Ţintirea inflaţiei nu poate coexista cu rate fixe de schimb
Un specialist în politici monetare format la Universitatea Alexandru Ioan Cuza din Iaşi conduce cu succes politica monetară de dincolo de Prut. Cunoscut fiind ca un admirator al omologului său de la Bucureşti, Dorin Drăguţanu a primit, în urmă cu ceva mai mult de patru ani, o misiune la fel de dificilă precum cea acceptată de Mugur Isărescu în anii ’90. În Moldova, în acei ani practic abia se înfiinţa o bancă naţională (1991), iar doi ani mai târziu se emitea moneda proprie.
Guvernatorul BNM îşi axează activitatea pe stabilizarea inflaţiei şi dă credit tinerilor, investind în aceştia şi transmiţându-le expertiza sa vastă, chiar dacă este un bancher tânăr.
Interviu cu Dorin Drăguţanu, Guvernatorul Băncii Naţionale a Moldovei
Banca Naţională a Moldovei (BNM) a fost înfiinţată în iunie 1991, având ca obiectiv fundamental asigurarea şi menţinerea stabilităţii preţurilor. Cât de dificilă este atingerea şi mai ales menţinerea acestui obiectiv? Care sunt principalele măsuri pe care le luaţi în acest sens?
Obiectivul fundamental de asigurare şi menţinere a stabilităţii preţurilor a fost introdus în Legea BNM în anul 2006. Până atunci, obiectivul fundamental al BNM a fost menţinerea stabilităţii monedei naţionale. Prin urmare, în urmă cu circa 8 ani, legiuitorul a înţeles că menţinerea unei rate de schimb fixate a leului moldovenesc este pe cât de irealizabilă, pe atât de costisitoare şi dăunătoare pentru economia Republicii Moldova. Părerea mea este că într-o economie mică şi deschisă, cum este cea a Republicii Moldova, cel mai bun lucru pe care banca centrală îl poate face pentru asigurarea unei creşteri economice durabile este ţinerea inflaţiei sub control.
În procesul de ţintire a inflaţiei, BNM se confruntă cu aceleaşi probleme pe care le au multe bănci centrale din regiune. Ponderea preţurilor la produsele alimentare, combustibil şi celor reglementate în Indicele Preţurilor de Consum (IPC) constituie 37 la sută, 6 la sută şi respectiv 24 la sută. Este cunoscut că aceste preţuri sunt volatile şi nu pot fi influenţate de BNM. Prin urmare, BNM poate controla prin politica sa monetară doar 33% din IPC. Inflaţia de bază reprezintă cca. 33 la sută din IPC, ceea ce îngreunează politica monetară a BNM.
O altă provocare o reprezintă ponderea mare a creditelor şi depozitelor bancare în valută străină. Deşi cota creditelor şi depozitelor în valută străină s-a diminuat în ultimii 4 ani de la 50 la sută la 40 la sută din total portofolii, ea rămâne încă destul de ridicată. Astfel, prin politica sa monetară, BNM poate influenţa ratele dobânzilor la doar 60 la sută din creditele şi depozitele din sectorul bancar din Republica Moldova.
Şi, nu în ultimul rând, ne confruntăm cu o percepţie greşită a publicului larg cu privire la rolul şi importanţa ratelor de schimb valutar pentru o economie mică şi deschisă, aflată în tranziţie. Atunci când o bancă centrală implementează o politică de ţintire directă a inflaţiei, nu ai cum să menţii ratele de schimb fixate. Rata de schimb trebuie să fie flotantă, pentru a da posibilitatea economiei să se adapteze la condiţiile interne şi externe în schimbare şi să absoarbă mai uşor şocurile externe. Acest lucru poate cauza unele fluctuaţii temporare mai mari pe piaţa valutară locală, fără a pune în pericol, însă, încadrarea inflaţiei pe termen mediu în parametrii ţintiţi de banca centrală. În cazul unor volatilităţi pe pieţele regionale, este mult mai raţional de concentrat pe menţinerea stabilităţii preţurilor pe termen mediu, decât să iroseşti rezervele valutare în lupta cu „morile de vânt”. Mai este mult până când publicul larg va înţelege acest lucru, iar iniţiativele băncii centrale în direcţia educaţiei financiare a populaţiei sunt extrem de importante în acest sens.
