În plină criză energetică, ajutoarele pentru plata facturilor reprezintă un instrument de intervenție rapidă necesar în sprijinul consumatorilor vulnerabili. Însă astfel de măsuri nu fac decât să pompeze bani într-un sac fără fund, dacă nu sunt însoțite de investiții care să protejeze cu adevărat consumatorii în fața crizelor viitoare. Aproape 17 miliarde de lei (peste 3,4 miliarde de euro) din bugetul de stat a costat până acum schema de plafonare și compensare a prețurilor la energie, pentru perioada noiembrie 2021 – aprilie 2023. Bani de la buget pentru plafonare nu mai sunt și ne-am întors de unde am plecat, ba chiar mai rău. Sărăcia energetică în România s-a acutizat, iar consumatorii vulnerabili sunt în continuare expuși viitoarelor crize. În fața acestei realități, e mai mult decât evident că România are nevoie urgent de o strategie națională pentru tratarea sărăciei energetice. O misiune dificilă, dar nu imposibilă.
România nu doar că nu are o strategie pentru a aborda sărăcia energetică, dar își încalcă o obligație legală prevăzută de peste 10 ani în Legea Energiei din 2012, care prevede crearea unui Plan național de acțiune pentru combaterea sărăciei energetice. Au trecut 11 ani și acest plan nu există. De unde rezultă că în fața unor crize, cum sunt cele pe care le trăim de trei ani încoace, nu știm cum să reacționăm și luăm măsuri ad-hoc ce se dovedesc a fi doar niște tratamente extrem de scumpe și fără o ameliorare de durată. Mai ales în situația de față, cu dezechilibre macroeconomice cu efecte pe termen lung insuficient de cunoscute și cu un deficit bugetar excesiv, România nu își permite să subvenționeze prețurile energiei pentru toți consumatorii, indiferent de venituri.
Pentru a lua cu adevărat măsuri eficiente de sprijinire a populației și a preîntâmpina șocurile unor alte crize viitoare, e nevoie urgent să știm exact situația consumatorilor în risc de sărăcie energetică (așa-numiții consumatori vulnerabili) sau care se confruntă deja cu această situație. Trebuie ca autoritățile să știe cine sunt aceștia, unde se află, ce venituri au, în ce fel de locuințe se încălzesc, ce tip de energie folosesc, care este vârsta lor, starea de sănătate etc. În al doilea rând, întrucât efectele acestor crize sunt complexe, iar capacitatea populației de a le face față este limitată, este nevoie să anticipăm efectele și tipul de măsuri necesare pentru un spectru mult mai larg de populație. Cunoaștem faptul că vulnerabilitatea energetică este o situație dinamică, iar în funcție de o serie largă de factori, dimensiunea populației afectate poate varia.
Spre urmare, este nevoie de un instrument tehnic complex și coordonat politic la nivel înalt, capabil să înțeleagă dimensiunea problemelor și să ia decizii optime. Acest lucru nu se poate realiza fără un instrument de consultare tripartită la nivelul Guvernului, care să includă autoritățile responsabile cu toate ministerele relevante (obligatoriu Ministerul Energiei, Ministerul Muncii, Ministerul Dezvoltării, Ministerul Investițiilor și Proiectelor Europene, Ministerul Mediului, Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, dar și autorități cu portofolii mai îndepărtate, precum sunt Ministerul Finanțelor, Ministerul Sănătății, etc.), companiile din sectorul energetic și ONG-uri / asociațiile de consumatori. În prezent, lipsa de comunicare și declinarea de competențe între instituțiile responsabile, inclusiv între autoritățile la nivel central și cele de la nivel local, reprezintă una dintre cauzele majore care conduc la dificultăți în evaluarea riscurilor, stabilirea și aplicarea unor măsuri de sprijin optime pentru consumatori. Fără coroborarea tuturor competențelor relevante problemei, amploarea sărăciei energetice și impactul efectiv al politicilor publice asupra consumatorilor casnici nu vor fi cunoscute niciodată în mod real. Ultimii ani ne-au demonstrat faptul că efortul care trebuie depus pentru a acționa în această direcție este deosebit de mare și că el nu poate fi depus unilateral. Vorbim de colectarea și interpretarea de date, de expertiză la nivel de piață, de rețele, etc. Actorii de piață, administrativi sau organizațiile neguvernamentale cunosc diferite laturi ale problemei, iar angajarea lor în dialog nu poate decât să îmbunătățească capacitatea de răspuns a autorităților, să crească performanța politicilor publice, să reducă costurile de luare a deciziilor și să producă efecte mai bune la nivel de populație într-un climat generalizat de încredere. Atenție: nicio piață nu poate performa într-un vid de încredere. Fără o asemenea abordare, niciun plan de acțiune nu va sta în picioare. Așadar, în primul rând de aici trebuie să plecăm.
