Potrivit datelor prezentate de Eurostat, România a îndeplinit, la finele lui 2023, 11 dintre cei 14 indicatori stabiliți pentru tabloul de bord al situației macroeconomice din statele membre UE. De reținut, ar trebui să ne reamintim că țara noastră apărea în urmă cu opt ani în topul încadrării în criteriile de stabilitate (Macroeconomic Imbalances Procedure Scoreboard – MIPS), cu 13 atinse din cele 14 posibile.
Primele cinci criterii constituie grupa de dezechilibre externe și competitivitate. Aici regăsim deficitul de cont curent, marea problemă a economiei românești. Cu un rezultat ieșit din cerințe (între -4% și +6% din PIB ca medie pe cei mai recenți trei ani) încă din 2019 și ajuns la -7,8% în 2023, situația este destul de problematică.
După ce s-a ajuns la un minus de -7,9% din PIB anul trecut, revenirea va fi extrem de dificilă, mai ales că datele oficiale ale Comisiei Naționale de Strategie și Prognoză nu indică o reducere a acestui indicator-cheie din MIPS sub cerința de -4% din PIB nici măcar în 2028 (-5,7% în cea mai recentă prognoză), la finalul orizontului studiat, de unde apare ca fezabilă o reintrare în intervalul cerut de-abia în deceniul viitor.
Al doilea criteriu, cel de poziție investițională netă mai bună de -35% din PIB este în curs de ameliorare, însă nu putea fi practic îndeplinit în condițiile în care investițiile străine directe sunt, în mod obiectiv, cu mult mai mari decât investițiile directe ale României în străinătate (totuși, s-a coborât de la -47% din PIB în 2021 până la -39,5% în 2023).
La rata reală efectivă de schimb aproape ne încadrăm în cerințe (+6,7% față de +/-5%) dar trebuie remarcată trecerea în domeniul pozitiv (ceea ce indică o anumită scădere de competitivitate) din 2019 încoace, cu valori relativ recente mai moderate (de +1,1% în 2021 și +2,5% în 2022) însă amplificate în 2023, semn că supraevaluarea monedei naționale pentru controlul inflației începe să pună probleme.
Îndeplinim lejer ținta (peste -6%) la capitolul de modificare în decurs de 5 ani a ponderii exporturilor, cu o valoare de +6,8%. Cu toate acestea, ar trebui să luăm aminte la traiectoria anterior descendentă a acestui indicator. Redus sistematic după ce urcase până la 16,18% în 2018, cu valori sistematic în declin (pe traiectoria 9,37% în 2019, 7,48% în 2020, 5,12% în 2021 și 4,58% în 2022).
Deocamdată, avem o depășire majoră la criteriul de evoluție a costului unitar al muncii, cu 27,5% (limita teoretică este de 9% pentru Zona Euro, adică nu ne-am încadra acolo, dar 12% pentru țările non-euro). Asta după ce am consemnat valori semnificativ mai mari în cei cinci ani anteriori, cu un maxim de 29% în 2018, atenuat insuficient până în 2021.
Urmează șase indicatori incluși la grupa de dezechilibre interne, pe care îi îndeplinim integral: modificarea prețului deflatat al caselor (+3,3%, mult sub limita de +6%), fluxul sectorului de credit privat (2,8% din PIB, față de maximul de 14% recomandat), datoria sectorului privat (28,2%, din nou departe de limita impusă, și anume 133%), datoria sectorului public raportată la PIB (48,9% față de 60%, cu observația că, pe fondul scăderii avansului economic, în ultimele luni din 2024 ne-am apropiat de pragul de 55%), media pe ultimii trei ani a ratei șomajului (staționară la 5,6% și departe de limita de 10%) și totalitatea pasivelor sectorului financiar (12,5% față de 16%, cea mai mare valoare din ultimii patru ani).
La ocupare, rata totală de activitate (15 – 64 ani) a fost de 66,8%, cu un avans de +2,7% în ultimii trei ani. Astfel, România a bifat în 2023 zece indicatori îndepliniți din 13 posibili (aparent bine, la fel ca Germania, Danemarca sau Suedia), situație rezonabilă în contextul dat cu observația adâncirii marii probleme reprezentate de deficitul de cont curent, ce va fi foarte greu de remediat.
Ce este Tabloul de bord
Tabloul de bord care urmăreşte evoluția unei economii naționale din UE utilizează 14 criterii de performanță, menite să avertizeze asupra unor eventuale probleme pentru stabilitatea macroeconomică. Abaterile consistente pot sta la baza unei analize mai aprofundate în cazul statelor care prezintă valori ieşite din limitele teoretice prescrise. În afară de latura preventivă, MIP are și o latură corectivă, transpusă în Procedura de Dezechilibru Excesiv (Excessive Imbalance Procedure în original). În cadrul acestei proceduri se fac recomandări pentru măsuri graduale de readucere a indicatorilor- cheie în zona permisă, mergând până la instituirea unor sancțiuni pentru statele care încalcă în mod repetat recomandările făcute. Mecanismul de supraveghere a potențielelor probleme în plan macroeconomic a fost instituit în decembrie 2011, ca parte a așa-numitului pachet legislativ ”six-pack”. Aprecierea încadrării în limitele fixate se face pe baza unei analize care ține cont de corelațiile de moment, cu separarea derapajelor punctuale de cele cu potențial de declanşare a unor neajunsuri sistemice.
De reţinut, Comisia Europeană poate adopta recomandări preventive statelor membre, în conformitate cu articolul 121.2 din Tratatul UE încă din stadiul incipient al dezechilibrelor, înainte ca acestea să se dezvolte. Recomandările se pot face la finele lunii mai a fiecărui an, în contextul așa numitului Semestru European, prin care se coordonează politicile economice și bugetare la nivelul UE. Un stat membru care intră sub incidența procedurii de dezechilibru macroeconomic va trebui să prezinte un plan de acțiuni corective, cu obiective clare și termene precise. Transpunerea în practică a acestui plan va fi urmărită și înscrisă în rapoarte periodice. O primă nereușită în îndeplinirea obiectivelor va fi penalizată prin instituirea unui depozit purtător de dobândă, care se poate transforma în amendă.
COMMENTS