Gândiți, vă rog! Pentru că nu doare!

România se află în momentul de față într-un moment de cumpănă: cifrele par să nu mai răzbată în mințile celor care nu au cunoscut niciodată vicisitudinile unui sistem centralist și dictatorial. Bine alimentate propagandistic dinspre est, mase importante de alegători refuză să gândească și cred orbește în ceea ce le strecoară subversiv canalele de social media. 

Clasa politică pare în continuare surdă și oarbă, și pare să nu fi priceput nimic din recentele runde electorale. Eșicherul e splitat. Avem pe de o parte autoproclamații ProVest, care ne arată însă că țin direcția mai mult pentru că odată cu banii veniți de la UE își pot pitula și ei stipendii și privilegii. De cealaltă parte, autointitulații suveraniști umplu ograda cu vorbe goale și planuri fără niciun fundament economic. Din când în când mai ie în față și vuvuzele ale unui Kremlin ce ne vrea cu orice preț sub mantaua lor (poate pentru încă 50 de ani).

Voi lăsa deoparte vorbele și voi reveni la cifre: pentru că eu doar în ele cred cu tărie. Așadar, domnilor care spun că *ne-am vândut* la UE o să le spun doar că, pentru fiecare euro cu care am cotizat ne-am ales cu alți 3 euro! Creșterea economică a României a fost făcută (și) pe banii euro: aproape 100 de miliarde de euro au intrat de la momentul aderării. Și ar fi putut fi mult mai mulți, dacă am fi avut conducători mai destoinici, care să guverneze în interesul țării, nu cu ochii pe propria avuție. Chiar și așa, fondurile europene primite depășesc PIB-ul României din anul 2005!

Mai mult, soldul investițiilor străine directe contabilizate în bilanțul României a ajuns azi la 123 miliarde de euro: aproape 37% din PIB. Nu am fi ajuns niciodată la aceste sume fără garanțiile oferite de apartenența la NATO și UE!

Și dacă tot am amintit de PIB, apartenența la UE și NATO a dat un imbold esențial investitorilor și a creat un cadru de desfășurare a comerțului care ne-a propulsat acest indicator la 357 de miliarde de euro (în 1994 aveam 26,6 miliarde de euro). Iar perspectivele dinaintea mișcărilor politice din această toamnă-iarnă erau mai mult decât pozitive: putem ajunge în zece ani la un PIB de peste 700 de miliarde de euro.

Apartenența la UE nu a adus în România numai bani. Investitorii au venit și cu know-how, fără de care, dacă ne uităm în negura anilor 90, vedem că nu era posibil un progres. Și nu ar fi nici acum, la viteza cu care se schimbă lucrurile pe parte de tehnologie.

Încă un lucru: mulți spun că cel mai important plan de țară al României a fost accederea în UE. Au perfectă dreptate: banii care au venit în țară au sosit la pachet cu reforme pe care guvernanții, de voie, de nevoie, au trebuit să le implementeze. Că nu s-au finalizat 100%, ca de altfel orice în România, aproape că nu mai are importanță: câștigurile rămân. Faptul că ne codim la a reforma un stat energofag și un aparat central suprapopulat pe pile și relații e vizibil și astăzi! Și nici măcar în ceasul al 12- lea politicienii nu par că ar înțelege că așa nu se mai poate!

Am convingerea că, decât să își elimine pilele din sistem și să facă o administrație suplă și eficientă politicienii vor opta mai degrabă pentru o creștere a fiscalității, în domenii în care știu că vor încasa, cum ar fi TVA.

Revenind la cifre, salariul mediu în euro a crescut și el de șase ori de la momentul aderării. Din păcate există o mare disparitate, și nu se poate trăi cu media. Dar nici nu putem duce salariul minim în ceruri, sfidând productivitatea și punând în genunchi antreprenorii.

Așadar, dragi politicieni dar și dragi alegători, închei acest editorial într-o notă care nu poate fi încadrată nici la optimism și nici la pesimism. Spun doar atât: Gândiți, vă rog! Promit că nu o să vă doară capul! Durerile vor apărea doar dacă nu o să faceți asta! Poate criza politică a luat o pauză: cea socială însă dă în clocot!

Late edit: Iată și cum au stat anul trecut alocările de la bugetul UE:

• ar avea de ce să se plângă Germania, Franța, Italia, Olanda,
• România ar trebui nu să bată din palme, ci să se străduiască să demonstreze că știe ce să facă și să utilizeze eficient banii! ea și Polonia au cele mai mari solduri pozitive. Surprinde prezența pe lână noi a Belgiei, care ia fața unei Ungarii care plătește tribut limitării democrației.