„Scopul nostru ar trebui să fie o Românie de încredere, cu o economie stabilă și un loc în care tinerii aleg să rămână, convinși că pot avea succes și o viață de calitate. Iar, pentru toate acestea, parcursul nostru în UE și NATO este nenegociabil. Pentru următorii 15 ani, este fezabil să ne imaginăm o Românie cu dezechilibre macroeconomice mici, care este relevantă la nivel internațional într-un număr de domenii cheie și livrează prosperitate pentru toți cetățenii săi”, spune Sergiu Manea, CEO al BCR.
România la 35 de ani de la schimbarea de regim: care ar fi cele mai importante câștiguri, din punct de vedere economic și respectiv social?
După 35 de ani de tranziție, România a atins o maturitate economică care o plasează în cea mai bună poziție din istoria modernă. Acest lucru se vede nu doar în statistici, ci și prin modul în care ne definim aspirațiile acum. De la așteptările pe care le avem de la piața muncii, până la internaționalizarea afacerilor antreprenoriale românești și dinamica socială, cu tot ce înseamnă diversitate de opțiuni și interacțiuni.
Această evoluție are ca punct de plecare două momente cheie din istoria României: aderarea la UE în 2007 și la NATO în 2004. Cele mai importante evenimente care au marcat în bine evoluția României au creat, în ultimii 20 de ani, un cadru stabil pentru dezvoltare economică și cooperare politică. Ne-au oferit credibilitate investițională și ne-au susținut în procesul de reconstrucție a reputației României, poziționându-ne ca un partener relevant pe plan internațional. De altfel, apartenența noastră la UE și NATO este, în continuare, garanția pentru o piață liberă și o economie modernă, care se bucură de transparență.
Uitându-ne la date, e important să spunem că economia românească a crescut de peste 16 ori din 1995 până în 2023, ajungând la un PIB de 350 mld USD. În plus:
- În numai 10 ani, România a făcut un salt impresionant, ajungând anul trecut la 80% din media PIB per capita a Uniunii Europene, față de doar 56% în 2014. Suntem acum la același nivel cu Polonia, una dintre cele mai dinamice economii din regiune, și am depășit țări precum Ungaria și Croația (76%).
- Avuția netă pe cap de locuitor aproape s-a triplat în ultimii 17 ani, în 2023 ajungând la aproximativ 16.900 euro pe cap de locuitor.
- Salariul mediu net astăzi este de șase ori mai mare față de momentul aderării la UE (862 lei în 2006 față de 5.228 lei în septembrie 2024).
De asemenea, o privire asupra structurii valorii adăugate brute ne arată că România a avut printre cele mai mari modificări structurale ale economiei, din UE, în ultimii 17 ani. Dacă în trecut România tindea mai mult spre caracteristicile unei economii slab dezvoltate, care se baza pe comerțul de bunuri și mai puțin pe servicii, balanța a început să se încline post aderare spre partea de servicii de piață, în special IT.
Mai mult decât atât, nu vorbim suficient despre cum ar fi arătat România astăzi dacă nu am fi aderat la UE și este obligatoriu să conștientizăm că PIB-ul ar fi putut fi cu 60-70% mai redus decât nivelul actual. Simplu spus, nu ne luptam pentru investiții în infrastructură, salarii mai mari și o calitate a vieții mai bună, ci ne luptam pentru supraviețuire. Asta pentru că timp de aproximativ 150 de ani, nivelul de dezvoltare economică a României a oscilat între 20% și 40% din media Europei de Vest. Și atunci, e cu atât mai important de precizat că, în ultimii ani, am avut de recuperat un decalaj structural între România și economiile avansate, care a fost alimentat de comunism, printr-un sistem economic centralizat și ineficiență economică, dar și de modul în care au fost gestionați primii 10 ani de tranziție din România.
