Dobânda de politică monetară stagnează la nivelul din iunie 2022 în Cehia (7% pa), la nivelul din septembrie 2022 în Polonia (6,75% pa) și Ungaria (13% pa) și la nivelul din ianuarie 2023 în România (7% pa) (Fig. 1). Conform comunicatelor de presă de la ultimele ședințe de politică monetară, băncile centrale afirmă că menținerea acestor nivele (Ungaria, Polonia, România) sau a unora mai ridicate (Cehia) este necesară pentru o perioadă prelungită pentru ca așteptările inflaționiste să fie ancorate și ținta de inflație să fie atinsă într-o manieră sustenabilă. Toate băncile centrale monitorizează atent evoluțiile interne și internaționale și își propun utilizarea instrumentelor de care dispun pentru stabilitatea prețurilor pe termen mediu.
Presiunile inflaționiste începute în 2021 sunt rezultatul unui șoc global provenit din creșterea prețurilor la energie, materii prime și produse agroalimentare ca urmare a perturbării lanțurilor de producție transfrontaliere și a dezechilibrelor dintre ofertă și cerere, ambele amplificate de războiul Rusia-Ucraina. Modul în care presiunile inflaționiste globale reverberează în termeni de inflație locală diferă de la țară la țară în funcție de 1) gradul de concurență pe piețele naționale, 2) dinamica veniturilor populației, dictată de gradul de tensionare a pieței muncii și politicile salariale implementate, 3) mecanismele de plafonare a prețurilor la energie și de protejare a puterii de cumpărare a agenților economici.
Începând cu acest an, ca urmare a reducerii prețului energiei, indicele prețurilor de consum este în descreștere în fiecare țară din regiune. Totodată, România a înregistrat anul acesta, până în luna mai, cea mai mică creștere anuală a prețurilor de consum din regiune (Fig. 2). De asemenea, România deține cea mai puțin tensionată piață a muncii din regiune, cu cea mai mare rată a șomajului (Fig. 3) și cel mai mare număr de șomeri ce revine pe un loc de muncă vacant (Fig. 4) ceea ce teoretic implică presiuni mai mici pentru creșterea salariilor care să se traducă în creșteri de preț. Într-adevăr, creșterea remunerării salariale pe oră lucrată a fost cea mai în urmă față de creșterea productivității orare a muncii, măsurată ca PIB per oră lucrată, comparativ cu țările din regiune până în 2022. Diferențialul a fost recuperat în întregime în primul trimestru din 2023 (Fig. 5), România ajungând în situația țărilor din regiune cu salariul orar avansând în acelși ritm cu productivitatea orară. Astfel, până în primul trimestru din 2023, creșterile de salarii nu au creat presiuni inflaționiste în nici una din țările din regiune.
Nici modul de transmitere a creșterii dobânzii de politică monetară în dobânzile bancare nu este același în regiune. În primul rând, pentru că nivelul dobânzii de politică monetară înainte de majorările succesive nu a fost același (0,1% pa în Polonia, 0,6% pa în Ungaria, 0,25% pa în Cehia și 1,25% pa în România). În al doilea rând, pentru că majorarea cumulată a dobânzii de politică monetară a diferit (5,75 pp în România, 6,65 pp în Polonia, 6,75 în Cehia și 12,4 pp în Ungaria). În al treilea rând, pentru că viteza de creștere a dobânzii de politică monetară în perioada dintre prima și ultima majorare nu a fost aceeași (0,4 pp/lună în România, 0,6 pp/lună în Polonia și Cehia și 0,8 pp/lună în Ungaria). În al patrulea rând, pentru că maturitatea produselor bancare (depozite, credite), ponderea produselor bancare în monedă națională, tipul de dobândă (fixă sau variabilă) prevalent și anticipațiile privind persistența dobânzilor crescute, toate pot diferi. Până în martie 2023 majorarea cumulată a dobânzii de politică monetară s-a transmis în dobânda depozitelor și respectiv a creditelor bancare la termen în sold în moneda națională în proporție de 57% și 21% în Cehia, 68% și 22% în Ungaria, 77% și 82% în Polonia, 88% și 71% în România (Fig. 6).
Creșterea de dobândă transmisă în economiile țărilor din regiune este semnificativă. Deciziile de menținere a dobânzilor de politică monetară arată că nu este dezirabilă nici continuarea creșterii dobânzilor în condițiile în care inflația s-a poziționat pe un trend de decelerare și nici începerea scăderii dobânzilor deoarece reducerea graduală de la inflații înalte va necesita timp pânâ la atingerea nivelelor de inflație țintite.
COMMENTS