Agenda financiară a noului an

Oglindă, oglinjoară, ce aduce 2013 în ţară?

Toată lumea, inclusiv oamenii din finanţe, sunt sătui de criză şi de scandalul politic, aşa că prima dorinţă de la noul an este liniştea şi stabilitatea. Speranţe ce se reflectă, de altfel, şi în prognozele analiştilor economici, care, în ciuda incertitudinilor, par mai coordonate ca niciodată în privinţa unor indicatori cheie, precum cursul  de schimb sau dobânzile. Globul de cristal este însă mai puţin clar în dreptul PIB-ului, a cărui creştere variază de la 0,5% la 2,5%, consensul fiind în jurul a 2%. Deşi apreciată mai degrabă modestă, vom avea totuşi o creştere economică mult mai mare decât în acest an, încheiat se pare în apropiere de 0, cu condiţia unei stabilităţi politice mai ridicate şi a continuării acordului cu FMI.

Soarta economiei, decisă de consumul intern

Deşi turbulenţele politice şi criza zonei euro nu ne permit să întrezărim cu certitudine viitorul, ceea ce provoacă prudenţa consuma­torilor şi investitorilor deopotrivă, avem măcar un punct de stabilitate, şi anume indicatorii macro­eco­nomici ai ţării, care rămân stabili, ceea ce ne face să intrăm optimişti în noul an. Să vedem însă care vor fi provocările pe care vom fi nevoiţi să le înfruntăm în 2013, aşa cum sunt anticipate de economişti.

În privinţa PIB-ului, consensul ne indică o evoluţie în jurul a două procente, care deşi rămâne modestă, sub potenţialul ţării, este totuşi mult mai mult decât stagnarea din acest an. Ce-i determină însă pe optimişti, printre care FMI şi BERD, să creadă în revenirea economiei? Este vorba, în primul rând, de cererea internă, prin accelerarea consumului, dar mai ales a investi­ţiilor, apreciază eco­nomistul-şef al Garanti Bank, Rozalia Pal. Semnale ­îngri­jo­ră­toare vin însă din zona cererii externe, puternic in­fluenţată de evoluţia eco­nomică a zonei euro. Dependenţa puternică faţă de pieţele europene limitează performanţa industrială a României şi subliniază nevoia ţării de a-şi îndrepta mai mult atenţia către pieţe care nu fac parte din Uniunea Euro­peană şi care în prezent reprezintă 30% din ex­porturile României.

Economiştii BCR sunt mai pesimişti: prevăd că economia va creşte cu doar 1,1% în 2013, de la 0% în acest an, consumul popu­laţiei urmând a fi un factor decisiv pentru creşterea PIB-ului, ca efect al creşterii cu 7,4% a salariilor din sectorul public în această lună şi o posibilă majorare a pensiilor în 2013. Inflaţia va avea însă un efect negativ impor­tant, întrucât ar putea depăşi ritmul de creştere a salariilor din sectorul privat, ceea ce-i determină pe eco­nomiştii ING să fie şi mai pesimişti, cu o estimare de doar 0,5%.

Profesorul Lucian Croitoru, consilier la BNR, spune că economia va rămâne cu 2% sub potenţialul de creştere, iar golul dintre PIB-ul real şi cel potenţial nu se va închide înainte de 2016, din cauza crizei din Europa. În fiecare din ultimii ani, România ar fi câştigat 1,1 miliarde de euro dacă ar fi reuşit să crească la potenţialul său.

Care sunt soluţiile pentru ca PIB-ul să accelereze la adevărata lui valoare? E vorba de o reţetă „magică” de sute de ani, precizează Croitoru, cu două ingrediente de bază: 1. Trebuie să fim disciplinaţi acasă din punct de vedere fiscal, pentru credibilitate, astfel încât mulţimea de bani tipăriţi în ultimul timp în Europa să ne găsească în ordine, pentru că vor reveni la noi, mai devreme sau mai târziu. 2. Avem nevoie de măsuri pentru creşterea ratei de ocupare a forţei de muncă şi a produc­tivităţii muncii. „Nu ştiu dacă anul acesta va fi creştere economică, dar sigur nu vor fi mai multe locuri de muncă”, spune Croitoru.

