Construcţia fragilă a Statelor Unite ale Europei trebuie să facă faţă acum unui şoc comparabil cu cel al crizei. Fără politici fiscale comune, fără o politică de apărare osificată, cu politicieni având opinii divergente, SUE trăieşte vremuri tulburi.
Confruntată cu un val de imigranţi ce pare a nu se mai sfârşi, bătrâna Europă pare incapabilă să reacţioneze, fiind prinsă parcă într-o analiză SWOT derulată în contratimp cu vremurile. Cum va ieşi SUE din această nouă etapă dificilă de consolidare am încercat să aflăm de la analişti de marcă: prof. univ. dr. Mircea Coşea, conf. univ. dr. Aura Socol şi lector univ. dr. Adrian Mitroi.
Prof. univ. dr. Mircea Coşea
Orice în lumea asta are faţă-verso, adică nimic nu este doar cum credem sau cum vedem la un moment dat. Mai există întotdeauna şi un verso, o altă faţă a lucrurilor pe care am fi uneori tentaţi să nu o luăm în seamă fie pentru că o bănuim neplăcută, fie pentru că ne-ar conveni să nici nu existe.
Actualul fenomen al migraţiei îl consider un verso al feţei cu care ne-am obişnuit să vedem lumea europeană în care trăim, o lume în care am văzut doar ceea ce ne convenea pentru menţinerea speranţei de „reuşită deplină” ca urmare a unui model miraculos de succes. Oare nu modelul european a reuşit eliminarea secularului conflict franco-german, nu el a reuşit cel mai rapid ritm de creştere a bunăstării şi a ridicat la prosperitate zone tradiţional paupere ale Europei, nu el a introdus principiile şi valorile liberei circulaţii a capitalului şi forţei de muncă, nu el a ridicat statutul de oarecare cetăţean la nivelul de cetăţean european? Europa a devenit un edenland admirat şi jinduit de milioane de extracomunitari chiar dacă nu totul este perfect şi nici nu a putut evita apariţia unor situaţii de criză.
Tocmai această „reuşită deplină” a creat premisa existenţei unui verso. Reuşita mai mult sau mai puţin deplină a Europei înseamnă în termeni de „verso” mărirea dramatică a decalajelor de dezvoltare între ea şi alte zone sau regiuni ale planetei. Fenomenul migraţiei este o consecinţă directă a acestor decalaje de dezvoltare şi civilizare, ceea ce se demonstrează prin fluxul permanent de persoane din diferite zone către Europa, început încă din perioada anilor 2004-2005. Acum, fenomenul a devenit breaking news deoarece valul de imigranţi este concentrat pe o perioadă scurtă de timp, dar fenomenul nu este nou şi nici mai puţin important ca număr de persoane.
În pofida succesului de librărie, „Capitalismul secolului XXI” al lui Thomas Piketty nu a trezit la realitate instituţionalismul european. Analiza marilor decalaje şi deosebiri structurale existente azi pe mapamond, realizată de Piketty, ar fi trebuit să pregătească Europa pentru inevitabilul val migratoriu de la subdezvoltare şi pauperitate spre dezvoltare şi bunăstare deoarece în condiţiile în care procesul neoliberal al globalizării nu a atenuat decalajele, ba din contră, le-a mărit, era normal ca delocalizarea capitalului să aibă un „verso” de delocalizare a populaţiilor. Delocalizarea capitalului spre ţările cu o forţă de muncă ieftină nu a dus şi la o delocalizare a valorificării acestuia în aceste ţări, ci tot în ţările dezvoltate. Desigur, şi delocalizarea războaielor a dus la accelerarea acestui fenomen. Occidentul nu a realizat că nu există războaie locale, efectele lor fiind oricum globale, aşa după cum nu realizează că nici războaiele hibrid nu pot fi cantonate în arii presupus controlate.
Iată cum, contrar unor opinii geostrategice, globalizarea este un fenomen cu faţă-verso, nu numai cu o faţă favorabilă intereselor capitalului occidental şi multinaţional.
Indiferent însă de originea, amploarea şi viteza valului actual migratoriu, efectele sale asupra viitorului UE nu le consider a fi nici dramatice şi nici periculoase din punctul de vedere al continuităţii modelului european.
Europa suferă doar un şoc emoţional, nu economic sau instituţional. Conform calculelor germane, costul pe următorii doi ani ai acestui val se situează la circa un miliard de euro. Este o sumă insignifiantă faţă de costul plătit de UE doar pentru menţinerea în sistem a Greciei. Pe termen mediu, ţările dezvoltate ale UE vor avea beneficii şi datorită extinderii pieţei forţei de muncă cu persoane apte de a accepta un nivel inferior de venit, ceea ce va conduce la reduceri de costuri şi creşteri de competitivitate pe piaţa internaţională.
