Recenta recalculare a pensiilor a condus la o majorare a acestora cu circa 40% față de anul anterior (septembrie 2024 față de septembrie 2023), respectiv 33% în termeni reali, după ajustarea cu inflația. Punctajul rezultat din noua modalitate de stabilire a drepturilor cuvenite a fost înmulțit cu o valoare de 81 de lei a așa-numitului punct de referință.
„Valoarea punctului de referinţă a fost determinată prin raportarea valorii punctului de pensie de 2.032 lei, valabil la data de 31 august 2024, la nivelul mediu al stagiilor de cotizare prevăzute de legislaţiile anterioare în materie de pensii, respectiv 25 de ani”, arată Casa Națională de Pensii Publice.
Dincolo de faptul care sare în ochi imediat, acela că stagiul legal de cotizare complet este acum de 35 de ani (cu care nu se poate ieși la pensie dacă nu se îndeplinește, cumulativ, și condiția de vârstă), se pune întrebarea dacă această majorare masivă și bruscă, de trei ori mai mare decât creșterea salariilor taxate pentru încasările necesare (13,3% nominal) era necesară și/sau sustenabilă.
Pe site-ul euronews, a apărut acum câteva luni un infografic edificator, după ce au fost prelucrate, pe date aduse la un numitor comun și după o metodologie armonizată, cheltuielile cu pensiile per beneficiar în țările europene. Surprinzător pentru unii, în urmă cu trei ani, România figura deja pe locul 20 din 27 de state din UE.
Cu 9.326 euro în echivalent după ajustarea cu nivelul prețurilor (777 euro/lună), figuram deja în 2021 la Eurostat după Polonia (11.377 euro), Cehia (10.007 euro) și Slovenia (9.419 euro), dar peste Estonia, Ungaria, Lituania, Croația, Letonia, Slovacia și Bulgaria. Cifrele se văd în figura prezentată iar asupra ecartului de 22% în plus la noi față de Ungaria, +65% față de Slovacia sau +78% față de Bulgaria ar merita să medităm.
După aceea, valoarea punctului de pensie a fost indexată arbitrar în 2022 și 2023, când valorile din urmă cu doi ani au fost considerate prea mici, în 2024 s-a aplicat (când „a picat bine”) valoarea de 13,8%. Iar de la 1 septembrie 2024, prin împărțirea la 25 de ani în loc de 35 de ani, s-a aplicat un coeficient echivalent de 1,4 la toate pensiile în raport cu valoarea de referință ce ar fi rezultat pentru stagiul de cotizare de 35 de ani.
Interesant din perspectivă juridică, se va lucra în viitor cu stagiul de cotizare mediu din trecut. De reținut și luat aminte, în Franța, manifestările de stradă împotriva reformei pensiilor din 2023 vizau împotrivirea față de trecerea de la 40 de ani stagiu de cotizare pentru drepturi integrale la 43 de ani. Dar noi nu suntem francezi, după cum se poate vedea și din ponderea în PIB a încasărilor bugetare. Semănăm doar când e vorba de făcut deficit excesiv.
Coincidență sau nu, dacă se făcea ajustarea cu numitorul prevăzut acum de lege, indexarea nominală de 40% septembrie 2024/septembrie 2023 ar fi dispărut, adică s-ar fi înghețat pensiile. Ceea ce, simultan cu păstrarea neschimbată a salariilor în sectorul public, ar fi condus la încadrarea în deficitul public de 5% din PIB prevăzut în Legea Bugetului pe anul în curs și la perspectiva de revenire în limita de 3% pe parcursul următorilor patru ani.
Revenind la infograficul punct de plecare 2021 în chestiunea de mai sus, se pot observa două lucruri care ar trebui să ne dea de gândit. Primul, Grecia, aflată mai jos decât noi la PIB/loc. (80% noi și 67% ei la pps față de media UE) avea cheltuieli per pensionar echivalente de 14.748 euro anual, inexplicabil (prin performanța economică) aflate prin vecinătate cu Germania (15.910 euro).
Semnificativ peste Germania regăsim, în mod bizar, Italia (18.430 euro). Ceea ce trimite la datoria publică imensă atât pentru Grecia, salvată prin apartenența la Eurozonă de la faliment, cât și la a treia mare economie UE, care are în prezent cam 135% din PIB obligații publice de plată. Socio-cultural, noi suntem și latini și balcanici iar concluziile se impun de la sine, dacă vrem să le tragem.
COMMENTS