Rămânem cu centura (FMI) pusă

Disciplina, inclusiv cea bugetară, este însă o problemă pentru români, de aceea se pare că nu vom putea să ne eliberăm prea curând de centura de siguranţă a FMI. Conform BCR, diferenţa dintre cheltuieli şi venituri a crescut semnificativ în 2012, ca urmare a creşterii cheltuielilor cu personalul şi a cheltuielilor sociale, pe lângă rambursarea unor contribuţii reţinute ilegal din pensiile mai mari de 740 lei, care a pus presiune pe buget. „Aceasta poate ridica problema suste­nabilităţii pentru anul 2013, când economia va creşte destul de modest, ca să nu mai menţionăm promisiunile electorale precum creşterea sala­riului minim şi a pensiilor.

Pe de altă parte, angajamentul cabinetului de a încheia un nou acord cu FMI şi UE încă din februarie anul viitor creează un anumit confort, în sensul că eforturile privind procesul de consolidare fiscală şi re­forma publică în general vor fi continuate”, spun analiştii băncii. Aceştia văd o depăşire a deficitului bugetar pe standard ESA atât în 2012, cât şi în 2013, cu toate că la anul deficitul va scădea sub 3% din PIB dacă guvernul con­tinuă reformele. BCR anticipează că deficitul bugetar se va situa la 3,4% din PIB în acest an şi la 2,7% în 2013.

Oaza de stabilitate de la BNR

Evoluţia dobânzilor, a cursului şi chiar şi a inflaţiei, în ciuda creşterilor de preţuri din ultima perioadă, considerate însă temporare, rămân cei mai predictibili indicatori. Analiştii financiar-bancari anticipează un statu-quo în 2013: dobânda de politică monetară va rămâne la 5,25%, la fel ca şi rezervele minime obli­gatorii în lei, de 15%, şi în valută, de 20%, necesare pen­tru contracararea riscurilor ieşi­rilor de capital şi deprecierii cursului de schimb. BNR va încerca să găsească un echi­libru între nevoia de susţinere a creditării în lei şi creşterea presiunilor inflaţioniste, apreciază economiştii BCR.

Pe de altă parte, ei consideră că statul se va împrumuta mai scump: randa­mentele obligaţiunilor pe 5 ani vor creşte spre 6,8% în martie 2013 din cauza alegerilor şi a presiunilor inflaţioniste. Şi do­bânzile în lei (ROBOR la 3 luni) vor rămâne în jurul a 6% în primele şase luni din 2013, deoarece BNR va continua să limiteze lichi­di­tatea oferită băncilor la operaţiunile repo.

Potrivit ING, sunt şanse mici ca BNR să majoreze dobânda, din cauza perspectivelor de creştere redusă a economiei şi a intenţiei de revigorare a creditării în lei, a cărei expansiune a devansat-o pe cea în valută, pentru prima dată în ultimii cinci ani. Mai ales că perspec­tivele cre­ditării în valută sunt sumbre, după ce actori cheie din piaţa bancară şi-au anunţat intenţiile de a restrânge furnizarea de finanţări în euro. Există chiar şi opinii, precum cea a Garanti Bank, care nu exclud ca BNR să înceapă relaxarea con­di­ţiilor monetare în a doua parte a anului 2013, pentru a stimula revigorarea economiei.

Cursul de schimb şi inflaţia, sub control

Deşi analiştii apreciază că ţinta de inflaţie stabilită de BNR pentru anul viitor, de 2,5%, plus-minus un punct, ar putea fi uşor depăşită, stabilitatea preţurilor rămâne totuşi un mare câştig al ultimei perioade, având în vedere nivelurile reduse atinse în prima parte a anului, apropiate de cele ale zonei euro. Garanti Bank estimează că rata anuală a inflaţiei va rămâne peste 5% până la mijlocul anului 2013, urmând apoi o reducere graduală, însă la finalul lui 2013 se va situa peste intervalul ţintit de BNR, din cauza şocului creat de preţul alimentelor. Econo­miştii ING se aşteaptă ca inflaţia să accelereze la peste 6% în prima parte a anului viitor şi să scadă la 4,6% la finalul anului, din cauza preţurilor la alimente şi ajustarea preţurilor reglementate. Raiffeisen Bank este şi mai pesimistă, estimând că preţurile vor creşte cu 5,1% în acest an şi vor fluctua între 5,2% şi 5,6% în 2013.

