Resursele de muncă reprezintă segmentul populației rezidente care ar putea dispune de ansamblul capacităților fizice și intelectuale care îi permit să desfășoare o muncă utilă în una dintre activitățile economiei naționale. Evoluția în perioada 2015 – 2023 este prezentată în graficul următor. La începutul anului trecut, acestea reprezentau 63,4% din populația rezidentă.
Observație importantă, în anul 2023, populaţia în vârstă de muncă aptă de lucru (determinată prin scăderea din populaţia în vârstă de muncă a persoanelor cu incapacitate permanentă de muncă şi a pensionarilor în vârstă de muncă care nu lucrează, cu pensie anticipată sau anticipată parţial, sau cu pensie de invaliditate gr. I si II) a fost de 11.519,9 mii persoane (52,2% bărbaţi şi 47,8% femei) şi deţinea o pondere de 95,3% în totalul resurselor de muncă.
Peste 4 milioane de persoane, la 1 ianuarie 2024, nu făceau parte din populația activă civilă, conform datelor publicate de INS. Desigur, o parte se regăsea în diverse forme de pregătire (nu munceau pentru că învățau ceva), dar, de principiu, nu desfășurau o activitate deși aveau capacitatea necesară.
Simplificând, cam trei milioane și jumătate de români au capacitatea de a munci dar nu o fac din varii motive. Este un rezervor care ar putea îmbunătăți semnificativ performanța PIB/locuitor și ar majora veniturile bugetare dacă ar putea fi activat, fie și în mică parte. Desigur, și în alte țări sunt multe persoane apte care nu lucrează dar la noi sunt cam multe în termeni relativi.
Apoi, dintre cei rămași în categoria populației active civile (care, nota bene, include șomerii înregistrați, adică măcar pe aceia care vor să lucreze), adică 65,9% din resursele de muncă, doar 71,2% sunt salariați și achită impozitele aferente către bugetul public. Ceea ce ajunge să reprezinte mai puțin de jumătate din populaţia în vârstă de muncă aptă de lucru (49,2%). Ceva mai mult de două milioane de români desfășoară o activitate dar nu sunt salariați.
Mai sugestiv pentru poziționarea în context european, iată cum se prezintă situația ratei de ocupare în statele membre UE, pe o metodologie armonizată la grupa 20 – 64 de ani. Unde se poate observa că suntem pe podiumul celor mai mici indicatori de profil, cu 67,1%, ceva mai bine doar decât Italia (62,7%) și Grecia (62,6%).
Foarte interesant pentru contrast și aspirații de atingere a unui nivel de trai occidental, la capătul celălalt al grilei se poziționează vecina noastră ca populație rezidentă (venită din sens opus, dar acesta este un alt subiect, care merită o atenție specială), Olanda, care a depășit nivelul de 18 milioane persoane rezidente (printre care și români) și are o performanță de 81,7% la rata de ocupare.
Cu mult peste media europeană de 73,1% pentru care ar noi trebui să mai mobilizăm aproape 1 milion de persoane să desfășoare o activitate (sau aproape 2 milioane dacă am reuși, miraculos, să ajungem la nivelul Olandei). Destul de bizar din perspectiva nivelului de trai, care, în principiu, ar trebui să ne facă pe noi mai harnici decât ei.
Bine, nu zice nimeni să ne schimbăm peste noapte modul de a gândi și morala socială, dar nu putem să nu vedem că, mai aproape de noi și provenite din același lagăr socialist, Cehia (80%), Ungaria (78,8%) sau Polonia (75,4%), nu mai vorbim că până și Bulgaria trece pragul european cu 73,2%, pare că au o populație mai dornică de muncă decât România, tocmai pentru că au de recuperat niște decalaje de dezvoltare.
Una peste alta, ar cam fi de tras niște concluzii înainte să ne mirăm de ce avem taxe mari dar suntem codași la veniturile bugetare și fruntași la deficite publice. Poate că aici contribuie și politica socială exagerată, oricum necorelată între drepturi și obligații la nivelul unei bune părți a populației, cu destui free-rideri pe post de piatră de moară pentru contribuablii onești.
Populaţia ocupată civilă – cuprinde toate persoanele cu reşedinţă obişnuită în România, care au o ocupaţie aducătoare de venit, pe care o exercită în mod obişnuit în una dintre activităţile economiei naţionale, fiind încadrată într-o activitate economică sau socială, în baza unui contract de muncă sau în mod independent (pe cont propriu) în scopul obţinerii unor venituri sub formă de salarii, plată în natură etc. Populaţia rezidentă ocupată civilă include toate persoanele care, la sfârşitul anului, aveau un loc de muncă legal în activităţile neagricole din sectorul formal sau în activităţi din agricultură, cu statut de: salariaţi, patroni, lucrători pe cont propriu, lucrători familiali neremuneraţi, membri ai unor societăţi agricole sau ai unor cooperative. Populaţia ocupată civilă nu cuprinde cadrele militare şi persoanele asimilate acestora (personalul M.Ap.N., M.A.I., S.R.I., militari în termen), deţinuţii şi salariaţii organizaţiilor politice şi obşteşti.
COMMENTS