La data de 1 ianuarie 2017, România și implicit sistemul judiciar românesc a împlinit 10 ani de la aderare la Uniunea Europeană, un moment politic și istoric de o însemnătate aparte și fără precedent. Anterior aderării și ulterior, statul român în drumul său spre deplină democrație, a implementat și a modernizat legislația națională în vederea corelării și respectării dreptului unional european.
Recent, în colaborare cu o prestigioasă societate de avocatură din Cehia, mai exact Doubek & Partners din Praga , am avut deosebita ocazie (bineînțeles, curiozitatea profesională era prezentă încă din anul 2013, de la începutul activității mele de avocat definitiv în cadrul MOȚEC ȘTEFAN – Cabinet de avocat din Timișoara), să iau contact direct cu sistemul judecătoresc din Republica Cehă.
Mai exact, clientul de naționalitate română a avut de furcă cu un adversar ceh, o societate comercială, care a preluat de la filiala sa, cu sediul în România, un portofoliu de creanțe destul de oneroase, constatate prin mai multe contracte de lucrări (antrepriză – subantrepriză) și care a refuzat să efectueze plățile conform contractelor de bază, ba mai mult, adversarul a formulat propriile pretenții pe calea cererii reconvenționale. Litigiul a fost sesizat instanței din Cehia, iar în acest context, la cererea clientului de naționalitate română, am decis împreună cu titularul cabinetului, domnul avocat Moțec Ștefan, interpret de limbă cehă, să participăm și să consiliem clientul în litigiul din fața instanței cehe.
Mărturisesc că așteptările noastre în mare măsură s-au confirmat, în sensul că procesul de judecată din fața instanței de fond, în speță, Obvodní soud pro Prahu 1, echivalentul unei judecătorii de sector din București, s-a desfășurat conform previziunilor noastre, însă totuși, au existat și nuanțe, chiar diferențe de sistem și de abordare.
Fără a concluziona, înainte de vreme, pot rezuma că procesul s-a desfășurat (folosind o comparație), asemănător trăsăturilor de bază ale poporului ceh, și anume, cu mult calm și cu o deschidere europeană a instanței față de justițiabili și participanții din proces.
De precizat că ședințele de judecată sunt programate din timp, la fel cum este și cazul României, cu mențiunea că se fixează o oră exactă, la care părțile și apărătorii acestora, se prezintă în sala de judecată (fără a se aștepta ore în șir, așa cum se întâmplă de multe ori, din păcate, în țara noastră). Instanța de judecată, ca instanță de fond este compusă dintr-un singur judecător, în speța noastră, o doamnă magistrat, cu o experiență medie spre avansat în această profesie.
Justițiabilii, de cele mai multe ori, sunt reprezentați de avocați aleși; la această concluzie am ajuns, cel puțin observând instanța sectorială din capitala cehă, aceasta și pentru că au dobândit o cultură europeană, chiar înainte de aderarea la UE din 1 mai 2004, și chiar dacă se declară (politicul) eurosceptici.
Trebuie menționat că sistemul judiciar din Republica Cehă este alcătuit din Curtea Constituțională a Republicii Cehe (Ústavní soudem České republiky) și din sistemul instanțelor judecătorești obișnuite. Sistemul instanțelor judecătorești obișnuite cuprinde Curtea Supremă (Nejvyšší soud), Curtea Supremă Administrativă (Nejvyšší správní soud), instanțele superioare (vrchní soudy), instanțele regionale (krajské soudy) și instanțele teritoriale (okresní soudy). Surprinzător, autoritatea publică centrală în competența căreia intră administrarea instanțelor este Ministerul Justiției din Republica Cehă.
În ceea ce privește organizarea instanțelor judecătorești obișnuite, acestea cuprind patru categorii, și anume, de sus în jos, Curtea Supremă și Curtea Supremă Administrativă din Brno. Urmează instanțele superioare din Praga și Olomouc. Continuă cu instanțele regionale din Brno, České Budějovice, Hradec Králové, Ostrava, Plzeň, Praga, Ústí nad Labem și instanța municipală din Praga. Pe ultimul nivel se situează instanțele teritoriale, dintre care unele sunt sectoriale (obvodní soudy) din Praga și instanța municipală din Brno, având același statut ca și instanțele teritoriale.
Asemănător României, sistemul judiciar și justițiabilii au la îndemână o bază de date juridice – portal dedicat justiției , însă în cazul lor, accesul la informații despre dosare este mai puțin accesibil terților, având în vedere că pentru a cunoaște informațiile publicate pe portal este nevoie ca justițiabilul și/sau reprezentanții săi convenționali, să dețină mai multe informații (date) despre cauză pentru a putea accesa informațiile publicate online.