Migraţia reprezintă însă o oportunitate de schimbare a orientării politicii intraeuropene. Germania s-ar putea să profite pentru a-şi manifesta şi mai mult rolul de leader, dar este posibil să asistăm şi la un rol mai important al Parlamentului European, deşi falia apărută între ţările membre din vestul şi estul european tinde să se lărgească.
România nici nu va câştiga, dar nici nu va pierde. Rolul ei de membru sărac, pasiv şi ascultător al Uniunii o va menţine într-o arie marginală deciziilor importante, ceea ce o va scuti de şocuri majore. Deşi se părea că va deveni un important purtător de opinie în problema cotelor obligatorii cu speranţa ocupării unui loc mai vizibil pe scara deciziilor europene, România nu a avut puterea şi curajul de a merge mai departe anunţând disponibilitatea pentru acceptarea deciziilor de la Bruxelles.
Provocare şi oportunitate pentru UE
Conf. univ. dr. Aura Socol
Atitudinea europenilor şi în mod special a Germaniei faţă de imigranţi va avea rolul de a modela viitorul Europei şi al zonei euro implicit. Marea provocare a Europei va fi aceea de a întoarce în favoarea ei o criză umanitară – nedorită de nimeni – şi a o transforma într-o oportunitate atât pentru imigranţi, cât şi pentru europeni. Ceva care în momentul de faţă pare foarte greu de realizat, dar nu imposibil, din mai multe considerente.
În primul rând, deschiderea pieţei muncii germane ar putea aduce un impuls economiei Germaniei şi, indirect, Europei. Mai multă forţă de muncă ar putea conduce la o creştere a investiţiilor (în domeniul construcţiilor, deoarece va fi nevoie de locuinţe pentru imigranţi, de exemplu), ceea ce se va reflecta în creşterea economică. Investiţiile suplimentare în economie, în contextul unor rate scăzute de economisire a imigranţilor, ar putea stimula cererea agregată germană. Stimularea cererii agregate poate conduce la o reducere a surplusului cronic de cont curent al Germaniei, ceea ce avantajează celelalte state europene. Toate aceste efecte reprezintă tot atâtea oportunităţi care ar putea avea drept rezultat pe termen mediu diminuarea dezechilibrelor acumulate în economia uniunii monetare europene în ultimii ani.
În al doilea rând, deoarece Europa se confruntă cu provocări demografice majore – îmbătrânirea populaţiei, imigranţii ar putea reprezenta o oportunitate, atât pentru nemţi (ţinta principală a acestora), cât şi pentru toţi europenii. Potrivit statisticilor, mai mult de jumătate dintre imigranţi au vârste cuprinse între 16 şi 30 de ani. În plus, mulţi dintre ei au specializări foarte căutate pe piaţa muncii din Germania, la care se adaugă şi motivarea acestora pentru a obţine un trai mai bun, ceea ce în trecut a adus plusuri productivităţii germane. Însuşi ministrul german de finanţe aprecia recent că pe termen scurt costul refugiaţilor poate fi susţinut, subliniind în acelaşi timp că beneficiile pe termen lung asupra finanţelor publice şi sustenabilităţii pensiilor vor fi substanţiale.
Pe de altă parte, beneficiile vor depinde de dacă şi cum vor fi integraţi imigranţii pe piaţa muncii germane/europene, ceea ce va reprezenta o reală provocare pentru toată lumea. Va fi nevoie de modificări legislative care să faciliteze integrarea muncitorilor calificaţi, ceea ce nu se face peste noapte. Potrivit The Association of German Chambers of Industry and Commerce (DIHK), în ultimii ani Germania a făcut ceva paşi în această direcţie. În momentul de faţă, imigranţii au dreptul legal de a munci după o perioadă de numai 3 luni, nu 9 cum era iniţial. Au fost iniţiate o serie de facilităţi, în special pentru tinerii refugiaţi – accesul la cursuri de formare profesională, internshipuri etc. În plus, potrivitDIHK, multe dintre marile companii susţin acest demers, deoarece la rândul lor duc lipsă de personal calificat. Prin urmare, acest potenţial merită exploatat, după cum însuşi preşedintele Camerei de Comerţ şi Industrie afirma în urmă cu câteva zile.