Dacă ne uităm la 1989, am pornit de la un start deosebit de dezavantajos, cu un PIB pe cap de locuitor de 2.315 USD, care ne arată că și în cadrul țărilor socialiste, România a avut o poziție economică medie. Eram o economie caracterizată de industrializare forțată, dar cu disfuncționalități fundamentale și un standard de viață redus comparativ cu cele mai dezvoltate state membre CAER, cum erau URSS, Cehoslovacia, RDG și Polonia. În plus, în primii 10 ani de tranziție, România suferit un colaps economic. După o scădere de peste 60% a economiei, nivelul PIB-ului din 1989 a fost atins abia în 2003, asta în în timp ce, până în anul 2000, Ungaria aproape își dublase PIB-ul, iar Polonia reușise o creștere aproape triplă.
Care ar fi cele mai importante ratări ce ne-au costat și cum puteau fi evitate?
De-a lungul anilor, am gestionat neglijent și am implementat anevoios reformele și investițiile în sectoare cheie, așa cum sunt educația, sănătatea și infrastructura, iar asta ne-a adus în situația de a fi una dintre cele mai inegale țări din UE, așa cum arată decalajele de dezvoltare dintre regiuni, categorii de populație și dintre mediul urban și rural.
Purtăm încă semnele rătăcirii prin tranziție, însă cred că e important să vedem cum transformăm vulnerabilitățile în oportunități și cum putem să facem mai bine de acum înainte. În primul rând, România nu poate aspira la prosperitate pe termen lung fără să investească în educație. Cu doar 3,3% din PIB alocat în 2023 pentru educație, România se află acum pe ultimele locuri în lume, la același nivel cu state în curs de dezvoltare, precum Tanzania, și departe de media UE, care este de 4,7%. La nivel european, Suedia este țara cu cel mai mare procent din PIB alocat pentru educație, cu o pondere de aproximativ 7,6%, mai mult decât dublu față de România. De altfel, educația este o problemă majoră a țării noastre, vizibilă printr-o multitudine de indicatori: abandon școlar ridicat, diferențe majore în termeni de acces la educație între mediul urban și rural, pondere redusă a absolvenților de învățământ superior și rezultate slabe la testele PISA. Ca urmare, pe un orizont de timp de 10 ani, alocarea a 6% din PIB pentru educație ar trebui să devină o prioritate națională, și nu doar o promisiune.
În plus, România nu mai trebuie să se raporteze la învățământ ca la un simplu serviciu public, ci ca la un sector strategic. Așa cum, noi toți, trebuie să înțelegem că profesorii nu sunt doar angajați, ci arhitecți de viitor. De aceea, sistemul de învățământ are nevoie urgent să atragă și să rețină specialiști de top. Oameni care pot inspira generațiile viitoare, care pot preda gândire critică și competențe relevante pentru realitățile actuale.
Un alt domeniu în care puteam să lucrăm mai abil și eficient ține de dezvoltarea infrastructurii de transport. În 1990, România avea 113 km de autostrada și o infrastructură feroviară depășită, iar lucrurile au stagnat mai bine de 10 ani. Explicit, am fost singura țară europeană care timp de 10 ani a bătut pasul pe loc, cu 0 km construcție de autostrăzi, în timp ce vecinii noștri investeau în infrastructura rutieră pentru a-și pregătire adeziunea la UE și pentru a-și întări legăturile de afaceri cu Vestul Europei:
- Ungaria a construit 180 km de autostrăzi, ajungâng de la 267 km în 1990 la 447 km în 2000;
- Bulgaria și-a extins rețeaua de autostrăzi, care include și drumuri expres, cu 51 de km, ajungând de la 273 km în 1990 la 324 km în 2000;
- Polonia a construit 101 km de autostrăzi, ajungând de la 257 km în 1990 la 358 km în 2000;
- Cehia a construit 142 km de autostrăzi, ajungând de la 357 km în 1990 la 499 km în 2000.
Comparativ cu țările din Europa, aveam de recuperat cu mult mai mult și există două țări cu dezvoltare de manual. Portugalia, care în perioada 1990-2000, a finalizat aproximativ 1.100 km de autostrăzi, și Olanda, cu 2.800 km de autostrăzi și drum expres, la o suprafață de 5 ori mai mică decât România. Mai mult decât atât, Olanda ocupă primul loc în ceea ce privește calitatea drumurilor din Europa, dar și la nivel internațional, unde este depășită doar de Singapore.
