Riscul de sărăcie după standardele europene – maxim în România

România are cel mai ridicat risc de sărăcie măsurat după standardele europene dintre toate statele membre UE, potrvit datelor publicate de Eurostat. Cu 12,1% din populaţie situată la mai puţin de 40% din venitul median echivalent (VME) pe persoană, ne-am plasat anul trecut înaintea Bulgariei (10,6%),Spaniei (10,5%) şi Greciei (9,3%).

De reţinut, acest indicator este relativ la situaţia dintr-o anumită economie naţională. Nu se pot face comparaţii directe între ţări cu niveluri de dezvoltare diferite dar se poate decela uşor gradul de inegalitate în distribuirea rezultatelor economice şi riscul de a avea persoane provenite din gospodării sărace, cu probabilitate mare de a avea dificultăţi ulterioare de dezvoltare şi integrare socială.

Pentru referinţă, menţionăm şi câteva valori ale procentajelor de gospodării sărace sub pragul de 40% la nivel national, consemnate de Eurostat pentru 2017 sau, dacă nu au fost încă raportate date, pentru 2016. Cele mai mici valori se regăsesc în Finlanda (1,9%) şi într-o ţară din fostul bloc estic, Cehia (2,2%).

Urmează apoi Malta (2,8%), Franţa (3,1%), Irlanda (3,2%), Belgia şi Olanda (3,4%), Danemarca (4,1%) şi, din nou o fostă ţară socialistă, Ungaria (4,6%). Germania (4,8%), Suedia (5,1%), Austria (5,2%), Luxemburg (5,4%), Slovacia (5,5%), Marea Britanie (5,6%) şi Polonia (6,1%) se află sub media UE.

După cum se poate observa, există aici un criteriu care ne diferenţiază foarte clar în plan social de ţările din Europa Centrală care au curs de schimb flotant, cum am ales şi noi să avem, şi trebuie să adopte euro, la care ne place să ne raportăm. Practic, decalajul de PIB/locuitor faţă de ele are nu doar o dimensiune cantitativă, aparent tot mai mică, dar şi una calitativă, inaparentă dar insidioasă.

Dacă se face raportarea riscului de sărăcie din România la media UE, se poate observa că decalajul maxim este localizat în preajma unor venituri situate la jumătate din media pe economie şi se păstrează mai accentuat în zona de 60% decât sub pragul de 40%. Ceea ce este în acord cu poziţionarea ţării noastre drept campioană europeană a salariaţilor cu venituri mici şi mai mulţi copii.

Riscul de sărăcie în România comparativ cu media UE

Sursa: Eurostat, *date 2016, calcule proprii

În schimb, la pragul de 70% din venitul mediu echivalent, procentaj similar cu rata de înlocuire a pensiilor (gospodăriile de pensionari nu au, în general, copii în întreţinere), decalajul faţă de media UE devine minim (de altfel, trecem pe locul două după Bulgaria şi şi ca puncte procentuale şi ca număr de gospodării cu probleme mai mari faţă de uzanţele europene.

Sunt aspect care ar trebui urmărite, analizate ceva mai atent şi luate măsuri în consecinţă, dacă este ca dezvoltarea economică să ajungă efectiv la marea masa a populaţiei. Asta în ideea de a nu mai avea cele mai mari discrepanţe de nivel de trai din UE pe tranşe de venituri şi de a creşte coeziunea socială. A fi relativ avut într-o mare masa de săraci nu rimează cu valorile europene.

Precizări metodologice

Venitul median echivalent (VME) pe persoană este venitul total al unei gospodării, după taxe şi alte deduceri, care este disponibil pentru cheltuire sau economisire, împărţit la numărul de persoane din gospodărie convertit în adulţi-echivalenţi în funcţie de vârstă, ponderarea fiind făcută potrivit scalei de echivalenţă

Scala de echivalenă este cea utilizată de OECD, organizaţia care grupează ţările cu cele mai dezvoltate economii din lume. Echivalenţa se face după cum urmează:1,0 pentru primul adult; 0,5 pentru orice altă persoană din gospodărie cu vârsta de la 14 ani în sus şi 0,3 pentru fiecare copil cu vârsta sub 14 ani.

Venitul total disponibil la nivelul unei gospodării se împarte apoi la numărul de adulţi-echivalenţi. Perioada de referinţă este de 12 luni ( anul anterior sau anul fiscal, cu excepţia Marii Britanii unde se utilizează anul curent şi a Irlandei, în cazul căreia monitorizarea este continua iar datele se eferă în permanenţă la ultimele 12 luni).

Indicatorul de risc de sărăcie se obţine prin calcularea procentajelor referitoare la gospodăriile care nu se ridică peste cotele de 40%, 50%, 60% sau 70% din venitul median echivalent disponibil pe adult-echivalent.