Intențiile guvernului de a reduce deficitul bugetar și prin măsuri de impozitare a băncilor au fost argumentate prin existența unor profituri enorme ale acestora datorate condițiilor excepțional de favorabile pentru ele în contextul crizelor și al inflației. S-a considerat că este un profit ” nemeritat” care ar trebui să fie ajustat printr-o impozitare care ar putea fi considerată ”o acțiune de solidaritate” cu o societate și un mediu de afaceri profund afectate de inflație. Adevărat sau nu, realitatea arată, fără nici o îndoială, colectarea unor mari profituri în patrimoniul băncilor.
Cazul României
Situația nu este particulară doar în cazul României unde noul impozit, de 2% din cifra de afaceri a băncilor, definită conform FINREP, plus impozitul de 16% pe profit, vor aduce la buget circa 3 miliarde de lei.
Există însă o diferență. În timp ce literatura occidentală vorbește despre impozitarea supraprofitului băncilor, în România se vorbește despre impozitarea cifrei de afaceri. În momentul în care au supus dezbaterii publice ordonanța cu pachetul de măsuri fiscale, specialiștii Finanțelor au definit pentru prima dată cifra de afaceri pentru bănci. Definiția a fost ajustată după Normele metodologice privind întocmirea situaţiilor financiare FINREP la nivel individual, conforme cu Standardele internaţionale de raportare financiară, aplicabile instituţiilor de credit în scopuri de supraveghere prudenţială. Conform acestor norme europene, băncile au dreptul să deducă foarte multe lucruri înainte de a oferi o cifră de afaceri curată la care se poate aplica impozit. Dar, conform Codului Fiscal și legii societăților comerciale, ”cifra de afaceri cuprinde suma totală a veniturilor din operațiunile comerciale efectuate de firmă, respectiv vânzarea de mărfuri și produse într-o perioadă de timp determinată. În cuantumul cifrei de afaceri nu se includ veniturile financiare și veniturile excepționale”.
”Daca taxa de 1% s-ar aplica la cifra de afaceri, băncile nu ar plăti, întrucât, prin natura activității lor, înregistrează doar cu caracter de excepție venituri din activitatea comercială (spre exemplu, venituri din închirierea casetelor de valori). În rest, cu caracter de regulă generală, înregistrează venituri financiare (din dobânzi și din schimburi valutare, din trading, din transfer de fonduri etc.)”, arată specialiștii în domeniul bancar.
Din acest motiv, dacă autoritățile vor să introducă „Taxa de 1%” și la bănci așa după cum era prevăzut inițial, nu doar la corporațiile cu venituri mari, aplicarea acesteia trebuie să fie pe cifra de afaceri la societățile comerciale non-financiare și la valoarea totală a veniturilor lor financiare la societățile comerciale financiare (bănci, administratori de fonduri etc.), pentru o definiție corectă. Noua formă a ordonanței de modificare a codului fiscal prevede că acest 2% se va percepe sectorului bancar doar în 2024 și 2025, urmând ca în 2026 să devină 1%.
Opiniile analizei occidentale
După Italia în această vară, Olanda s-a alăturat listei țărilor care urmăresc ”superprofiturile” băncilor. În acest scop, deputații propun creșterea ratei impozitului bancar olandez. Cu câteva săptămâni mai devreme, guvernul italian a dorit să impoziteze superprofiturile instituțiilor sale bancare cu 40%, dar a renunțat. Băncile din peninsulă vor avea în cele din urmă posibilitatea de a alege între plata taxei sau creșterea rezervelor.
De la începutul războiului din Ucraina, profiturile în creștere ale companiilor energetice au fost examinate îndeaproape. Mai puțin cele ale băncilor. Dar dezbaterea a luat avânt. „Încă din 2022, Spania a introdus o taxă pe băncile sale, iar în afara zonei euro, Ungaria și Republica Cehă au urmat exemplul”, spune Eric Dor, director de studii economice la IESEG. În Belgia, unele partide politice pledează, de asemenea, pentru acest lucru.
Băncile beneficiază de majorarea dobânzii inițiată în urmă cu mai bine de un an de Banca Centrală Europeană (BCE) pentru a lupta împotriva inflației. Majorările succesive decise de instituție au impact asupra ratelor dobânzilor practicate de bănci atunci când acordă împrumuturi populației sau companiilor. O perioadă de creștere a ratelor dobânzilor este întotdeauna asociată cu o creștere a veniturilor nete din dobânzi ale băncilor, care este diferența dintre ratele dobânzilor pe care le primesc de la debitori și cele pe care le plătesc deponenților.