Reglementarea dreptului de a munci şi securităţii muncii sunt însă doar o faţetă a monedei. Rămâne problema limbii germane, care nu e de neglijat. La care se adăugă birocraţia încă foarte ridicată în întreaga Europă, nu numai în Germania, care poate împiedica derularea rapidă a procedurilor etc. În plus, în Europa, piaţa muncii s-a dovedit a fi destul de inflexibilă, ceea ce ar putea constitui o barieră suplimentară pentru integrarea imigranţilor. Potrivit statisticilor europene, după declanşarea crizei financiare, puţin peste o jumătate de milion de imigranţi au ajuns în Germania din Spania, Grecia ş.a. Acest număr este însă destul de mic având în vedere ratele mari ale şomajului înregistrate în aceste state. Prin urmare, se poate spune că nu există suficientă mobilitate a forţei de muncă care să amortizeze şocurile asimetrice din interiorul uniunii şi să reducă astfel ratele şomajului suficient de mult, ceea ce confirmă ipoteza unei pieţe a muncii europene insuficient de flexibile.
Există, de asemenea, unele temeri că integrarea imigranţilor pe piaţa muncii din Germania va avea ca efect scăderea salariilor şi, în consecinţă, pierderi suplimentare de competitivitate ale altor state din eurozonă relativ la Germania. Aici părerile sunt împărţite, iar rezultatele studiilor redate de evidenţele empirice sunt relativ neconcludente. O slabă calificare a imigranţilor poate trage salariile în jos, dar poate avea ca efect şi creşterea salariilor pentru lucrătorii germani calificaţi superior. Pe de altă parte, nu vorbim doar de lucrători necalificaţi. Lucrătorii calificaţi, precum asistentele medicale din Siria sau Irak, ar putea concura cu lucrătorii germani sau imigranţii din alte state europene, de exemplu, ceea ce ar pune presiune pe piaţa muncii în sensul creşterii preţului pentru forţa de muncă. Pentru imigranţii EU, imigranţii non EU vor reprezenta, evident, un concurent puternic.
În concluzie, în opinia mea, imigranţii reprezintă o provocare şi o oportunitate în acelaşi timp pentru Europa. De abilitatea cu care decidenţii europeni vor înclina balanţa într-o parte sau alta depinde practic viitorul construcţiei europene. Nu e prima dată când Europa şi în special Germania sunt asaltate de imigranţi. De altfel, nu suntem noi, europenii, singurii care se confruntă cu aşa ceva. Potrivit Immigration Statistics, US Department of Homeland Security, SUA acordă statut de rezident permanent legal – cu beneficii similare propriilor cetăţeni – unui număr de 1 milion de imigranţi anual. Întrebarea e dacă UE are capacitatea şi mai ales disponibilitatea de a susţine un astfel de demers.
Leadership economic vs. politic
Lector. univ. dr. Adrian Mitroi
În lumea hiper-ambiţioasă economic în care trăim, activele se pot transforma uşor în pasive iar riscurile aparente pot deveni adversari redutabili. Astăzi, avantajele competitive se pot disipa foarte uşor, primul venit nu este întotdeauna primul servit iar cel dintâi (mai ales în tehnologie) va schimba aproape sigur locul cu al doilea.
Deşi Europa nu este în forma economică şi politică adecvată pentru a-şi implementa ambiţiile ei de gentileţe nemăsurată pentru migraţi şi de ospitalitate pentru toţi şi în numele tuturor, această criză umanitară şi socială trebuie rezolvată cu hotărâre şi determinare.
Până mai ieri, una dintre ţările importante se pregătea copilăreşte de o invazie a forţei de muncă din România. Până mai ieri, o altă ţară importantă la sudul Europei era pasibilă de a fi amendată cu exitul din uniunea monetară (cum ar fi fost acum situaţia, dacă scenariul s-ar fi întâmplat?). Până mai ieri eram convinşi că Europa nu mai are nevoie niciodată de ziduri, fie de beton sau de sârmă. Chiar dacă unele dintre slăbiciunile construcţiei Europene sunt uşor de evidenţiat, acestea nu sunt insurmontabile:
1. Europa este construită pe principiul teoretic corect, dar practic disfuncţional al maximizării compromisurilor de către parteneri.
2. Europa amână atacul frontal al problemelor structurale economice. Banca centrală poate amâna şi compensa doar parţial această tergiversare, prin politica de suport monetar, deficitul cronic de reforme pro-business şi competitivitate.
3. Europa economică se sprijină esenţial cu politicile monetare foarte relaxate şi pe costul foarte mic al riscului, pentru a ajuta la creditare şi la creştere economică. În timp, costul negativ al banilor transformă rata fără risc în riscul fără rată iar beneficiile vor fi estompate de riscuri. Valoarea în timp a banilor este legea fundamentală a gravitaţiei monetare – o lege a finanţelor care nu poate fi ocolită.
