Indicii bursieri mondiali au continuat seria aprecierilor în aprilie, evoluţie determinată atât de speculaţiile (confirmate) cu privire la implementarea unor noi măsuri macroeconomice expansioniste (îndeosebi de natură monetară), dar şi de evoluţia predominant favorabilă a rezultatelor raportate de companii pe trimestrul I al anului curent.
Indicele global MSCI a crescut cu aproximativ 3% mom, până la 1 477 p., evoluţie determinată, din nou, în principal de contribuţia pieţei americane. Indicele american S&P 500 a crescut pentru a 6-a lună consecutiv în aprilie, cu 1,8% mom, până la 1 597,6 p., reprezentând un avans de 12% de la începutul anului. Această evoluţie a fost determinată, în principal, de doi factori: unul de natură monetară, mă refer la aşteptările cu privire la continuarea politicilor monetare expansioniste, atât în Statele Unite, dar şi Europa şi Asia în contextul deteriorării recente a principalilor indicatori macroeconomici; unul de natură micro-financiară, mă refer la evoluţia predominant favorabilă a rezultatelor financiare raportate de companii pentru trimestrul I (în Statele Unite, în proporţie de peste 70% acestea au depăşit estimările pieţei).
De asemenea, indicele pan-european Dow Jones Stoxx 600 a continuat să se aprecieze, pentru a 11-a lună consecutiv în aprilie, cu 1% mom, până la 296,7 p., reprezentând un avans de 6,1% de la începutul anului. Această evoluţie a fost determinată îndeosebi de atenuarea percepţiei cu privire la riscul macro-financiar în contextul în care la şedinţa de politică monetară de la începutul lunii aprilie Banca Centrală Europeană a semnalat iminenţa unor noi măsuri monetare expansioniste (de altfel, în debutul lunii mai entitatea a redus dobânda de referinţă la 0,5%).
Pe de altă parte, pe plan intern, piaţa de capital a continuat să consemneze o evoluţie divergentă, indicele principal, BET, depreciindu-se pentru a 2-a lună consecutiv în aprilie, cu 5,3% mom, până la 5 337,6 p. (ceea ce reprezintă un avans de doar 3,7% de la începutul anului). Această evoluţie a fost determinată de intensificarea percepţiei de risc cu privire la expunerea pe piaţa internă de capital, în contextul climatului macro-financiar dificil din Zona Euro, a persistenţei unor factori de risc macro-financiar şi politic pe plan intern, dar şi a problemelor structurale cu care se confruntă economia şi piaţa de capital din România.
Evoluţiile recente ale principalilor indicatori macroeconomici globali continuă să exprime premise benigne/negative pentru pieţele de acţiuni din perspectiva termenului scurt, mai ales în contextul incorporării recentelor măsuri monetare expansioniste (modificarea tonului FED la şedinţa de politică monetară, reducerea dobânzii de referinţă în Zona Euro şi măsurile monetare non-standard din Japonia), dar şi a apropierii de final a sezonului de raportări financiare pe trimestrul I. De asemenea, atrag atenţia cu privire la faptul că evoluţiile din piaţa bunurilor din perioada recentă ar putea constitui semnale cu privire la majorarea volatilităţii pe pieţele de capital în trimestrele următoare.
Dat fiind că evoluţiile macro-financiare mondiale, europene şi interne din aprilie nu s-au situat în afara previziunilor din Raportul Macroeconomic din martie am decis să nu modific scenariul central de previziune pentru pieţele de capital, pentru următoarele 3-6 luni. Prin urmare, range-ul (-7,5% : 5%) continuă să fie scenariul central pentru evoluţia pieţelor mature de capital pe termen scurt.
Evoluţiile recente ale indicatorilor macroeconomici exprimă decelerarea economiei americane (un nou soft-patch în trimestrul II), în contextul resimţirii măsurilor de consolidare bugetară, dar şi a amânării relansării durabile a investiţiilor în economia reală de către sectorul privat (companiile americane care au acumulat disponibilităţi importante preferă să recurgă la majorarea dividendelor). Totodată, menţionez faptul că în mai se va negocia problema pragului datoriei publice.
