Diferenţa dintre Venitul Naţional Brut şi Produsul Intern Brut – în creştere cu 40%. Implicaţii

Diferenţa dintre Venitul Naţional Brut şi Produsul Intern Brut în cazul României s-a apropiat de patru miliarde de euro pe an în 2016 şi ar urma să rămână la un nivel similar până în 2020. Astfel, mai mult de două procente din rezultatul economic obţinut pe plan local (2,3% din PIB, nivel similar deficitului bugetar de 2,6% din PIB) nu s-au contabilizat în contul românilor.
Deschiderea fluxurilor de capital şi integrarea în lanţurile de producţie ale corporaţiilor multinaţionale aduce, în afară de beneficiile aferente locurilor de muncă şi bunăstării create pe baza investiţiilor străine şi un cost la nivelul naţional, prin extragerea (absolut firească) a unor venituri din rezultatul economic obţinut.
Diferenţa dintre Venitul Naţional Brut (VNB) şi Produsul Intern Brut (PIB) – Ambii indicatori arată suma bunurilor şi serviciilor vândute către consumatorul final într-o economie dar primul se referă la veniturile realizate de persoanele sau firmele naţionale, în timp ce al doilea, mult mai des utilizat, la veniturile realizate pe teritoriul naţional.
VNB poate fi mare decât PIB, în general cazul ţărilor care au firme ce au investit în operaţiuni profitabile derulate în străinătate dar şi mai mic decât PIB, atunci când o parte din rezultatul autohton ţine de entităţile economice străine care au investit în ţară. În ecuaţia rezultatului net intervin şi sumele transferate din ţară de cetăţeni străini versus cele trimise în ţară de proprii cetăţeni care lucrează în străinătate.
De exemplu, VNB al Chinei este mai mic cu circa 300 de miliarde de euro decât PIB-ul ei, date fiind numeroasele firme străine care au mutat o parte din activitate acolo pentru a beneficia de costuri mai scăzute de producţie. Invers,VNB al SUA este mai mare tot cam cu 300 de miliarde de euro, ca urmare a producţiei de masă a firmelor americane ce operează peste hotare.
Potrivit datelor publicate de Comisia Naţională de Prognoză, în cazul României, diferenţa dintre PIB şi VNB s-au ridicat pentru anul 2016 la circa 3,9 miliarde de euro sau 2,3% din PIB. Ceea ce reprezintă un nivel semnificativ, mai mare cu peste 40% decât valorile consemnate în anii anteriori.
Această modificare a diferenţei dintre PIB şi VNB se va menţine aproape neschimbată până în anul 2020. Totuşi, deşi ca urmare a creşterii prognozate (oficial) ar urma să rămână după patru ani identică în termeni nominali cu cea de anul trecut ea se s-ar diminua la 1,7% din PIB-ul majorat.

Chestiunea este una de optim, nu una de a suprapune VNB peste PIB, ceea ce nu ar fi nici posibil şi nici de dorit în contextul actual al integrării crescute la nivel mondial (nu doar ca parte a Uniunii Europene). Dar aici avem şi explicaţia singurului parametru din 14 urmăriţi la nivelul UE, care nu se încadrează în cerinţele procedurii pentru dezechilibre macroeconomice, poziţia externă.
Poziţia investiţională netă, indicator critic
Deşi s-a îmbunătăţit în ultimii ani, poziţia investiţională netă externă rămâne încă departe de limita de -35% din PIB impusă prin criteriile de stabilitate ( ceea ce nu surprinde în cazul fostelor state socialiste ce au aderat la UE, ce nu îndeplinesc nici ele această cerinţă, cu excepţia, la limită, a Cehiei) şi se pare că nu permite reducerea diferenţei dintre PIB şi VNB.
Evoluţia poziţiei investiţionale nete a României

Sursa: Eurostat
Este, totodată, un semnal de alarmă în privinţa afectării capacităţii investiţionale (inclusiv în exterior) a capitalului românesc. Fiind greu de pus în contrapondere la investiţiile străine doar sumele trimise înapoi de forţa de muncă ce a părăsit teritoriul naţional şi, încă, mai păstrează legătura cu ţara de origine.
De reţinut, contribuţia României la bugetul UE se calculează (pe lângă 0,3% din TVA colectat şi o bună parte din taxele vamale cu zona non-UE) la nivelul de 0,7% din VNB şi nu din PIB. Ceea ce reprezintă o recunoaştere implicită a sursei capacităţii de plată a românilor, după posibilităţile lor, către bugetul comun.
Ori, această capacitate efectivă de plată în scădere relativ la PIB-ul anunţat oficial devine tot mai semnificativă în privinţa urmăririi tendinţelor în evoluţia veniturilor bugetului general consolidat. Care, au fost estimate recent de Consiliul Fiscal a atinge în 2017 nivelul minim record de doar 25,4% din PIB (media UE se situează la 40% din PIB).