4. Europa aşază leadershipul economic în urma celui politic. Dar fără trezorerie şi buget comun, o monedă poate fi, pentru unii participanţi, câteodată detrimentală.
5. Europa luptă pentru un loc la masă în pokerul politic mondial. Jocul se desfăşoară cu doar 4 jucători (America, Rusia, China şi lumea arabă) şi are conotaţii militare şi strategice majore. Acestea nu sunt punctele forte ale construcţiei europene, bazate pe consens, negociere, suport reciproc, transparenţă şi evitarea conflictelor economice şi politice.
6. Europa nu are soluţii politice alternative. După era Merkel, lucrurile se vor îndrepta firesc spre un alt echilibru, dar aerul de bună înţelegere şi simpatie intra-europeană se va metamorfoza într-o realitate mai puţin cooperantă şi deschisă către exterior.
7. Europa are deocamdată avantajul adus de Europa de Est – forţă de muncă, piaţă de desfacere, consumatori şi turişti. Cu Marea Britanie, care mai mult este în afară decât în interiorul uniunii, cu ţările nordice, care au mai degrabă o problemă cu Europa de Est decât cu valul istoric de imigraţie care a schimbat esenţial demografia locală, echilibrul de forţe se va schimba în favoarea Europei de Est.
8. Europa nu a rezolvat criza Greciei. Grecia este în incapacitate de plată şi va rămâne insolventă fără suportul european constant, respectiv fără iertarea periodică de datorie şi management constant de mentenanţă a ratingului/dobânzilor de finanţare a acestei insolvabilităţi. Deşi preţul real de susţinere a deficitului nu ar putea fi finanţat prin piaţă, poziţia geostrategică, militară şi de siguranţă a Greciei sunt mult mai importante decât performanţa sa economică şi fiscală.
9. Europa va fi mult mai puţin dispusă să primească în interiorul monedei sale comune o altă ţară care nu ar ajuta, economic şi financiar, la stabilitatea Euro. Noi ne facem calcule, pe bună dreptate, dacă şi când aderarea la Euro este fezabilă, dar şi partenerii noştri externi au agenda lor. Iar istoria cu Grecia va fi întotdeauna un argument de pregătire mult mai atentă a aderării noastre la moneda europeană.
10. Europa va tinde să îşi aducă aminte în primul rând conotaţiile negative decât cele pozitive ale poziţiei noastre în criza refugiaţilor. România a dovedit, ca întotdeauna, că este un partener bun, previzibil, dispus la compromis, dar care îşi aduce aminte, politicos, că nu a primit prea multe favoruri care să grăbească oferta noastră de ascultare necondiţionată.
Criza refugiaţilor are efecte importante în plan politic. În ceea ce priveşte aspectul economic, influenţa va fi, în cele din urmă, pozitivă. Presiunea pe competitivitate, pe costuri, pe eficienţa guvernamentală, toate vor creşte în intensitate datorită crizei europene a migraţiei.
O diferenţă majoră între două abordări ale acestei crize a migranţilor poate ajuta la înţelegerea efectelor acesteia pe termen mai lung. Dacă din punct de vedere politic opiniile sunt extrem de diferite, uneori chiar contondente, din punct de vedere economic este aproape surprinzător valul de suport financiar care vine de pe continentele american şi european, dinspre marile nume de business internaţional.
De la fast-food la investment banking americane, de la cluburi de fotbal europene până la mari producători de auto, de la fabricanţi de iaurt până la giganţii IT mondiali, toţi, parcă în spirit de frondăfaţă de politicienii care nu se înţeleg mai deloc, fac un front comun în a-şi arăta disponibilitatea de suport pentru migraţi. Că este doar logică de business aici, că este element judicios de marketing, că dă bine la imaginea de întreprindere multinaţională cu responsabilităţi sociale (socially responsible corporation), probabil că adevărul este undeva la mijloc, dar sigur de tip capitalist.
În ceea ce ne priveşte, este important să fim mai optimişti şi să realizăm ce poziţie bună avem în contextul european şi global, atât economic, dar şi politic. Ne bucurăm de liberă circulaţie, avem un sistem economic liber, avem condiţii geografice excepţionale, suntem poziţionaţi într-o zonă importantă pentru lumea de astăzi. O forţă de muncă bine calificată, o populaţie emancipată şi modernă, un spirit bun cetăţenesc şi o societate care îşi ascute tot mai bine abilitatea democratică de a-şi corija erorile. Acest proces de emancipare a României este cert, doar că se face cu o viteză poate prea mică. Dacă am fi fost suficient de înţelepţi să investim la timp în infrastructură, educaţie şi sănătate, am fi avut un nivel de trai mult mai bun.
COMMENTS