Cursul de schimb, controlat decisiv de BNR, are o proiecţie destul de clară pentru 2013, în ciuda existenţei unor speculaţii. Astfel, analiştii din finanţe-bănci prognozează un curs de schimb relativ stabil pentru 2013, în jurul a 4,55 lei pentru un euro, atât în ultima lună din 2012 cât şi în 2013. Intervalele de variaţie indică însă minime de 4,50 în decembrie 2012, respectiv de 4,40 în 2013, în timp ce maximele ajung la 4,70 în decembrie şi chiar 4,90 lei la finalul anului viitor. Viziunea bancherilor privind soarta leului este împărtăşită şi de către autorităţi: Comisia Naţională de Prognoză estimează un curs de schimb mediu de 4,5 lei/euro în 2013, în creştere faţă de estimarea precedentă, de 4,37 lei/euro. În 2014, cursul mediu va scădea la 4,45 lei/euro, iar în 2015 va fi de 4,4 lei/euro şi se va menţine şi în 2016. Şi Fondul Monetar Internaţional (FMI) consideră că „rata de schimb reală din România este, în linii mari, în conformitate cu funda­mentele economice pe termen mediu”. Garanti Bank se aşteaptă la o stabilizare a raportului EUR/RON în jurul valorii de 4,50 la finalul acestui an şi în jurul valorii de 4,55 la finalul lui 2013. Această prognoză a plecat de la premisa unui mediu politic stabil şi a continuării acordului cu FMI.

Mai pesimişti sunt econo­miştii ING, care consideră că leul se va deprecia şi mai mult în 2013, din cauza avansului eco­nomic modest şi a celui mai ridicat nivel al deficitului de cont curent din regiune, cu ex­cepţia Ucrainei şi Turciei. În consecinţă, banca se aşteaptă ca leul să termine 2013 în jurul a 4,75 lei pentru un euro, de la 4,60 lei, cu cât estimează că va încheia acest an. Însă numai 2 din 14 analişti se aşteaptă, în cel mai recent sondaj, la o de­pre­­ciere a leului în 2013. Economiştii apre­ciază, de altfel, că stabilitatea recentă a leului s-a datorat în mare măsură intervenţiilor BNR, apreciate la 1 miliard de euro în oc­tombrie. Tensiunile politice ar putea pune presiune asupra leului: formarea noului exe­cutiv, care ar putea stârni conflicte între preşedinte şi liderii alianţei socialist-liberale, precum şi negocierile pentru un nou acord stand-by cu FMI, ar putea influenţa decisiv starea de spirit a pieţei financiare. Negocierile pentru un nou acord ar putea fi dificile, pentru că România şi-a dovedit slă­biciunile în privinţa reformelor pe parcursul anului trecut.

Pe de altă parte, România are de rambursat datorii de 17 miliarde euro în urmă­torii 3 ani, adică jumătate din rezervele valutare ale BNR. Rezerva de valută a Ministe­rului Fi­nanţelor este estimată la 5,5 miliarde de euro, un nivel apropiat de plăţile în contul datoriilor pe care statul şi BNR le au de făcut în 2013, fapt care ar putea oferi cursului un moment de respiro, apreciază ING. Aceasta înclină spre un scenariu de depreciere treptată a leului pe parcursul anului viitor, când banca centrală va continua probabil inter­venţiile în piaţa valutară şi va menţine o lichiditate relativ restrictivă.

Aşteptări de la viitorul guvern

Principala sarcină a României în următorii ani este restabilirea unei creşteri economice puternice şi durabile, necesară pentru îmbună­tăţirea situaţiei finanţelor sale publice, apre­ciază BCR, un ecou al opiniei lui Lucian Croitoru. Obiectivul principal al autorităţilor ar trebui să fie asigurarea finanţării externe, care să permită o creştere economică mai mare, întrucât România va rămâne dependentă pe termen mediu şi lung de intrările de capital străin. Fondurile UE şi investiţiile străine directe pot spori pro­duc­tivitatea şi ridica PIB-ul potenţial la 3-4% după 2015, de la 1-2% în prezent. Deficitul de cont curent, deşi în scădere la 3,5% din PIB în 2012-2013, rămâne ridicat în comparaţie cu alte ţări.

