Fără tehnologia, know-how-ul, procedurile de management şi marketing ale investitorilor străini, exporturile României ar fi căzut după 2009. Faptul că, în ciuda recesiunii din anii de criză, exporturile au avut o traiectorie ascendentă se datorează întreprinderilor ISD. Cu doar un sfert din numărul de salariaţi din economie, companiile cu capital străin (firme ISD) realizează 40,7% din cifra de afaceri totală, precum şi aproximativ 40% din valoarea adăugată brută, adică din PIB.
Companiile cu capital străin (ISD) – cu mai mult de 20 de salariaţi şi peste 30 mil. lei cifră de afaceri – au realizat cu aproximativ 919.000 de salariaţi, adică mai puţin de un sfert din totalul de 3,8 milioane de salariaţi, o cifră de afaceri de aproape 97 mld. euro, în anul 2011, în timp ce la nivelul întregii economii, cifra de afaceri a fost de 237,4 mld. euro, potrivit statisticilor prezentate de Constantin Chirca, director adjunct la Direcţia Statistică din Banca Naţională, în cadrul seminarului „Anul financiar bancar 2013” organizat de „Piaţa Financiară”.
*notă: Investiţia străină directă reprezintă capitalul social vărsat şi rezervele ce revin unui investitor nerezident care deţine cel puţin 10% din capitalul social subscris al unei întreprinderi rezidente, creditele dintre acest investitor sau grupul din care face parte acesta şi întreprinderea în care a investit, precum şi profitul reinvestit de către acesta (BNR şi INS – Investiţiile Străine Directe în România în anul 2011).
Analiza comparativă după numărul mediu de salariaţi, cifra de afaceri şi valoarea adăugată brută (VAB) arată că, în general, firmele ISD în raport cu întreaga economie au indicatorii cu mult mai buni decât la nivel general. În cazul industriei prelucrătoare, numai cu 43% din numărul mediu de salariaţi se realizează o cifră de afaceri de aproximativ 64% şi o valoare adăugată brută (VAB) de 56,5%.
„Acesta este răspunsul la întrebarea dacă ISD contribuie la creşterea economică. Din aceste cifre rezultă evident că întreprinderile în care s-au făcut investiţii în tehnologii, dacă ne referim la industria prelucrătoare, au o contribuţie însemnată la cifra de afaceri şi, ceea ce este foarte important, la valoarea nou creată, VAB, la costul factorilor de producţie, deci la Produsul Intern Brut”, a explicat Constantin Chirca.
În cadrul industriei prelucrătoare, pe ramura mijloace de transport, unde intră în principal fabricarea de autovehicule, cu 79% din număr mediu de salariaţi se realizează o cifră de afaceri de 89% şi VAB de 81%. Şi în celelalte ramuri, unde stocul de ISD este substanţial, aceşti indicatori sunt mult mai buni decât la nivelul întregii economii. O altă ramură – maşini, utilaje şi echipamente, unde sunt foarte multe operaţii pe fluxul tehnologic, cu 41% dintre salariaţi se realizează o cifră de afaceri de 51% şi VAB de 73,5%.
„Ar fi fost extraordinar pentru România ca în aceste ramuri să avem un stoc mult mai mare de ISD, altfel spus, de tehnologii şi management nou”, spune reprezentantul BNR.
Start ratat
Eugen Sinca, analist şef al BCR, arată cum ar fi fost dacă România ar fi beneficiat de mai multe investiţii străine directe în aceste domenii. „Cum stă România, comparativ cu alte ţări din regiune? Potrivit Asociaţiei Europene a Constructorilor de Autovehicule, Polonia are 11 fabrici de autoturisme în care asamblează autoturisme sau motoare, fiind campionul regiunii. Ungaria are patru fabrici, cei mai mulţi investitori fiind atraşi încă din anii ’90. Cehia are şase fabrici. România are doar două fabrici în care asamblează autoturisme şi motoare”, spune Sinca.
Analistul economic consideră că problema atragerii investiţiilor străine este una istorică în România, „un start ratat în anii ’90”.
„Este o rămânere în urmă a României, din cauza unor politici publice care nu au favorizat investiţiile străine directe. Din păcate, sunt domenii în care foarte greu putem recupera, iar unul dintre exemple este industria auto. Ianuarie a fost una dintre cele mai dificile luni în acest domeniu şi este greu de imaginat că un mare constructor va deschide o fabrică în România. Trebuie să căutăm ISD în alte zone”, a arătat Sinca.