Din 1991 şi până în prezent au fost elaborate şi implementate diverse măsuri în vederea stabilizării mediului monetar şi de credit, stopând astfel inflaţia galopantă de la începutul anilor ’90. Aţi putea face o trecere în revistă a câtorva dintre cele mai importante astfel de măsuri?
Cred că cel mai important lucru care a permis oprirea inflaţiei galopante din 1991-1994 a fost crearea Băncii Naţionale a Moldovei pe 4 iunie 1991 şi introducerea leului moldovenesc pe 29 noiembrie 1993. Aceste două măsuri au dat posibilitatea Republicii Moldova să implementeze o politică monetară suverană şi să controleze creşterea agregatelor monetare. Crearea sistemului bancar şi cea a sistemului de plăţi autohtone au contribuit şi ele la stăpânirea creşterii semnificative a preţurilor.
La sfârşitul anului 2009, Consiliul de administraţie al BNM a adoptat Strategia politicii monetare pentru perioada 2010-2012, cu accent pe inflaţie. Cum arată strategia politicii monetare pentru perioada care a urmat? Care sunt principalele ţinte?
Strategia politicii monetare pentru anii 2010-2012 a fost primul document care a formalizat trecerea BNM la regimul de ţintire directă a inflaţiei. La sfârşitul anul 2012 am adoptat o nouă Strategie de politică monetară pe termen mediu, care reprezintă o continuare a strategiei precedente, cu unele mici îmbunătăţiri.
Din 2010, BNM a început să se comporte ca orice bancă centrală care are ca mandat legal asigurarea şi menţinerea stabilităţii preţurilor. Am început să publicăm trimestrial Rapoarte asupra inflaţiei, să luam decizii de politică monetară lunar, în baza unui calendar anunţat public, să publicăm comunicate de presă lunare cu privire la deciziile de politică monetară şi să organizăm conferinţe de presă trimestriale pentru prezentarea Raportului asupra inflaţiei. Scopul acestor măsuri este de a creşte transparenţa deciziilor de politică monetară, de a educa publicul şi de a ancora aşteptările inflaţioniste.
Prin Strategia politicii monetare, BNM s-a angajat să menţină inflaţia (măsurată prin indicele preţurilor de consum) la nivelul de 5.0 la sută anual, cu o posibilă deviere de ± 1.5 puncte procentuale. Acest nivel al ţintei este considerat de BNM ca fiind nivelul optim pentru creşterea şi dezvoltarea economică a Republicii Moldova pe termen mediu.
Rata inflaţiei a atins 5,4%, la nivelul lunii februarie 2014, în limita intervalului de variaţie. Estimaţi că va fi atinsă ţinta anuală de 5%?
Este important de menţionat că Republica Moldova a avut în trecut un mediu inflaţionist ridicat, atât din cauza majorării rapide a transferurilor de bani din străinătate în favoarea persoanelor fizice, cât a şi creşterii mai accentuate a salariilor şi pensiilor. Din păcate, încă suntem o economie bazată pe consum, iar majorarea veniturilor disponibile ale populaţiei a alimentat inflaţia. În aceste condiţii, în perioada anilor 2000-2009, nivelul general al preţurilor a crescut în termeni medii anuali de cca. 16 la sută.
După trecerea la regimul de ţintire a inflaţiei, am reuşit pentru început să aducem inflaţia la nivelul de o singură cifră, iar în ultimii doi ani IPC se menţine în permanenţă în intervalul de ± 1.5 puncte procentuale de la ţinta de 5 la sută. Fără falsă modestie, aş spune că BNM a înregistrat în această direcţie rezultate remarcabile, în pofida şocurilor externe din partea creşterii semnificative a preţurilor la petrol şi produse alimentare pe pieţele globale.
În următorii 2 ani, conduita politicii monetare a BNM va continua să fie afectată de complexitatea balanţei riscurilor inflaţioniste şi a celor dezinflaţioniste. Presiunile dezinflaţioniste vor veni, în special, din partea reducerii cererii agregate şi de depreciere a monedelor naţionale ale unor parteneri comerciali. Factorii care ar putea contrabalansa procesul dezinflaţionist vin din partea redresării economiilor din Uniunea Europeană şi unei eventuale majorări a preţurilor la produsele alimentare pe pieţele internaţionale. Politica monetară curentă a BNM are un caracter adaptiv, deşi în anul 2013 noi am depus eforturi semnificative să contracarăm presiunile dezinflaţioniste semnificative.
