România a trecut la elaborarea unei strategii de adoptare a monedei unice europene, asumată la momentul semnării tratatului de aderare la UE dar amânată sub rezerva îndeplinirii unor condiţii tehnice necesare exprimate prin aşa-numitele „cinci criterii de Maastricht” ( mai există şi un criteriu de armonizare în plan juridic, dar să presupunem că îl vom îndeplini în timp util).
Pentru că nu e nevoie să reinventăm nici roata şi nici apa caldă, ar fi util, să ne orientăm în această întreprindere după cazul concret al unei ţări cu economie similară ( ceva mai mică pentru că ţara e mai mică dar tot bazată puternic pe industria auto şi tot provenită din fostul bloc estic), şi anume Slovacia, care a adoptat euro în anul 2009.
Conform datelor publicate pe site-ul Băncii Naţionale a Slovaciei, etapele trecerii la moneda unică europeană au fost, simplificat ( pentru a vă putea face o idee mai clară) următoarele:
Etapele adoptării euro în Slovacia – Succesiunea paşilor necesari şi termenele de realizare
1.Îndeplinirea criteriilor de la Maastricht – 2007 (aprilie 2006 – martie 2008)
2.Raportul de convergenţă al Băncii Centrale Europene şi al Comisiei Europene – aprilie 2008
3.Propunerea Comisiei pentru abrogarea derogării ( adoptarea euro a fost prevăzută în tratatul de aderare la UE, cu o perioadă derogatorie până la îndeplinirea condiţiilor necesare) – mai 2008
4.Consultarea Parlamentului European – mai 2008
5.Abrogarea derogării şi stabilirea ratei de conversie ( din moneda naţională în euro ) – iunie 2008 ( rata de schimb în cazul coroanei slovace a fost stabilită la 1 euro = 30,1260 SKK)
6.Pregătirea numerarului sub formă de monede şi de bancnote şi înaintarea lui către companii –”sub-frontloading” ( alimentarea anticipată secundară cu bancnote și monede metalice euro a părților terțe profesioniste, în temeiul Orientării BCE/2006/9) – noiembrie 2008
7.Adoptarea euro – 1 ianuarie 2009
Fără alte comentarii în afară de faptul că deja nu ne mai putem gândi la adoptarea euro în acest deceniu ( foarte probabil nici nu ar fi optim să forţăm declanşarea acestei succesiuni destul de laborioase până nu suntem foarte siguri dacă dorim, ce dorim şi, mai ales, cum dorim să facem) vă prezentăm şi care a fost situaţia de atunci în privinţa indicatorilor de la Maastricht:
Îndeplinirea criteriilor de la Maastricht
Anul 2005 2006 2007 2008
Deficit public (inclusiv impactul reformei pensiilor) 3,5 4,2 3,0 2,7
(% PIB fără impactul ref. pensiilor) 2,9 2,9 1,6 1,3
Datoria publică (% din PIB) 35,2 35,5 35,2 35,0
Rata inflaţiei 2,8 3,6 1,9 2,0
Rata dobânzilor pe termen lung 3,5 3,4 3,8 4,8
Rata nominală de schimb ( ERM II din 28.11.2005) NU NU DA DA
De reţinut, Slovacia a intrat în mecanismul ERM II (anticamera trecerii le euro în care moneda naţională trebui să demonstreze că poate rămâne stabilă într-o bandă de fluctuaţie de +/-15) la un curs de schimb de 1 euro = 38,455 SKK dar trecerea s-a făcut în final la cursul de 1 euro = 30,126 SKK, cu o coroană apreciată cu aproape 22%.
Explicaţia este modificarea parităţii centrale pe parcursul apartenenţei la ERM II, pentru a permite acomodarea criteriului de15% dar va trebui să fim foarte atenţi şi pregătiţi pentru fluctuaţii ceva mai ample ale cursului de schimb decât suntem obişnuiţi după o perioadă de cvasitabilitate a raportului între euro şi leu.
Deficitul public a fost imediat sub limita de 3% din PIB, chiar şi după ce a fost ajustat să nu includă efectul reformei pensiilor (similară cu cea de la noi). De subliniat, însă, că în cei doi ani premergători adoptării euro, a fost adus per total în limitele permise şi redus la mai puţin de jumătate potrivit modului de calcul agreat cu CE.
Datoria publică similară de atunci a Slovaciei era similară cu cea a României şi, atenţie mare, STABILĂ, la un cost de împrumut pe termen lung similar cu cel de acum al României, dar, atenţie mare, ei se încadrau în condiţiile pieţei de atunci la acest criteriu dar noi nu ne încadrăm acum, date fiind dobânzile mai mici practicate şi performanţa altor state (cu 4,57% în martie 2018 suntem pentru moment chiar la vreo două puncte procentuale peste ţintă şi va trebui cumva să coborâm spre valoarea permisă).
La rata inflaţiei, nici ei nu au stat prea grozav în anii premergători intrării în linia dreaptă reprezentată de ERM II ( unde se cere un minim de doi ani, dar perioada poate fi prelungită) dar au luat măsurile necesare pentru a se apropia de nivelul „de manual” de 2% creştere anuală a preţurilor.
Una peste alta, dacă ne raportăm la Slovacia, există premizele necesare pentru adoptarea euro de către România dar datele de acum nu sunt edificatoare din punct de vedere al fezabilităţii. Raportul din luna iunie al Comisiei Europene în privinţa evoluţiilor din cele şapte state membre care nu adoptat moneda unică – Bulgaria, România, Croaţia, Ungaria, Cehia, Polonia şi Suedia ( Marea Britanie şi Danemarca au intrat în UE cu clauză de opt-out, adică de a rămâne în afara Zonei Euro) ne va spune mai multe.
COMMENTS