România se află în pragul unei reforme legislative, cu o Ordonanță de Urgență ce are potențialul de a redefini peisajul juridic al criptoactivelor și de a consolida măsurile împotriva spălării banilor. Într-o lume financiară în continuă schimbare, această inițiativă ar putea fi cheia pentru a naviga cu succes provocările viitoare și pentru a stabili noi standarde de conformitate în era digitală.
Astfel, pe fondul influenței tot mai mari a criptoactivelor asupra piețelor financiare, legislația națională își propune să consolideze măsurile legale printr-o Ordonanță de Urgență (Ordonanţă de urgenţă privind modificarea şi completarea (onpcsb.ro), propusă de Oficiul Naţional de Prevenire şi Combatere a Spălării Banilor (ONPCSB), menită să răspundă cerințelor europene recente și să reflecte angajamentul României de a echilibra securitatea financiară cu inovația tehnologică.
Această inițiativă legislativă aflată în procedura de transparență decizională până la data de 3 septembrie vine în urma unor obligații imperative impuse României de reglementările Uniunii Europene, stabilite în special prin Regulamentul (UE) 2023/1113 (denumit TFR – Transfer of Funds Regulation) și Regulamentul (UE) 2023/1114, care modifică și completează Directiva (UE) 2015/849 (cunoscut sub acronimul de MiCA – Markets in Crypto-Assets Regulation), în contextul evoluției rapide a piețelor financiare și a criptoactivelor.
O nouă identitate pentru ciptoactive – acesta pare să fie punctul central al transformărilor legislative propuse recent, având în vedere schimbările majore aduse de proiectul de Ordonanță de urgență.
De acum înainte, termenii „furnizorii de servicii de schimb între monede virtuale și monede fiduciare” și „furnizorii de portofele digitale” ar urma să fie înlocuiți cu o expresie mai simplă și mai cuprinzătoare: „furnizori de servicii de criptoactive”.
Dar nu este vorba doar de un rebranding. Furnizorii de criptoactive, care operează în prezent într-o zonă de quasi-vid legislativ vor beneficia de o reglementare mult mai specifică. Ce va însemna această schimbare pentru ei? În esență, regulile jocului devin mult mai stricte, iar fiecare pas le va fi atent monitorizat de instituții de control, precum Banca Națională a României (BNR) și Autoritatea de Supraveghere Financiară (ASF). Așadar, libertatea de până acuma furnizorilor de servicii de criptoactive se va transforma într-o conformitate riguroasă, aliniată la standardele stricte ale sistemului financiar convențional.
Ca parte a noilor reglementări, furnizorii de servicii de criptoactive se vor confrunta și cu un set suplimentar de obligații de conformitate, menite să asigure o transparență și securitate sporite în tranzacțiile digitale. Printre aceste obligații se numără identificarea și evaluarea riscurilor asociate transferurilor de criptoactive către sau dinspre adrese negăzduite (cunoscute și sub denumirea de „unhosted wallets” sau „self-custody wallets”, respectiv portofelele în care utilizatorii dețin și controlează direct cheile private necesare pentru a accesa și gestiona criptoactivele stocate), un aspect crucial pentru prevenirea utilizării acestor active în activități ilicite, cum ar fi spălarea banilor sau finanțarea terorismului.
Proiectul de Ordonanță introduce, de asemenea, și cerința ca furnizorii de servicii de criptoactive autorizați în alte state membre, dar care desfășoară activități în România, să stabilească un punct unic de contact în țară. Acest reprezentant oficial va avea un rol esențial în menținerea unei comunicări fluide și eficiente cu autoritățile române, precum BNR sau ASF, asigurând respectarea strictă a legislației naționale, în special în ceea ce privește prevenirea spălării banilor și finanțării terorismului. Mai mult decât atât, acest punct unic de contact va avea sarcina de a reprezenta interesele furnizorilor în fața autorităților din România, consolidând astfel mecanismele de supraveghere și protejând integritatea sistemului financiar național.
O altă modificare esențială vizată de proiectul de Ordonanță de urgență este abrogarea articolului 301 din Legea nr. 129/2019, care reprezintă unul dintre pilonii esențiali în reglementarea furnizorilor de servicii de criptoactive din România. Acest articol, deși nu a fost încă implementat pe deplin, prevede o procedură complexă pentru autorizarea furnizorilor de servicii de criptoactive, cum ar fi cei care facilitează schimbul între monede virtuale și monede fiduciare sau cei care oferă portofele digitale.
Când spunem că articolul nu a fost încă implementat „pe deplin” ne referim la faptul că, deși prevederile sale sunt incluse în lege, procedurile necesare pentru punerea în aplicare efectivă a acestor prevederi nu au fost finalizate sau adoptate. Mai exact, articolul 301 din Legea nr. 129/2019 stabilește că autorizarea și înregistrarea furnizorilor de servicii de criptoactive ar trebui realizate de o comisie specializată din cadrul Ministerului Finanțelor, în colaborare cu Autoritatea pentru Digitalizarea României și alte autorități relevante. Cu toate acestea, pentru ca acest proces să devină operațional, era nevoie de adoptarea unei Hotărâri de Guvern care să detalieze procedura de autorizare și de emitere a avizelor tehnice, ceea ce nu s-a întîmplat până în momentul de față.
Cu toate acestea, proiectul de Ordonanță intenționează să abroge complet acest articol, care în opinia noastră conduce implicit și la eliminarea obligației de autorizare și înregistrare a furnizorilor de servicii de criptoactive rezidenți, însă fără a introduce un mecanism de reglementare/autorizare alternativ . Dacă abrogarea va fi adoptată, se va crea un vid legislativ semnificativ, lăsând reglementarea furnizorilor de criptoactive într-o zonă de incertitudine și nesiguranță. Această situație nu doar că ar complica supravegherea și controlul asupra acestui sector, dar ar fi și în contradicție cu prevederile legislative privind prevenirea spălării banilor (AML), care impun standarde stricte de conformitate și monitorizare pentru a preveni utilizarea criptoactivelor în activități ilicite.
Proiectul de Ordonanță de Urgență prevede că noile reglementări vor intra în vigoare la 30 decembrie 2024, aliniindu-se astfel termenului limită impus României pentru transpunerea reglementărilor europene relevante.
Este important de subliniat că, spre deosebire de alte state membre ale Uniunii Europene, care ar putea alege să ofere o perioadă de tranziție până la 1 iulie 2026, conform articolului 143(3) din MiCA, autoritățile române par să fi optat să nu acorde acest interval suplimentar de adaptare pentru aplicare normativelor AML în ceea ce privește criptoactivele. În schimb, proiectul de Ordonanță prevede că obligațiile referitoare la stabilirea unui punct unic de contact pentru furnizorii de servicii de criptoactive autorizați în alte state membre vor intra în vigoare la 30 de zile după termenul principal, adică la sfârșitul lunii ianuarie 2025.
Într-o lume în care criptoactivele își definesc încă profilul și popularitatea în buzunarele digitale ale utilizatorilor, România își asumă provocarea de a ține pasul cu reglementările europene printr-un proiect de Ordonanță care promite să aducă schimbări importante în legislația privind prevenirea și combaterea spălării banilor (AML). Rămâne de văzut dacă noua legislație va găsi echilibrul între susținerea inovației și impunerea unor reglementări stricte, sau dacă va lăsa sistemul financiar să se confrunte cu noi provocări și incertitudini legale.
COMMENTS