”Am pornit afacerea EnergoBit într-un garaj, precum Apple!”

Interviu cu Ștefan Gadola, președinte EnergoBit, Cluj-Napoca

EnergoBit este una dintre cele mai importante companii din țară care furnizează servicii și echipamente pentru rețelele electrice de joasă, medie și înaltă tensiune în sectorul energetic. De destinul acestei companii se leagă numele lui Ștefan Gadola, un reputat om de afaceri local care a fondat-o, alături de alți doi foști colegi. La cei 64 de ani săi, Ștefan Gadola are un CV impresionant: a absolvit cursurile Facultăţii de energetică din cadrul Universităţii Tehnice Bucureşti, și-a luat doctoratul în energetică la aceeași facultate in 1989 și a obținut și un certificat de manager în energie de la Association of Energy Engineers. Ca preşedinte al EnergoBit, controlează 25 % din acţiuni. Este un antreprenor neliniștit și la această oră. Are funcția de consul onorific al Republicii Kazahstan la Cluj, colecționează lucrări de artă, investește în construcții, susține sportul și cultura. Își iubește orașul și vocea sa este respectată de comunitate.

Există o poveste a EnergoBit pe care o veți spune într-o zi și nepoților?

Există un fel de poveste, desigur! În 1990 am hotărât să-mi încerc puterile și să fac așa cum cred. Am avut norocul să mă asociez cu alți doi colegi,  pe care îi cunoșteam foarte bine. Am fost sigur că voi reuși! Am început treaba ajutând companiile să facă economii substanțiale și asta a convins. Practic, am început cu lucrări mici, foarte mici. Făceam un fel de consultanță pentru firme, pentru consumatori. În momentul inițial, le făceam o analiză și le sugeram să folosească anumite soluții. Dar cine să implementeze, să aplice respectivele soluții? Ne-am convins că noi trebuie să facem asta, că acesta e drumul nostru în business. Ne-am pus problema să nu mai importăm orice, încercând să facem chiar noi acele piese și echipamente.

Dacă afacerea Apple a început într-un garaj, trebuie să știți că și noi am demarat producția de tablouri electrice tot într-un garaj! Am avut mereu clienți exigenți, dar noi am fost serioși și nu am făcut rabat la calitate. Asta a contat enorm și a stat la baza creșterii noastre susținute. Am cooptat foști colegi și am crescut continuu. Mi-amintesc că am traversat perioade în care era dificil să dăm salarii unui număr de 10 oameni. Vă închipuiți ce am simțit când am depășit 100, 200 de angajați! În timp, ni s-au alăturat destui oameni profe­sionisti din domniul energetic; am dezvoltat o colaborare cu Facultatea de Energetică din Cluj, am angajat mulți tineri. La cedarea pache­tului majoritar de acțiuni, în 2013, compania înregistra o cifră de afaceri de 160 de milioane de euro și număra peste 900 de angajați.

Care a fost proiectul dvs. de suflet, care a dat anvergură EnergoBit?

Una dintre cele mai valoroase inițiative a fost aceea a unuia dintre parteneri, care a propus să fabricăm posturi de transformare, un produs mai mare, o incintă. A fost un moment ”astral” al nostru, să zic, un moment care ne-a deschis calea spre viitor, spre producția de azi, în cele două fabrici cu hale de care dispunem la această oră.

Cum a evoluat în timp comportamentul salariaților, mentalitatea lor?

E îmbucurător să constați cum se eman­cipează oamenii, cum deschid ochii în jurul lor și realizează ce se întâmplă. În câțiva ani, în fabrică am ajuns să avem piese și sub­ansamble puse vrac, la discreție, la dispoziția lor. În scurt timp, nimeni nu a mai luat piese pentru sine, pentru acasă. Toți au realizat că dacă e bine pentru firmă, e bine și pentru ei. Încrederea în angajați a crescut până acolo încât la această oră ei se pontează singuri!

În ce a constat ”chimia” dintre cei trei fondatori? Ce v-a convins să plecați împreună la drum și, mai ales, ce v-a ținut atâta timp împreună?

A fost o perioadă ”romantică” la început, când ni s-a părut că ne stă în putere să urnim munții din loc. Eram tineri și entuaziaști, aveam pregătire și idei, știam să ne deschidem aripile. Apoi – ce ne-a ținut laolaltă? În primul rând, a contat caracterul personal, corecti­tudinea, respectul și prietenia dintre noi, lucruri care sunt mai presus de câștig și faimă. Deși fiecare dintre noi este complet diferit, cu pasiuni și viziuni divergente, am reușit să ne bazăm pe o încredere reciprocă desăvârșită și pe consens. Am mai spus, ne-am călăuzit după o filozofie simplă: când doi ridică mâna, al treilea trebuie să râdă. Nu ne-am certat niciodată și mărturisesc faptul că eu însumi am râs foarte mult în timp!