Garanti Bank consideră că pentru a restabili încrederea în economia ţării, este nevoie ca anul viitor mediul politic să fie stabil, deficitul bu­getar să se situeze sub 3% din PIB, să se ac­ce­lereze absorbţia fondurilor europene, iar acordul cu FMI să fie respectat. În următorii doi ani, România trebuie să ramburseze către FMI aproximativ cinci miliarde de euro, ceea ce înseamnă că Guvernul de la Bucureşti este nevoit să atragă investiţii externe semnificative prin emisiuni de euro-obligaţiuni. „Luând în consi­de­rare aversiunea crescută faţă de risc a investi­torilor în Europa, o revenire graduală a încrederii este crucială pentru anul viitor. De asemenea, privatizarea companiilor de stat, aşa cum s-a agreat cu FMI, ar trebui să conducă la îmbu­nătăţirea guvernanţei acestora”, spune Rozalia Pal, economist-şef în cadrul Garanti Bank.

Lucian Croitoru consideră că în 2013 există două riscuri majore pentru România: adâncirea recesiunii din zona euro şi alegerile din acest an. „România continuă să aibă fundamente solide: îndatorarea relativ redusă, rezervele ridicate, performanţa fiscală şi acordul cu FMI. Anul 2013 va fi cheie, pentru că va fi o schimbare de Guvern, care se va reflecta sau nu, vom vedea, într-o schimbare a politicii fiscale. Potrivit acestuia, principala problemă de anul viitor este ce schimbări vor avea loc în buget: „Vor fi pro-creştere sau anti-creştere?”

Şi totuşi… am putea fi primii

Poate că unul dintre cele mai frustrante sentimente îl trăim atunci când auzim sau citim analizele economiştilor străini despre cât de mare este potenţialul ţării noastre şi totuşi cât de neputincioşi suntem în a-l pune în valoare. Ni se spune pe şleau că România ar putea fi una dintre cele mai puternice ţări din zonă, şi totuşi rămânem de multe ori în urma Bulgariei sau altor ţări de două ori mai mici. Iată ce spune FMI în ultimul său raport: România ar putea fi una dintre statele europene cu cea mai rapidă creştere şi una dintre primele destinaţii pentru investiţii, fiind bine dotată cu resurse naturale şi umane. Şi totuşi România este în prezent una dintre ţările membre cel mai puţin dezvoltate economic.

Rata sărăciei este mare, educaţia şi cheltuielile cu sănătatea sunt mici, iar gradul de convergenţă cu normele UE se situează în urma altor ţări. Mulţi factori contribuie la această situaţie, printre care rolul dominant al între­prinderilor de stat ine­ficiente, în special în energie şi sectoarele de transport. Atingerea unor rate mai mari de creştere economică va depinde de aplicarea decisivă a unui program ambiţios de reforme. În ultimii doi ani, au fost puse în aplicare măsuri de reformă a pensiilor şi pieţei muncii, îmbu­nă­tăţirea reglementărilor şi stabilirea preţurilor cadru pentru sectorul energetic. Cu toate acestea, rămân lacune semnificative în stadiul refor­melor, iar pro­gresul a fost lent. În continuare, agenda de reforme ar trebui să se concentreze pe îmbunătăţirea ca­lităţii instituţionale şi de regle­mentare, moder­nizarea sistemului de sănătate, precum şi reforma sectoarelor de energie şi de transport, precum şi a întreprinderilor de stat.

Măsurile destinate să protejeze categoriile de populaţie cele mai vulnerabile sunt, de ase­menea, impor­tante. În plus, autorităţile ar trebui să intensifice absorbţia fondurilor UE, pentru a debloca un potenţial de creştere mai mare, apreciază FMI. Economistul-şef al BERD, Erik Berglof, consideră că riscurile privind per­spectivele economice sunt legate de urmă­torii factori: (1) Progresul lent privind eliminarea arieratelor interne acumulate la sfârşitul anului 2009; (2) În contextul prezenţei puternice a băncilor greceşti, deteriorarea indicatorului cre­ditelor ne­per­formante ar putea afecta capitalul sectorului bancar şi poate exacerba vulnera­bilităţile fin­anciare; (3) Nivelul datoriei externe este mare pentru o economie de piaţă emer­gentă şi ţara se confruntă în fiecare an cu cerinţe semni­ficative de rambursare a datoriilor.