Pe lângă dobânda încasată la creditele acordate, rentabilitatea băncilor depinde de nivelul remunerației pe care o aplică depozitelor încredințate. Cu toate acestea, băncile europene au fost până acum reticente în a crește rentabilitatea economiilor pe motivul că situația concurențială este cea care îi încurajează să atragă noi clienți. Această situație se explică și prin faptul că politica acomodativă a băncii centrale în vigoare până în 2022 a permis băncilor să acumuleze multă lichiditate la costuri reduse. Deci, băncile nu au căutat în mod special să atragă noi depozite.
Marja netă a dobânzii compensează activitatea băncii – care acționează ca intermediar între deponenți și debitori – o parte din costurile sale operaționale, precum și asumarea riscurilor. Cu toate acestea, atunci când ratele sunt ridicate, există un risc mai mare ca un debitor să intre în incapacitate de plată. Prin urmare, ar fi logic ca marja de dobândă a băncii să crească pentru a face față acestei eventualități.
Creșterea în consecință a marjei de dobândă permise în 2022 a fost într-adevăr posibilă, pe de o parte, de persistența unor volume mari de credite acordate populației, care nu au fost încă frânate de majorarea ratelor dobânzilor, așa cum se întâmplă în prezent, și, pe de altă parte, de persistența, în semestrul I 2022, a un nivel scăzut al randamentelor depozitelor, care s-a ajustat între timp.
Cu toate acestea, micșorarea marjei observată la începutul anului 2023 ar fi doar temporară. „Pe termen mediu, creșterea treptată a ratelor dobânzilor este favorabilă instituțiilor bancare”, notează ACPR în ultima sa actualizare privind situația băncilor europene, publicată la 23 octombrie 2023. Pentru că, explică instituția în esență, costurile suplimentare legate de remunerarea economiilor și creșterea costurilor de finanțare – menținute la niveluri scăzute de BCE în ultimii zece ani – sunt compensate de creșterea veniturilor din împrumuturi care, pe măsură ce sunt reînnoite, devin din ce în ce mai profitabile pentru bănci.
Totuși, argument pus în discuție pentru a contracara posibilitatea impozitării supraprofitului bancar este respingerea tezei conform căreia creșterea ratelor dobânzilor ar aduce permanent beneficii băncilor. BCE a primit cu ostilitate diferitele proiecte de impozitare bancară formulate în UE și a insistat asupra caracterului excepțional al profiturilor excedentare ale instituțiilor bancare, care ar putea fi prinse, în următorii ani, de creșterea treptată a costurilor lor de finanțare și de creșterea ratei de nerambursare a clienților lor.
În perioadele de creștere a ratelor dobânzilor, cum ar fi în prezent, obligațiunile deținute de bănci își pierd și ele valoarea, ceea ce le expune la pierderi, care sunt inițial virtuale, dar care pot deveni foarte reale în fața retragerilor masive ale deponenților, așa cum am aflat din prăbușirea Silicon Valley Bank la începutul anului.
Se apreciază că deocamdată nu există niciun motiv să credem că băncile europene se află în această situație, dar este rolul BCE să încurajeze prudența.
Problema este delicată din punctul de vedere al interesului colectiv. Pe de o parte, scopul este de a redistribui creșterea profiturilor realizate de bănci, pe de altă parte, reducerea profitabilității băncilor și, prin urmare, acumularea lor endogenă de capital le va slăbi și va crește riscul ca acestea să trebuiască să fie recapitalizate sau sprijinite cu bani publici în caz de criză, în detrimentul cetățenilor.
Alte considerente pot fi luate în considerare în raționament, cum ar fi considerentele sociale sau ecologice, la stabilirea comportamentului care trebuie adoptat în raport cu băncile. Veniturile din taxă ar putea fi folosite pentru a finanța tranziția ecologică. Dacă dezbaterea privind impozitarea superprofiturilor băncilor nu are prea mult ecou în multe țări europene cel puțin pentru moment, este în plină desfășurare în Franța, Germania, Italia și Belgia unde de la o dezbatere strict economică s-a trecut la una politică cu o puternică rezonanță populistă
COMMENTS