Ați cedat la un moment dat pachetul majoritar de acțiuni ale EnergoBit fondului de investiții Innova Capital, ca apoi să redeveniți proprietarii companiei. De ce ați ales o astfel de cale – sinuoasă și neașteptată?

Noi, cei trei fondatori, nu ne-am pus niciodată problema de a vinde firma. Tentația a încolțit atunci când am început să fim curtați de diverse fonduri de investiții care și-au exprimat intenția de a contribui la majorarea capitalului social al firmei și la listarea pe Bursă. Am cântărit avantajele și dezavantajele, am avut negocieri adânci și am fost la un pas de a semna pentru un asemenea demers. Am renunțat până la urmă, dar ulterior, când am primit o propunere deosebită din partea altui fond de investiții, am câzut serios pe gânduri. Veniseră cu o ofertă la care nu visasem niciodată! Am sperat că, cedând acțiunile, va fi mult mai bine pentru firmă având interesele protejate de Innova, un fond de investiții serios, și de Banca Europeană pentru Recons­trucție și Dezvoltare, acționarii ma­joritari ai EnergoBit. Noi am vândut într-o perioadă de vârf pentru companie.

Noi trei am păstrat un procent de 30% din pachetul de acțiuni. EnergoBit a continuat să se dezvolte, devenind un lider important nu doar în piața din România. Se cerea o nouă infuzie de capital, iar acționarii majoritari nu s-au arătat dornici să o suporte. Trebuie să înțelegeți că după tranzacție toate condițiile de pe piață s-au schimbat odată cu legislația privind energia regenerabilă, în care EnergoBit ajunsese să aibă un cuvânt greu de spus. În noul context, firma nu a mers conform așteptărilor și vechiul acționar a dorit să cedeze controlul și pachetul majoritar. Noi ne-am asumat propunerea de a relua pachetul majoritar de acțiuni, investind în companie cei 40 de milioane de lei, care de atunci asigură o extindere a capacității actuale de producție. Am rămas într-o formulă mixtă de acționariat, în care Innova și BERD mai au pachete minoritare.

Cum se prezintă la acest moment EnergoBit?

Aș zice că se află în refacere, în conso­lidare. Piața a fost teribil de sălbatică în ultima vreme și acum căutăm contracte cât mai profitabile. Am ieșit și în alte țări, în Republica Moldova și Ungaria, Serbia și Franța. Avem în plan să ne creăm filiale în anumite țări, care să dea încredere mai mare partenerilor de acolo. Să fiu sincer, sperăm să vedem cum repornesc lucrările și comenzile în România. Am avut perioade bune, când se construia și se investea și era nevoie de noi: vedeam, practic, cu ochii noștri cum crește țara. Acum nu se mai întâmplă așa!

Ce planuri mai are în desfășurare antreprenorul Ștefan Gadola?

După tranzacția despre care am vorbit, aș putea spune că m-am retras, oferind copiilor mei posibilitatea de a face afaceri. Am creat un fond de investiții al familiei și eu am rămas un consultant atunci când e vorba de oportunități. Cea mai mare parte a noilor noastre investiții sunt în domeniul construcțiilor.

Observăm că, în ceea ce vă privește, noțiunea de responsabilitate corporatistă socială nu este goală de contținut. Cum v-ați implicat în susținerea comunității și cu ce rezultate?

Nu poți trăi într-un pătrat, într-un cub gol. Dacă vrei să fii bucuros și fericit, trebuie să vezi asta și la semenii tăi. Mi se pare foarte normal să ajuți când și cât poți! Am sprijinit cu oarecare succes și fotbalul local, dar și multe evenimente culturale sau care țin de menți­nerea sau refacerea sănătății.

Cum percepeți Clujul? Ce e altfel aici?

Clujul este diferit de alte orașe din țară. Are un spirit antreprenorial foarte dezvoltat, cu un mediu universitar sănătos. Tinerii de aici fac multe lucruri grozave, spre surprinderea mea. Am creat cu toții o atmosferă de frățietate, de oraș occidental aici! Oamenii de afaceri locali au fost și sunt foarte activi. Asta a atras mulți investitori în oraș și în împrejurimile sale. Cred că pot spune: da, Clujul e o pildă dragă de urmat de toți românii!

Norel Moise

Cristian Pavel