Prognoza noastră curentă pentru următorii 2 ani cu privire la perspectivele inflaţiei denotă o probabilitate majoră de încadrare în continuare a acesteia în intervalul de ± 1.5 p.p. de la ţinta de 5 la sută. Riscurile principale pot veni din partea diminuării consumului populaţiei şi a remiterilor din străinătate, precum şi din înăsprirea condiţiilor de comerţ extern şi migraţiune.
Urmează să achiziţionaţi, curând, sistemele informatice de gestiune a resurselor (ERP) şi de operaţiuni bancare (CBS), precum şi servicii de implementare aferente. Care sunt beneficiile pe care aceste sisteme informatice le vor aduce activităţii BNM?
BNM este în proces de implementare a unui proiect amplu de transformare internă, iniţiat în anul 2013. Acest proiect are menirea ca pe durata a trei ani să sporească semnificativ eficienţa BNM prin optimizarea proceselor interne, implementarea unor sisteme informatice noi, precum şi prin promovarea în rândul angajaţilor BNM a culturii performanţei individuale şi de echipă bazată pe iniţiativă, responsabilitate şi inovaţie.
Aţi preluat conducerea BNM în noiembrie 2009, iar în această toamnă veţi aniversa jumătate de deceniu în fruntea Băncii Naţionale a Moldovei. Care ar fi principalele provocări cu care v-aţi confruntat? Cât de greu de îndeplinit cu succes este responsabilitatea care vă revine?
În luna noiembrie 2009 eram încă în plină criză, atât locală, cât şi regională. A trebuit să luăm măsuri ferme pentru a stabiliza cât mai rapid economia. Am avut o serie de şocuri inflaţioniste din partea preţurilor reglementate şi a celor la produsele alimentare şi combustibili. Am fost în situaţia de a înăspri ferm politica monetară prin majorarea ratei de bază şi a rezervelor minime obligatorii. Acum, dacă e să privim înapoi în timp, publicul înţelege că BNM a luat măsurile necesare la momentul potrivit. Dar cred că cea mai mare provocare a fost de a explica publicului ce am întreprins şi de ce eram ferm convinşi că deciziile noastre vor aduce rezultate.
Sunteţi unul dintre susţinătorii fervenţi ai tinerilor, fiind un apropiat al mediului universitar şi, totodată, implicându-vă în numeroase proiecte cu tinerii, mai ales studenţi şi masteranzi. Cum vedeţi generaţia de mâine şi ce aşteptări aveţi de la aceasta?
În urma întâlnirilor mele cu elevii şi studenţii, am ajuns la concluzia că avem o generaţie tânără activă şi cu potenţial mare. Tinerii cu care mă întâlnesc eu doresc să înveţe şi să aibă rezultate. Noi am implementat la BNM un program amplu de stagiu pentru studenţii din universităţile locale. Mă bucur că avem din ce în ce mai mulţi studenţi, cetăţeni ai Republicii Moldova, la universităţi din Uniunea Europeană.
Pentru că sunteţi prezent pentru prima dată în paginile revistei noastre, v-am ruga să faceţi o scurtă trecere în revistă a principalelor etape ale carierei dumneavoastră, de la partea de pregătire până la experienţele profesionale.
În anul 1996 am absolvit Universitatea „Al.I.Cuza” din Iaşi, facultatea de economie, specializarea bănci şi burse de valori. Mi-am început activitatea profesională în anul 1996, într-o sucursală din Chişinău a unei bănci din România. În anul 1998 am fost angajat în PricewaterhouseCoopers Moldova (PwC Moldova), în funcţia de asistent de audit. Pe parcursul anilor 2003-2005 am deţinut funcţia de manager de ţară în compania PwC Moldova. În septembrie 2005 am fost transferat în PricewaterhouseCoopers Serbia, unde, în anul 2008, am fost promovat în funcţia de director în sectorul serviciilor financiare, Departamentul de audit. Pe parcursul anilor 2005-2009 am condus numeroase misiuni de audit şi de due diligence în sectorul financiar, bancar şi de asigurări din Albania, Bulgaria, Muntenegru, România şi Serbia.
COMMENTS