Revenind, în procesul la care am asistat ne-a surprins faptul că judecătorul în ședința publică de judecată, nu este asistat de un grefier de ședință. Practic, judecătorul este cel care preia și atribuțiile grefierului, respectiv, consemnează discuțiile și dezbaterile din proces, precum și ceea ce hotărăște în ședință. Toate acestea, sunt supuse înregistrării de către judecător, prin intermediul unui reportofon. Oare o fi o idee bună și pentru noi ?! Ne-am întrebat retoric și apoi am chestionat avocații cehi, ai clientului și adversarului. Aceștia s-au arătat mulțumiți de această organizare administrativă și au explicat că s-a ajuns la această practică, de a nu exista grefier în sala de judecată, inclusiv în vederea reducerii costurilor de administrare și de efectuare a justiției. Ne-am putea imagina și în România, un proces de judecată fără prezența grefierului în sala de judecată ? Nu aș putea avansa un răspuns ferm, însă pot spune că și Republica Moldova a implementat în parte, înregistrarea ședințelor de judecată, stabilite prin lege că se judecă în biroul judecătorului, care înregistrează ședința prin intermediul reportofonului, conform unui studiu de politici publice .
O altă diferență importantă, care am surprins-o în procesul de la Praga, este aceea că instanța de judecată din Cehia, pronunță hotărârea judecătorească în ședință publică, imediat după închiderea dezbaterilor. În speță, după discuțiile judecătorului cu avocații aleși ai părților, a pronunțat hotărârea în sala de judecată, fără a se retrage pentru a delibera sau fără a amâna pronunțarea zile, sau chiar săptămâni. Părțile au posibilitatea să declare cale de atac, oral chiar în ședință sau după caz, într-un termen de 15 zile, ori un alt termen legal, de la comunicarea sentinței.
Dezbaterile din sala de judecată, mai exact susținerile și apărările avocaților aleși, așezați în bănci, situate una în fața celeilalte și nu în lateral, au fost evidențiate prin mult respect, acordat de un apărător față de celălalt (fiecare prețuiește alocuțiunea colegului său, fără a-l întrerupe în niciun moment), prin bunăvoință și chiar zâmbete cordiale, unul față de celălalt, cât și în relația cu judecătorul. În această atmosferă, de cele mai multe ori, avocații își expuneau punctele de vedere la cererea judecătorului sau a lor cu permisiunea instanței, așezați (și nu în picioare) în propria bancă, în timp ce chiar aveau laptopurile deschise și tastau, desigur în liniște, deodată ce pledau în proces.
Magistratul ceh (apropo în Cehia nu există un Consiliu Superior al Magistraturii, ci în procesul de administrare a justiției se are în vedere observațiile formulate de consiliile competente ale magistraturii, care sunt constituite în cadrul Curții Supreme a Republicii Cehe, al Curții Supreme Administrative a Republicii Cehe, al instanțelor superioare, al instanțelor regionale și al tuturor instanțelor teritoriale) pe parcursul ședinței de judecată a urmărit cu atenție susținerile apărătorilor aleși, s-a preocupat să răspundă la cererile și nelămuririle acestora, și cel mai de preț, nu a întrerupt în niciun moment, dezbaterile și discuțiile din proces. La finalul ședinței de judecată, care a durat aproximativ o oră, instanța, la primul termen de judecată (având la rândul lor, o procedură prealabilă fixării primului termen) a soluționat/pronunțat sentința judecătorească (fără să fie consemnată într-o minută, ci la fel ca orice alte discuții și decizii ale instanței, cu privire la cereri, excepții, etc., a fost înregistrată de judecător prin intermediul reportofonului).
Experiența de la curtea de justiție cehă a fost mai mult decât plăcută, fiind necesar a fi menționat în primul rând, simplitatea procesului de judecată, apoi calmul și modul de relaționare avocat – judecător și viceversa, și nu în ultimul rând, cultura etică și profesională.
Aceasta cu atât mai mult cu cât, clientul tău câștigă procesul de la curtea sectorială situată în Praga, o capitală, despre care putem să spunem că este un oraș minunat!
Comparativ, cred că merită a fi studiat și sistemul judiciar ceh, și extrase lucrurile pozitive și drepte inclusiv pentru a se analiza de către cei responsabili cu politici publice în materie de justiție, o eventuală implementare a bunelor practici în al nostru sistem judecătoresc.
Cât despre înfăptuirea efectivă a justiției – atributul exclusiv al judecătorilor, suntem convinși că și-ar dori (poate nu să înregistreze dezbaterile și deciziile în memoria reportofonului, cine știe) să conducă și să administreze un proces asemănător, cel puțin ca cel ceh, alături de ceilalți participanți la procesul de judecată, dintre care și avocați.
Avocat Lăcătuș Igor
MOȚEC ȘTEFAN – Cabinet de avocat
COMMENTS