Revenind la cei doi indicatori ai eficienţei: eficienţa muncii, respectiv cifra de afaceri pe salariat şi productivitatea muncii – VAB pe salariat, în industria prelucrătoare, la nivel de economie, s-a realizat o cifră de afaceri de 54.100 euro pe persoană, în timp ce în firmele ISD, 79.500 euro pe persoană; VAB la nivel de economie, 11.800 euro/persoană, firmele ISD, 15.400 euro/persoană.
„Pe bună dreptate, unii analişti pot spune da, dar faţă de VAB pe salariat din Germania, suntem departe. Aşa este, dar să facem analizele întâi în interiorul graniţelor, pe sectoare, ca să putem formula acele politici de dezvoltare-stimulare a acelor ramuri în care se produce o valoare adăugată brută mare. În industria prelucrătoare, aceşti indicatori sunt cu mult mai buni în firme ISD în raport cu nivelul întregii economii”, a precizat Constantin Chirca.
Mythbuster
Reprezentantul BNR a infirmat mitul potrivit căruia investiţiile străine ar fi mers numai în comerţ, în construcţii şi tranzacţii imobiliare sau în sectorul intermedieri financiare şi asigurări.
Datele BNR arată că beneficiara unui aport important de ISD în România este industria prelucrătoare. „Un lucru foarte bun având în vedere că în industria prelucrătoare se creează valoare adăugată brută, adică valoarea nou creată cea mai mare, având în vedere că industria prelucrătoare contribuie cu cel puţin 90% la exporturile României. Industria, în totalitatea ei, are o pondere în PIB, în anii cei mai slabi, în jur de 25%-26%, iar în anii cei mai buni, de 28% spre 30%. Deci faptul că în această ramură avem o concentrare importantă de ISD este un lucru pozitiv”, a subliniat Chirca.
Ponderea ISD în industria prelucrătoare este 31%, iar pe locul 2 se situează sectorul intermedierilor financiare şi asigurări, cu 18%, comerţul pe locul 3, cu 11%, construcţii şi tranzacţii imobiliare, cu 10,7%.
„În general, aceste ultime două sectoare – comerţ şi imobiliare – le observăm cu ochiul liber: vedem supermarketuri, clădiri de birouri, dar realitatea este alta”, spune Chirca, recunoscând însă că ar fi fost mult mai bine dacă procentul de ISD ar fi fost mai mare la industria prelucrătoare – spre 45%-50%.
48% investiţii greenfield
În ceea ce priveşte ponderea investiţiilor noi, din 55 mld. euro sold ISD la 31 dec 2011, 48% este stocul investiţiilor greenfield. Totodată, reprezentantul BNR a precizat că 49% din ISD de 55 mld. euro se regăsesc în imobilizări corporale şi necorporale.
„Industria prelucrătoare se detaşează atât din punct de vedere al întreprinderilor greenfield, cât şi al imobilizărilor corporale. Când afirm că se detaşează, am în vedere şi volumul ISD din acest sector în comparaţie cu comerţul sau construcţiile”, a subliniat Chirca.
În ceea ce priveşte distribuţia pe sectoare a investiţiilor în întreprinderi greenfield, industria prelucrătoare are o pondere importantă – cca 29%, comerţul este pe locul 2, cu aproximativ 20%, urmat de construcţii cu 15%, intermedieri financiare şi asigurări, cu 14%.
În cadrul industriei prelucrătoare, pe mijloace de transport, ponderea investiţiilor în întreprinderi greenfield este de 50% şi ponderea în imobilizări corporale şi necorporale de 63%, ceea ce arată o infuzie de mijloace noi de producţie.
Cea mai mare pondere de investiţii în întreprinderi greenfield se regăseşte în fabricarea produselor de lemn, inclusiv mobilă – peste 84%, din care imobilizările corporale şi necorporale – 74,4%. În fabricarea calculatoarelor, altor produse electronice optice şi electrice, ponderea este de 64%, respectiv 46%.
Nu mai suntem croitorii Europei
Legătura dintre ISD şi creşterea economică se poate face prin intermediul exporturilor.
„Contribuţia firmelor ISD la dezvoltarea economică se observă prin aportul la export, având în vedere că se vehiculează modele de creştere economică luând în considerare exportul şi consumul intern sau investiţii şi consum intern. Dar dacă în modelul nostru de creştere economică avem în vedere funcţia de creştere economică, punem în ecuaţie exporturile. Acest lucru ne conduce la producţia din industria producătoare. Pentru că atunci când spunem exporturi, trebuie să avem în vedere, de fapt, VAB din industria prelucrătoare şi că aceasta are o pondere însemnată, în anumiţi ani se apropie de 30%, la PIB. În acest caz, nu este greşit că ne formulăm un model având la baza creşterii economice exporturile”, spune Chirca.