Apoi, pentru măsuri nu trebuie să inventăm roata. Există o mulțime de lucruri care se pot face și care aduc beneficii reale pentru consumatorii casnici (fie ei vulnerabili sau cu potențial de vulnerabilizare), contribuind totodată la atingerea obiectivelor țării în privința reducerii emisiilor poluante. Iată doar câteva: instrumente de finanțare cu dobândă subvenționată și garantate de stat pentru renovarea clădirilor, scheme de sprijin pentru instalarea de tehnologii sustenabile de producere a energiei (panouri pentru apă caldă, panouri fotovoltaice cu sisteme de stocare, pompe de căldură etc.), politici de susținere pentru crearea de comunități de energie din surse regenerabile, campanii de promovare a modurilor de reducere a consumului prin utilizarea mai eficientă a energiei și combaterea risipei, până la consultanță personalizată prin ghișee unice în primării. Fondurile disponibile de la bugetul de stat, dar mai ales fondurile europene nerambursabile de miliarde de euro destinate tranziției energetice în România trebuie direcționate cu prioritate către acest gen de investiții. În esență, cu cât soluțiile sunt mai pliate pe nevoile reale ale gospodăriilor, cu atât se risipesc mai puține resurse și efectele sunt mai scontate. În acest sens, este necesară rularea unor instrumente de diagnoză adecvate. Aceste instrumente există deja atât în politicile europene, cât și în cele naționale. Vorbim despre audit energetic și date despre clădiri, despre baze de date privind diferite tipuri de ajutoare și forme de sprijin, date socio-economice ale gospodăriilor, date de consum, etc. Colectarea lor sistematică este necesară, la fel ca și centralizarea și integrarea lor. Odată ce cauzele sunt mai ușor de identificat, ele sunt și mai ușor de tratat.
Ce s-ar fi putut face cu cele peste 3,4 miliarde de euro cheltuite pentru plafonarea și compensarea prețurilor
Ajutoarele financiare și subvențiile de moment ne amorțesc conștiința și dorința de inițiativă pentru a rezolva răul de la rădăcină. Politicienii pot spune „Noi am dat”, consumatorii răsuflă ușurați pentru o vreme, în timp ce problema de fond rămâne nerezolvată. Banii cheltuiți pe subvenționarea energiei fără să ne uităm la starea locuințelor – foarte multe dintre ele „găuri negre” din punct de vedere energetic, fără să ne uităm la soluții ca locuințele ca să nu mai depindă de energie poluantă și scumpă, sunt bani aruncați în vânt. Compensarea facturilor ne-a costat până acum aproape 17 miliarde de lei (peste 3,4 miliarde de euro) și cifra încă se actualizează. Comparativ, suma depășește întregul buget alocat în Planul Național de Redresare și Reziliență pentru creșterea eficienței energetice în clădiri prin componenta Valul de Renovare, de 2,2 miliarde de euro.
Cu cele 17 miliarde de lei cheltuite pe compensarea creșterii prețurilor la energie în ultimul an și jumătate, s-ar fi putut sprijini instalarea de panouri fotovoltaice prin programul Casa Verde Fotovoltaice pentru 850.000 de gospodării, la valoarea actuală a sprijinului de maxim 20.000 lei/beneficiar. Altfel spus, aproape una din cinci gospodării care trăiesc în locuințe individuale în România, din cele 4,5 milioane existente (INS, 2021), ar fi putut beneficia de această subvenție. La un buget total de 1,75 miliarde de lei alocat în 2023 de Administrația Fondului pentru Mediu acestui program, fondurile s-au epuizat în câteva minute, în fiecare regiune a țării. Aceasta demonstrează încă o dată interesul uriaș al românilor pentru astfel de sisteme ce le permit o mai mare autonomie energetică și facturi mai mici la electricitate.
Tabloul sărăciei energetice în România în câteva cifre
Plafonarea și compensarea prețurilor la energie a costat România o sumă uriașă. Și totuși, sărăcia energetică nu s-a diminuat. Câteva cifre:
În România de astăzi, 8 din 10 clădiri au nevoie de renovare energetică, fiind vechi și ineficiente energetic, dar în continuare rata de reabilitare termoenergetică a clădirilor este foarte redusă, mai ales în mediul rural, pentru care nu au existat niciodată programe dedicate de renovare a locuințelor. Să nu uităm și că în România anului 2023, lemnul a rămas principalul combustibil utilizat pentru încălzire la nivel național, fiind folosit de aproape jumătate din populația țării. În locuințele din mediul rural, cel mai expus sărăciei energetice, procentul gospodăriilor care se încălzesc cu lemn este de 80%, neavând acces la alte surse sau forme de încălzire. Lemnul este ars de regulă în sobe vechi și ineficiente energetic, ce afectează atât sănătatea utilizatorilor, cât și mediul. Totodată, alte câteva zeci de mii de gospodării din România sunt într-o situație inimaginabilă: nu au acces nici măcar la electricitate, o nevoie minimală fără de care nu ne mai putem imagina astăzi viața.
Astăzi, nimeni nu poate trăi într-un mod demn și sănătos fără energie. Accesul la energie este un drept esențial al omului, stipulat în Pilonul european al drepturilor sociale. Datoria oricărui stat este de a asigura accesul tuturor cetățenilor la acest serviciu esențial vieții. În fața unor ierni care nu se știe ce ne vor aduce în privința prețurilor la energie, cele mai recente date Eurostat indică o realitate dură: unul din zece români (10,1% din populație) nu și-a putut menține locuința suficient de caldă, în 2021. Acest procent este peste media UE de 6,9% și ne plasează în topul țărilor celor mai vulnerabile din acest punct de vedere.
Așadar, e nevoie urgent de soluții consistente, pe termen lung, ca românii să nu tremure de frig în case. Iar aceste soluții nu pot fi găsite decât împreună, prin dialog, cooperare și printr-un plan concret de acțiuni! Sărăcia energetică este o problemă a întregii societăți.
COMMENTS