte state din regiune au ponderi mai mari, mergând până la dublu în cazul Croației sau cu circa 50% mai mari în cazul vecinelor Ungaria și Bulgaria.
Dincolo de eterna și sublima creștere a colectării, un clișeu utilizat pe post de Fata Morgana, ar trebui să realizăm că ocupăm poziția 24 din 27 de state membre în materie. Iar stimularea consumului fără producție internă de mărfuri corespunzătoare și fără un grad înalt de dezvoltare nu merge pe termen lung. Concret, o majorare se impune la cota standard, după ce am europenizat alimentele, cu ponderea cea mai mare în coșul de consum dintre statele UE.
Ponderea taxelor pe venit în PIB, 2021
Dar cea mai sensibilă chestiune în plan politic, care se va dovedi imposibil de ocolit din considerente de logică elementară, este creșterea ponderii taxelor pe venit în PIB. Pur și simplu, nu se pot pretinde servicii publice de calitate europeană cu intrări de două ori și jumătate sub media UE, la foarte mare distanță de Polonia, Cehia și semnificativ sub Bulgaria.
Taxarea mai redusă a veniturilor a fost o etapă în dezvoltare pentru a permite acumularea de bunăstare la nivel individual. Acum ar trebui să urmeze o aliniere graduală la practica regională și europeană. Nu doar în sensul creșterii cotelor de taxare marginale dar și al extinderii bazei de impunere, ca număr de persoane (limitarea drastică a numărului de free-rideri), cu globalizarea surselor de venit la nivel individual.
Ne place sau nu, în materie de impozitare și execuție bugetară (unde am ajuns să plătim deja 2% din PIB în fiecare an de an de an, precum Aspenterul, pentru banii împrumutați și consumați la diferite momente trecute și deja uitate) se poate face trimitere la o zicere a celebrului economist N.N. Constantinescu referitoare la fostul venit național: „Noi ne facem că-l dăm, el se face că vine”.
Rata marginală a taxării în țările OECD din Europa
Ar mai fi și un al șaptelea infografic cu situația din țările dezvoltate care să dea de gândit, mai ales că eficiența deducerilor în materie de politică fiscală pentru dirijarea connsumului în direcții benefice pentru economie este acum extrem de redusă, tocmai prin cota marginală de 10%. Stabilită ca să nu se supere nimeni după 16% anterior, de unde a fost redusă pentru a nu fi micșorate salariile nete, după o discutabilă mutare a contribuțiilor spre angajați. Subiect de meditație, dacă ne vedem în rândul țărilor membre OECD.
COMMENTS