Reprezentantul BNR arată că firmele ISD au o pondere însemnată la exporturi – 71% şi la importuri cu mult mai puţin – 62%. Concluzia ar fi că stimulează, contribuie preponderent la exporturi, dar nu grevează aşa de mult importurile. Explicaţia este că o mare parte dintre produsele, mărfurile şi bunurile exportate din România au încorporate importuri – pornind de la piese de schimb, subansamble, părţi componente, materie primă – care intră în România pentru a fi procesate activ şi a se transforma în produse finite pentru exporturi sau în alte subansamble care iau drumul exporturilor. Spre exemplu, Dacia Piteşti are exporturi semnificative de cutii de viteză în Maroc şi Brazilia, pe lângă autoturisme.
Structura exporturilor s-a schimbat fundamental. Dacă în 2000-2001, pe primul loc în exportul României era grupa de Textile încălţăminte, cu o pondere spre 35%, la 10 luni în 2012, grupa de Maşini aparate, echipamente, mijloace de transport a reprezentat 40%.
„Maşini aparate, echipamente, mijloace de transport – sunt produse ale industriei prelucrătoare. Este evident că acele întreprinderi ISD au o pondere însemnată la aceste mărfuri. Confecţiile reprezintă 11% din exporturi. Asta nu însemnă că aici nu s-a mai investit, că nu au fost aduse noi tehnologii, dar ramurile care produc maşini, echipamente, mijloace de transport au avut din punctul de vedere al ISD o dinamică mult mai accelerată. În 2001, această grupă reprezenta 20% din exporturi, iar în prezent reprezintă peste 40%”, a subliniat Chirca.
În ceea ce priveşte destinaţia exporturilor, 70% sunt exporturi intracomunitare. Exportăm pe o piaţă foarte severă, spre de exemplu Germania – 19%, pondere la care nu s-ar fi ajuns dacă produsele nu ar fi de calitate. Reprezentantul BNR a arătat că atunci când se vorbeşte despre modele de creştere economică, trebuie să se ţină seama de ponderea sectoarelor în PIB. În 2010, un an agricol slab, Agricultura, silvicultura şi pescuitul a avut o pondere în PIB de 5,7%, pentru ca în 2011, un an mai bun, ponderea să se ridice la 6,5%. În ambii ani însă, industria a avut pondere 28%-29%.
„Este foarte bine să avem politici de dezvoltare a agriculturii, chiar dacă ea are în prezent o pondere sub 10% la PIB. Dar, dacă facem afirmaţia că nu mai trebuie să ne orientăm spre industria prelucrătoare, unde avem valoare adăugată brută mare, şi dăm atenţie altor sectoare, cred că greşim. Este bine să vedem dezvoltarea susţinută a agriculturii şi, mai ales, dezvoltarea acelor industrii care procesează produsele din agricultură, atât produsele vegetale cât şi pe cele de origine animală. Dar asta nu înseamnă că nu ne mai interesează dezvoltarea industriei prelucrătoare. Mă refer la situaţia în care am fi puşi să creăm un model de dezvoltare economică. Bineînţeles că şi celelalte sectoare au importanţă: sectoarele care creează servicii, de exemplu învăţământul, sănătatea, şi aici se creează PIB şi direct şi indirect”, a explicat reprezentantul BNR.
Chirca a arătat că exporturile României depind de starea economică a ţărilor din care vin investitorii străini, iar acest lucru trebuie avut în vedere atunci când se realizează modelele de creştere economică. El a arătat că ţările UE care sunt în recesiune sau au creştere „zero” au o pondere însemnată în ISD din România, cât şi în exporturi. Creşterea exporturilor din ultima perioadă se datorează însă investiţiilor străine directe.
Comparativ cu ţările din jurul nostru, Polonia deţine stocul ISD cel mai mare, respective fluxurile anuale. În 2011, fluxul net anual al ISD în Polonia a fost de 13,6 mld. euro, în România de 1,8 mld. euro, în Bulgaria de 1,7 mld. euro.
„Cum se face că, din 2009 până în prezent, ani de criză, de recesiune, exporturile au avut o dinamică accelerată? Este rezultatul acumulării de mijloace de producţie, a tehnologiilor din aceste întreprinderi ISD. Altfel, exporturile româneşti, începând cu anul 2009, ar fi avut o traiectorie descendentă, chiar abruptă. S-au restrâns într-adevăr importurile, dar, în general, cele de bunuri de consum pentru gospodăriile populaţiei. Importurile de materii prime, subansamble, importurile cu destinaţia a fi procesate activ în România, au rămas la acelaşi nivel ca să susţină producţia de bunuri ce luau destinaţia exporturilor”, a explicat Chirca.
