Aceasta ar fi întrebarea la care ne-am dori cu toții să aflăm răspunsul corect, cu argumente, în aceste zile în care politicienii par să fi deschis un câmp de bătălie intern în *coaliția împotriva firii* pe tema în cauză. Cel mai vocal care încearcă să ne convingă de virtuțiile impozitării progresive a veniturilor e Mister C., șef de cameră parlamentară decizională pe fiscalitate și viitor premier. Dar îi vine tare! Așa că repetă într-una lucruri scoase dintr-un *TOT* mult prea complicat. Îl înțelegem, pentru știm că în spatele *progresivului* e o persoană de cu totul alt calibru. Fără a-i da numele, o să îl numim Mister G. E finanțist celebru, azi într-o funcție înaltă, cu un birou într-un *glob de sticlă*. Pe la începutul anilor *90 era considerat cel mai vizionar dascăl din ASE București. Pe vremea când eram eu student era conferențiarul de la care mulți studenți auzeau pentru prima dată de Impozitul pe Venitul Global sau Taxa pe Valoare Adăugată. Deși funcțiile, politice sau administrartive, l-au asaltat an de an, niciodată nu și-a abandonat studenții, după cum nu și-a abandonat nici ideea privind fiscalizarea în regim progresiv a veniturilor persoanelor fizice. Și o readuce în actualitate în permanență, de data aceasta prin intermediul politicienilor. El personal mai răbufnește, din când în când, împotriva antreprenorilor români, nu puțini la număr, care își țin companiile cu capital negativ dar au Mercedes la scară.
Ideea domniei sale privind impozitarea progresivă nu e una rea: dacă nu am vorbi de România. O aplică 90% din statele lumii. Însă pentru a implementa un astfel de sistem e nevoie de profesioniști în administrația fiscală, de o tehnologizare de top a ANAF și de un cu totul alt grad de cunoaștere fiscală în rândul contribuabililor.
Mulți spun că România a trecut la cota unică doar pentru a atrage investitorii (fapt reușit). E însă doar o fațetă: unul din scopurile principale ale cotei unice a fost acela de a contribui la o mai bună colectare de taxe și impozite. A reușit acest demers? Cifrele spun că nu: România e cel mai slab colector de taxe și impozite din UE! Deci dacă un sistem simplu nu poate fi administrat eficient, ce ne face să credem că revenirea la unul complicat va avea mai mult succes? E ca și cum ai urca un șofer de Dacie într-un Mercedes și l-ai zvârli pe o autostradă germană fără limită de viteză! Cum ar sfârși bietul șofer, e lesne de priceput!
Ne mai spune Mister C. că *progresivul* va drena mai bine bunăstarea. Pe bune? Când în țara asta ceva făcut și administrat de stat/politicieni a realizat ceva pentru clasa de mijloc? La *foamea* de bani a statului, care va trebui să acopere cheltuieli fără cap ce se perpetuează de 30 de ani, acele deduceri care ni se flutură acum pe sub nas se vor dovedi *praf în ochi*. Și, ca de fiecare dată, cei corecți, care plătesc, vor avea de pierdut. De câștigat vor avea, în afară de politicieni, tot cei cărora nu le place munca și se fofilează, muncind la gri sau negru, sau chiar deloc, fără a contribui cu ceva: la stat sau la propria bunăstare!
Până să ne apucăm să desființăm un lucru care merge cât de cât, perfectibil, e adevărat, e nevoie de o analiză comparativă a celor două sisteme. Trebuie să știm cine și cât contribuie, care e nivelul de taxare, cât și cum se colectează, care e structura economiei noastre și care e capacitatea de administrare fiscală. Abia apoi putem trage concluzia care sistem de impozitare e mai eficient și mai echitabil! Dar bătălia nu e doar doctrinară: prin eliminarea cotei unice PSD ar trimite abil PNL în *divizia B* a politicii!
COMMENTS