Prof. univ. dr. Bogdan Căpraru
Anul acesta în ianuarie sărbătorim 15 ani de la aderarea la Uniunea Europeană (UE). Totodată, tot în această lună, se împlinesc 163 de ani de la Mica Unire. Coincidență sau nu, se pare că luna ianuarie a adus României de-a lungul istoriei două momente foarte importante: începutul construcției unității naționale și cel al intrării în marea familie europeană, al unității europene. Sunt două momente cruciale care marchează evoluția unei națiuni moderne, calea spre progres, bunăstare și democrație.
Intrarea în UE ne-a adus o serie de beneficii pe mai multe planuri: economic, cultural și social. Abia ieșiți după o lungă ședere sub regimul comunist, ne-a ajutat să recuperăm etape ale evoluției într-un timp mult mai scurt.Acest lucru s-a întâmplat ca urmare a perioadei de preaderare, când aveam un scop în sine de urmărit după un plan bine trasat prin îndeplinirea unor jaloane.Ulterior, beneficiind de statutul de membru, dar și datorită obligațiilor pe care acesta le impunea, am continuat pe drumul reformelor.Desigur, acest parcurs a fost și cu urcușuri și coborâșuri, însă, per ansamblu cred că avantajele au predominat.
În cele ce urmează, voi face o scurtă analiză a principalelor beneficii de care România le-a avut ca urmare a procesului de aderare la UE și a statutului de membru, fără a face neapărat o ierarhizare a lor.
1.Pentru a deveni membră, România a trebuit să îndeplinească o serie de condiții stabilite prin criteriile de la Copenhaga: stabilitatea instituțiilor care garantează democrația, statul de drept, drepturile omului și respectarea și protejarea minorităților; o economie de piață funcțională și capacitatea de a face față concurenței și forțelor pieței din cadrul UE; abilitatea de a-și asuma și de a pune în aplicare în mod eficace obligațiile asociate calității de stat membru, inclusiv obiectivele uniunii politice, economice și monetare. Toate acestea au condus la reformarea României, alături de alte țări foste comuniste, după aproape 50 ani de orânduire socialistă. Poate că fără această „ghidare” am fi „rătăcit” o lungă perioadă de timp, cu consecințele de rigoare.
2.UE, bazată pe principiile pieței unice, a adus cu sine libera circulație a capitalurilor,a forței de muncă și a mărfurilor. Investițiile externe au ajutat dezvoltarea economiei românești. Deși a avut și o latură negativă pentru piața internă a forței de muncă, exportul de forță de muncă a adus și avantaje prin transferurile de capital către familiile din țară, contribuind la bunăstarea acestora. În aceeași ordine de idei, a și disciplinat și educat în spiritul occidental pe cei care au ales să muncească în străinătate. Mărfurile altor state europene au pătruns și la noi, suplinind oferta de pe piața internă.
3.Sistemul bancar românesc a avut, de asemenea, de câștigat, prin intrarea de bănci străine, atât în perioada de preaderare, când România a fost zdruncinată de o serie de falimente, dar mai ales după. În baza licenței unice bancare, unele instituții de credit europene au decis intrarea pe piața românească. Odată cu venirea lor, am beneficiat de transfer de know-how, de îmbunătățire a gamei de produse și servicii bancare corelată din ce în ce mai mult cu cea din statele dezvoltate, dar și un transfer de guvernanță corporativă atât de necesar la acel moment. Băncile străine au permis și un aflux de capitaluri prin intermediul finanțărilor de la băncile mamă în economia românească. De asemenea, România a implementat cadrul de reglementare european cu privire la activitatea bancară. Acesta prevede implementarea cerințelor de capital Basel III stabilite la nivel internațional și proiectul Uniunii bancare, menit să întărească stabilitatea financiară și reziliența sistemelor bancare europene. Nu în ultimul rând trebuie să amintim de asigurarea independenței Băncii Naționale a României prin prevederile Tratatului de la Maastricht.
4.Pe linia finanțelor publice, UE impune niște reguli, de asemenea, fără echivoc în spiritul sustenabilității acestora. Regulile cu privire la deficitul bugetar general sau structural, la nivelul datoriei publice au menirea de a îndeplini acest deziderat. Din păcate, țara noastră, în ultimii ani de dinainte de pandemie a deviat de la unele dintre aceste reguli, intrând în Procedură de Deficit Bugetar Excesiv. Ca urmare a efectelor pandemiei, regulile fiscale au fost suspendate la nivelul întregii UE, însă este clar că după ce trecem de acest episod, trebuie reintrăm pe un făgaș normal. Ca un garant al respectării regulilor fiscale europene și naționale a fost înființat Consiliul Fiscal al României în anul 2010, tot ca urmare a unor recomandări și demersuri legislative venite de la nivelul Uniunii Europene.
5.România, având statutul de țară membră, a beneficiat și de o serie de fonduri pe parcursul celor 15 ani de apartenență. Sumele nete primite de la bugetul UE au ajuns la aproximativ 45 miliarde de euro. Totodată Programul Național de Redresare și Reziliență (PNRR), nu doar că va aduce noi resurse financiare de amploare pe termen mediu, dar va contribui și la schimbări structurale de anvergură în economia românească.
6.Aderarea la UE a contribuit și la un proces de schimbare de mentalități și de viziune, o convergență a acestora cu cele europene. România până acum 15 ani a fost mereu la confluența celor două lumi, cea occidentală și cea orientală, fiind în nenumărate rânduri mai mult sub influența estică. Însă la 1 ianuarie 2007 țara noastră a intrat într-un mod să spunem oficial în rândul țărilor vestice, ceea ce a dus și va duce în continuare la schimbări socio-culturale sistematice.
7.Criteriile de convergență nominală, dar în special cele de convergență reală, vor dirija mai departe economia României spre progres. La fel ca în perioada de preaderare, existența unor jaloane de parcurs, va da coerență reformelor ce va aduce economia țării noastre cât mai aproape de cea țărilor vechi membre ale UE.
Următorul pas este adoptarea monedei euro. Nu este unul simplu, implicând, de asemenea, îndeplinirea unor criterii. E un obiectiv care temporal a suferit multe modificări, prin amânare, și a iscat controverse. Cert este că în fixarea datei la care să se facă acest pas decisiv trebuie să țină cont de două lucruri. România va trebui să adere la euro atunci când condițiile economice o vor permite (convergență nominală și reală), dar, totodată, obiectivul nu trebuie să fie prea îndepărtat în timp, deoarece cu cât este mai îndepărtat, cu atât va fi mai greu de atins. În altă ordine de idei, asemenea interval de minim și maxim trebuie să fie cât mai îngust și situat cât aproape în viitor. Reformele necesare pentru a face acest deziderat posibil, trebuie accelerate și nu urmărite doar ca un scop în sine, ci ca o cale reală de a avea statut de economie europeană dezvoltată!
Notă. Opiniile exprimate sunt opinii personale ale autorului și nu implică instituțiile cu care acesta este asociat.
COMMENTS