Aşa se explică faptul că, de la 33-34 mld. euro exporturi în 2008, an de creştere economică, în 2012 exporturile au atins 45 mld. euro. O creştere de 34%. Importurile erau în 2008 la nivelul de 52,8 mld. euro, iar în 2012 la cel de 52,3 mld. euro. Au rămas aşadar pe aceeaşi linie.
Soldul balanţei comerciale în 2008 înregistra -19 mld. euro, pentru ca în 2012 să arate -7 mld. euro. O reducere cu 62% care a condus la o diminuare a soldului curent al balanţei de plăţi de la -16 mld. euro la -5 mld. euro, o reducere cu 69%. Un fenomen pozitiv pentru România, având în vedere echilibrul indicatorilor macroeconomici.
„În 2000, România a depăşit un prag critic din punct de vedere al valorii exporturilor de 10 miliarde, iar în anul 2012, exporturile României au înregistrat 45 de miliarde. Întrebarea este – puteam să avem un volum al exporturilor de 4 ori mai mare fără infuzii de tehnologii, fără ISD? Eu, personal, cred că nu”, a adăugat Chirca.
ISD se reflectă în nivelul de trai
România are un stoc al investiţiilor străine directe pe cap de locuitor de doar 2.620 de euro. „Este cam tot ce a reuşit să atragă. Cifrele arată că, cu cât ţările au atras un volum mai mare de ISD, au crescut şi exporturile pe cap de locuitor şi a crescut şi nivelul de trai exprimat ca PIB pe locuitor la paritatea puterii de cumpărare. În prezent, România se află la 49% din nivelul de trai al UE”, explică Eugen Sinca.
Deşi stocul de ISD pe cap de locuitor a crescut în România de opt ori, din 2000 până în prezent, în Bulgaria, stocul de ISD pe cap de locuitor a crescut, în aceeaşi perioadă, de 13 ori. Totodată, România şi Bulgaria sunt singurele ţări din regiune în care ISD nu au mai revenit spre nivelul din 2008.
România are în prezent un nivel al investiţiilor străine directe pe cap de locuitor egal cu cel al Ungariei din anul 2000.
În ceea ce priveşte domeniul de activitate, Sinca spune că România a atras investiţii străine preponderent în sectorul bunurilor comercializabile, dar serviciile orientate spre export nu au convins investitorii. Spre comparaţie, Polonia a atras investiţii în transport de trei ori mai mari decât România, Turcia a atras investiţii în IT&C de şase ori mai mari decât România, iar Bulgaria, investiţii de două ori mai mari în turism decât noi. În schimb, România este campionul regional la investiţii în agricultură – cu 1,3 miliarde de euro atrase.
Un alt domeniu care a atras atenţia investitorilor străini a fost energia regenerabilă. Energia este unul dintre domeniile care pot atrage noi investiţii străine directe în următorii ani, mai ales rezervele importante de hidrocarburi.
„Ce ar trebui să învăţăm este să nu repetăm aceste greşeli şi să profităm de fereastra de oportunitate pe care o avem acum din punct de vedere al privatizării companiilor de stat”, spune analistul şef al BCR.
În ceea ce priveşte dependenţa dintre fluxurile externe de capital şi nivelul economisirii interne, ţările care au o pondere ridicată a soldurilor depozitelor bancare în PIB au, de regulă, excedent de cont curent – Germania, Austria, Suedia, Ungaria.
Avem nevoie de politici care să încurajeze economisirea internă, pentru că acest lucru va duce la reducerea dependenţei de fluxurile externe de capital, spune Sinca şi atrage atenţia asupra deficitului de cont curent al ţării, care în 2012 s-a cifrat la 3,8% din PIB, nivelul fiind unul dintre cele mai mari din Europa.
„Credem că România va avea deficit de cont curent 10 ani de acum înainte, acesta fiind expresia dependenţei de fluxurile externe de capital. România poate ieşi din această situaţie prin creşterea exporturilor, atât a exporturilor de bunuri, cât şi de servicii şi îmbunătăţirea balanţei contului curent”, a adăugat Sinca.
Analistul economic Florin Cîţu atrage atenţia asupra faptului că, în 2012, ritmul de creştere al exporturilor şi importurilor a ajuns negativ, ca în 2009, iar investiţiile de portofoliu, investiţii în instrumente foarte lichide, care arată neîncrederea în politicile economice, au atins anul trecut maximul .
COMMENTS