România a accelerat semnificativ ritmul investițiilor în infrastructura rutieră în ultimii ani, însă avem nevoie de imaginea de ansamblu, ca să realizăm cât avem de recuperat. Avem aproximativ 1.100 km de autostrăzi aflați în folosință, iar 2024 este primul an în care au fost făcute investiții record în infrastructură, cu aproximativ 800 km de autostrăzi în construcție și alți 500 km aflați în faza de licitație.
Marele beneficiu al dezvoltării infrastructurii rutiere în România ține de siguranța cetățenilor, dar și de avansul mobilității interne, care se traduce printr-o mai bună colaborare antreprenorială și crearea unui flux de producție mai eficient în interiorul țării. Însă, imaginați-vă doar ce ar fi însemnat dacă acum 20-25 de ani, am fi dezvoltat și implementat un plan strategic de autostrăzi care să lege toate regiunile istorice de Portul Constanța și de granița cu Ungaria. Astăzi am fi fost un hub logistic și economic al Europei Centrale și de Est. Nu am fi avut decalaje de dezvoltare regională internă atât de mari și am fi atras masiv investiții străine. Am fi transformat Portul Constanța într-o poartă comercială de top pentru UE, conectând Europa de Vest cu piețele din Asia și Orientul Mijlociu, și am fi făcut asta în primul rând pentru antreprenorii din România, care aveau șansa să pună pe raftul internațional produsul românesc.
Cum a evoluat mediul antreprenorial și cum a evoluat bankingul: ce plusuri și ce minusuri merită notate?
Antreprenorii români sunt cei cărora li se datorează progresele economice făcute de România. Ei au tras economia după ei, au generat locuri de muncă și au creat aspirație, viziune și oportunități care au pus România pe harta internațională. În același timp, sectorul bancar a trecut printr-o transformare profundă și a reușit să răspundă tot mai bine la nevoile companiilor și ale populației. Însă, cel mai important este că noi toți am înțeles că relația dintre economie, mediu de afaceri, populație și bănci este una de colaborare și responsabilitate comună.
Legat de evoluție, mediul de business din România este unul matur, ancorat în realitățile economice și tendințele globale. Antreprenoriatul de azi nu mai seamănă cu cel din anii ’90. Nu mai înseamnă doar curajul de a înfrunta riscuri, ci vine cu o înțelegere profundă a planificării financiare pe termen lung, cu accent pe inovație și exploatarea oportunităților din piață. Vedem și o schimbare de abordare, de la business făcut doar din propria intuiție și experiență, la business făcut de oameni care caută să învețe, sunt interesați de construcția sustenabilă a afacerii și lucrează pe scenarii alternative.
În ceea ce privește sistemul bancar, din 1990 până în 2024, banking-ul din România a evoluat de la un sistem rudimentar, cu lichiditate limitată și capitalizare redusă, la unul dintre cele mai solide din regiune. Rata de solvabilitate a sectorului bancar depășește astăzi 24%, triplu față de cerințele reglementare, iar lichiditatea a crescut la peste 250%. Activele bancare totale au crescut mult în această perioadă, de la câteva miliarde de dolari la peste 160 miliarde de euro, în timp ce rata creditelor neperformante s-a stabilizat la un nivel sustenabil, sub 3% în prezent. Acești indicatori arată transformarea profundă a sistemului, dar și faptul că băncile sunt piloni reali de stabilitate economică.
Pentru BCR, cei 34 de ani de activitate, cu toate ciclurile economice, cu turbulențele de pe piețele financiare, dar și cu permacrizele recente, de la pandemia COVID-19 la schimbările geopolitice și izbucnirea războiului de la granița României, au fost o lecție importantă. Au arătat, în primul rând, că avem o capacitate crescută de reziliență și adaptare. Că suntem aici să învățăm, să evoluăm constant și să facem mai bine. Iar acești ani, cu toate experiențele și contextele traversate, ne-au ghidat în a deveni cine suntem azi: un partener de încredere pentru oameni și economie.
Care ar fi cele mai importante contribuții ale BCR la creșterea economiei României în perioada postdecembristă?