Prin aplicarea modelului FED actualizat cu evoluţiile indicatorilor din primele 4 luni ale anului curent se poate deduce că în 2013 am putea asista la atenuarea decalajului între randamentul oferit de acţiuni şi randamentul oferit de obligaţiuni (acest decalaj a atins nivelul record în 2012).
Considerând ipoteza că profiturile companiilor vor creşte cu doar 1,5% an/an în 2013, iar earnings yield se va menţine în apropiere de nivelul mediu din ultimii ani (aproximativ 7%), atunci indicele S&P 500 ar putea să se situeze la finalul anului 2013 la 1 403,9 p. (în scădere cu peste 12% comparativ cu nivelul din 30 aprilie, şi cu 1,6% raportat la finele lui decembrie 2012).
La nivelul Zonei Euro persistă contracţia economică, în contextul divergenţei economice reale, a propagării (de la periferie către grupul core) a unei percepţii ridicate cu privire la riscul investiţiilor în economia reală, precum şi a climatului dificil din sfera creditării, dar şi din piaţa forţei de muncă. Aceste provocări macro-financiare se vor reflecta la nivelul profiturilor raportate de companii, dar, mai ales, în sfera deciziilor investiţionale ale acestora.
Zona Asia Pacific resimte problemele cu care se confruntă Statele Unite şi Zona Euro, dar şi provocările structurale specifice regiunii. În ultima perioadă am asistat la evoluţii mixte ale indicatorilor macroeconomici comunicaţi în statele asiatice: atrag atenţia cu privire la faptul că economia Chinei a consemnat un ritm de evoluţie care a surprins nefavorabil aşteptările pieţei, iar comportamentul recent al indicatorilor din a doua economie a lumii pare să infirme scenariul de inflexiune.
Pe plan intern în acest an nici companiile cu un randament important al dividendului nu au mai prezentat acelaşi interes pentru investitori, deşi traiectoria dobânzilor a fost descendentă. Cu alte cuvinte, se poate spune că se menţine o percepţie ridicată de risc cu privire la expunerea pe piaţa internă de capital, date fiind problemele structurale cu care se confruntă atât economia reală, cât şi economia financiară.
Ca o concluzie a celor menţionate mai sus, consider că se menţine ridicată probabilitatea unor corecţii importante pe pieţele de capital mature pe termen scurt (mai ales după terminarea sezonului de raportări financiare pe trimestrul I), de o amplitudine mai ridicată pentru pieţele de frontieră şi emergente.
Într-un scenariu negativ, pieţele de capital ar putea iniţia o tendinţă descendentă prelungită, evoluţie care ar putea fi determinată de realinieri de valute pe mapamond, sau de concretizarea unor factori de risc, precum: incertitudinile din sfera policy-mix-ului american, prelungirea şi reintensificarea crizei din Zona Euro (proximitatea alegerilor din Germania şi posibilitatea ca prima economie din Europa să piardă rating-ul AAA), evoluţii nefavorabile ale indicatorilor macroeconomici din Asia Pacific. De asemenea, pieţele de capital ar putea să testeze eficienţa politicilor monetare expansioniste, dar şi să anticipeze posibilitatea apropierii de final a ciclului monetar expansionist pe mapamond.
Pe de altă parte, într-un scenariu pozitiv, pieţele mature ar putea continua să se aprecieze uşor comparativ cu nivelurile actuale, în continuarea rally-ului monetar este dependentă de relansarea durabilă a investiţiilor de către sectorul privat. Atrag însă atenţia cu privire la faptul că se menţin o serie de factori de incertitudine care determină o probabilitate redusă a unui asemenea scenariu: decelerarea economiei americane şi apropierea termenului limită pentru decizia cu privire la pragul datoriei publice; persistenţa unui climat investiţional advers în Zona Euro; divergenţele economice din zona Asia Pacific; menţinerea la un nivel redus a vitezei de circulaţie a banilor.
COMMENTS