România este poate singura ţară din Europa unde se mai încearcă să se dea impresia existenţei liberului arbitru, inclusiv făcând apel la oblăduirea religiei.
La noi, ţi se poate întâmpla orice, să-ți ardă casa, şi pe nimeni să nu intereseze, iar aici nu mă refer la vecinii care au legătură cu asta, ci la autorităţile ce se complac în această stare.
În fine, poţi să ai surpriza ca echipamentele ce funcţioneză eronat, cu care te înzestrează oligopolurile ca să-ți măsoare consumul, să fie autorizate legal sau să ai una şi mai mare ca fix de Crăciun şi de Paşte când în toată lumea creştină mărfurile se ieftinesc, la noi, în România, bunurile să se scumpească, şi cei ce s-au dus la Biserică pentru primele două speţe să se confrunte şi cu o a treia pentru a-şi da seama că nimănui nu-i pasă.
Iar foarte mulţi dintre români nu au înţeles că la ei în ţară nu-i apără nimeni, nici măcar statul, prin instituţiile sale. Dar poate că această perspectivă este greșită, deşi avem o Constituţie în care se spune că România e stat social şi suntem parte a Uniunii Europene, care tot socialistă ar fi, chiar dacă nu ne dăm seama exact cum.
Ca să rezum, aşa cum îţi ia foc casa sau cum te „ard” oligopolutile ce gestionează distribuţia de utilități, la fel pot să acţioneze şi cartelurile, care măresc preţurile produselor de bază festivist, cu ocazia Crăciunului şi Paştelui.
Nu vom ma detalia acest aspect, pentru că am făcut-o anterior și în legătură cu necesitatea finanțării bugetului public s-a exprimat și noul ministru de resort, ci vom evidenția doar faptul că indiferent că societatea e socialistă, capitalistă, condusă de un rege ori de un președinte, pentru ca ea să funcționeze e necesară transparența decizională.
Se spune că dacă am avut PIB-ul efectiv mai mare decât cel potențial aceasta generează presiune inflaționistă și acesta reprezintă argumentul că ar trebui majorată dobânda-cheie, deși s-ar fi putut adopta și o altă măsură, respectiv creșterea ratei facilității de depozit, care ar fi dus la mărirea in corpore a dobânzilor interbancare.
Ca să explicăm mai clar, pe o piață supralichidă cum e cea interbancară în momentul de față n-ar fi trebui să fie nicio diferență între dobânda din urmă cu 6 luni și cea actuală. Diferența e făcută doar de facilitatea de depozit, mai precis de coridorul față referință, care e utilizată apoi ca să combată inflația rezultată din creșterea peste potențial.
De fapt, astfel s-au fabricat dovezi pentru politic, fiindcă inflația a fost produsă de cartelurile de la alimente și energie pentru a stimula încasările la buget. Și era suficient să se umble la facilitatea de depozit și nu la dobânda de politică monetară, cu precizarea că nu e obligatoriu să existe un coridor simetric față de referință și nici un politic fericit.
Ca și concluzie se poate spune că modul în care a fost resuscitată inflația în România, prin intermediul oligopolurilor vegheate de ANRE, a cartelurilor patronate de politic și sub oblăduirea, poate, incomplet înțeleasă, a Bisericii, putem avea acum discursuri economice, ce omit modul în care se petrec lucrurile, utilizează motivații șablon, cum că o creștere economică peste potențial induce inflație, fără a putea însă să o cuantifice, rămânând captivi în secvența în care când rezultatele se văd guvernează altcineva și el e de vină.
Așadar, nici nu mai contează apartenența politică a guvernanților, ci doar iresponsabilitatea, iar efectele se simt în datoria publică. Se poate spune că actualul executiv gestionează povara reportată, nu incriminează, nu se plânge, lăsând impresia că tăierea salariilor bugetarilor si triplarea datoriei publice ar fi exemple de reformă.
În realitate, cine s-a erijat în reformator a întreținut corupția arătând, practic, că reforma nu e dorită. De aceea tot ceea ce se va vedea în exercițiile bugetare care urmează sunt măsuri de aceeași natură, ce n-au legătură cu fundamentele dezvoltării, ci numai cu păstrarea unei anumite clase la conducere. E cam aceeași Mărie, cu altă pălărie!
COMMENTS