Contribuția BCR la creșterea economiei merge dincolo de valoarea finanțărilor pe care le-am acordat sau de premierele pe care le-am marcat în industrie. Fie că vorbim de faptul că am fost primul acceptator de carduri din România, că am fost banca care a lansat primul credit ipotecar de pe piața sau că investițiile noastre în digitalizare, și lansarea George, au facilitat incluziunea financiară și accelerarea gradului de bancarizare în România. Toate aceste momente sunt importante, dar ceea ce contează cu adevărat este faptul că am schimbat modul în care vorbim și percepem banking-ul astăzi. Că am fost primii care am înțeles că banking-ul nu este doar despre produse și servicii, ci despre a oferi oamenilor toate datele și încrederea de care au nevoie pentru a lua decizii financiare informate.
BCR a fost prima bancă din România care a lansat un program de educație financiară și asta într-o perioadă în care nu era în trending să vorbești despre bani, economisire și investiții. Iar acum, după nouă ani, ne menținem fermi în misiunea noastră de a educa financiar România, cu peste 1,5 milioane de români care au trecut prin programele BCR, fie că au ales cursurile Școala de Bani, fie că au beneficiat de un plan financiar personalizat printr-o sesiune de Coaching Financiar.
De-a lungul timpului, cel mai greu ne-a fost să convingem oamenii că educația financiară făcută de bancă este gratuită. Fără obligații comerciale și fără o agendă ascunsă. De aceea, sunt cu atât mai recunoscător că prin fiecare workshop și fiecare dialog, colegii mei din BCR au contribuit la o Românie mai responsabilă și mai pregătită să-și gestioneze viitorul financiar. Au reușit să construiască o curriculă de la zero, bazată pe discuții reale cu oamenii, pe nevoile lor, fără manuale preexistente, fără inspirație din altă parte. Doar din credința sinceră că pot face o schimbare, pentru ca, astăzi, această schimbare să ne definească.
Veste bună este că nu ne oprim aici! Pentru că ne dorim să replicăm acest model și pentru Zbor, cel mai recent proiect BCR. Zbor este modul nostru de a investi în educație și în noile generații. Este un spațiu de explorat, creat de tineri, unde aceștia pot să socializeze, să colaboreze și să acceseze resurse de învățare și dezvoltare personală. Suntem prezenți în șapte orașe, în Constanța, Iași, Cluj-Napoca, Brașov, Ploiești, Târgu Jiu și Baia Mare, iar obiectivul pentru 2025 este să dublăm rețeaua hub-urilor ZBOR pentru a răspunde cât mai bine nevoilor locale.
Cum vedeți (sau cum sperați să fie) România, din punct de vedere socio-economic, peste 15 ani?
Scopul nostru ar trebui să fie o Românie de încredere, cu o economie stabilă și un loc în care tinerii aleg să rămână, convinși că pot avea succes și o viață de calitate. Iar, pentru toate acestea, parcursul nostru în UE și NATO este nenegociabil.
Pentru următorii 15 ani, este fezabil să ne imaginăm o Românie cu dezechilibre macroeconomice mici, care este relevantă la nivel internațional într-un număr de domenii cheie și livrează prosperitate pentru toți cetățenii săi. În acest sens, avem nevoie să rămânem consecvenți în câteva direcții. Să susținem cauzele europene, să adresăm dezechilibrele fiscale într-un mod credibil și să implementăm, fără întârzieri și ezitări, reformele structurale din PNRR.
În subsidiar, trebuie să subliniez că fondurile europene de 80 de miliarde de euro disponibile în următorii 5 ani sunt o oportunitate istorică, iar PIB-ul potențial ridicat al României ne plasează printre liderii de creștere economică din UE. Nu putem rata aceste momente. Iar pentru asta avem nevoie să învățăm din ce nu a funcționat în ultimii 35 de ani. Să corectăm lipsa de acțiune și de viziune. Să investim în oameni, să îmbunătățim aptitudinile forței de muncă și să urcăm pe scara valorii adăugate. Pentru că doar așa inegalitățile sociale și decalajele de dezvoltare vor putea fi remediate.
COMMENTS