Am depăşit criza şi continuăm să susţinem economia
Carismaticul preşedinte al Bancpost, Anthony C. Hassiotis, este un bancher foarte modest, în ciuda, sau poate tocmai datorită educaţiei şi experienţei profesionale în America. El are şi darul elocinţei, probabil o moştenire de la strămoşii săi greci. Permanent optimist şi cu bună dispoziţie, el ne-a convins, în cadrul unui interviu, că banca-mamă din Grecia, Eurobank, a depăşit criza şi are acum în faţă un viitor clar şi sigur, în timp ce Bancpost va continua să susţină economia românească, aşa cum o face de 22 de ani. În luna iulie, Bancpost sărbătoreşte 22 de ani de prezenţă pe piaţa românească.
În ultimele luni au venit veşti foarte bune despre Eurobank, banca-mamă a Bancpost.
Eurobank a fost într-adevăr selectată, în cadrul unui proces destinat consolidării sistemului bancar grecesc, să preia alte două bănci greceşti, şi anume Proton Bank şi Helenic Postbank. Ceea ce înseamnă că, în momentul în care s-a anunţat tranzacţia, depozitele Eurobank Group au crescut cu 12 miliarde de euro, depăşind cu 4,2 miliarde avansul volumului de credite. Aşadar, Eurobank Group a devenit mai puternic şi va rămâne o instituţie de credit independentă şi solidă, fiind şi una dintre cele patru bănci sistemice din industria financiară din Grecia. În acelaşi timp, banca devine mai atractivă pentru potenţiali investitori, întrucât scopul final al nostru este ca banca să revină în proprietate privată atunci când va fi fezabil.
Care este noua strategie a Bancpost în România?
Este adevărat că sistemul bancar românesc este atât competitiv, cât şi provocator. Aşadar trebuie să funcţionăm mai eficient, iar în acelaşi timp să ajungem la o dimensiune optimă. Viitorul este promiţător, de aceea trebuie să continuăm să luăm măsurile necesare pentru a ne asigura autofinanţarea, iar în acelaşi timp să devenim profitabili, în efortul de a ne asigura viabilitatea pe termen lung. Dimensiunea băncii poate fi o problemă pe care trebuie să o analizăm cu atenţie în viitorul apropiat. Posibilitatea fuziunilor locale şi a consolidărilor bancare nu poate fi exclusă.
Înainte de criză banca s-a concentrat prea mult pe cota de piaţă?
Situaţia economică din ultimul deceniu a obligat băncile să crească într-un ritm rapid. Astfel, cele mai multe bănci şi-au construit o infrastructură şi o bază de costuri adecvate pentru a susţine această creştere rapidă. Acum însă, nu mai este cazul. Creşterea economică a scăzut şi în consecinţă şi baza de costuri trebuie ajustată, pentru a reflecta realităţile din prezent şi fluxurile scăzute de venituri. Chiar şi BNR a cerut băncilor să-şi ajusteze cu atenţie costurile şi reţeaua. De aceea, scopul nostru este să majorăm fluxul de venituri, iar acolo unde este posibil, să găsim noi surse de venituri care să necesite folosirea a cât mai puţine fonduri sau chiar deloc. Pe de altă parte, este clar că vom continua să luăm măsuri pentru a recalibra dimensiunea afacerii, a reduce costurile şi a creşte eficienţa operaţională, acolo unde este posibil. În acelaşi timp, al treilea mare domeniu pe care ne vom concentra atenţia este managementul viguros al riscului, întrucât acesta afectează întreaga performanţă a băncii. Pentru noi, aceasta înseamnă, în primul rând, o abordare pro-activă, pentru a încerca să-i identificăm pe clienţii care întâmpină dificultăţi şi să colaborăm cu ei pentru a ne asigura că nu vor deveni o problemă pentru noi. Fireşte că trebuie să lucrăm şi cu clienţii care au avut deja întârzieri la plăţi sau alt gen de dificultăţi, astfel încât să le reanalizăm şi să le restructurăm obligaţiile de plată, cu condiţia să rămână viabili pe termen lung din punct de vedere financiar. Toate cele menţionate mai sus implică abilitatea noastră de a atrage fonduri şi de a ne autofinanţa cât mai mult posibil.
Atragerea de resurse de pe piaţa locală înseamnă în principal depozite de retail şi, în măsura în care sunt disponibile, şi depozite ale companiilor. Este imperativ, de asemenea, să încurajăm şi să permitem dezvoltarea pieţei locale de capital, astfel încât să fie disponibile mai multe resurse financiare, pentru toată lumea: bănci, companii, guvern şi persoane fizice. Trebuie menţionat că finanţarea bancară în România reprezintă 92% din totalul necesar de finanţare, în comparaţie cu o medie de 75,5% la nivelul Uniunii Europene.
Încă plătiţi prea mult pentru depozite?
Este adevărat că în timpul crizei majoritatea băncilor, chiar şi cele din Europa, şi nu numai, au fost nevoite să plătească dobânzi mai mari pentru a atrage fonduri. Dar odată cu normalizarea situaţiei economice, vedem că ratele dobânzilor se reduc gradual. Este cu siguranţă valabil şi pentru banca noastră, întrucât costul nostru de finanţare s-a redus pe parcursul acestui an şi ne aşteptăm ca această tendinţă să continue. Ceea ce este, evident, o veste bună pentru clienţi, întrucât băncile vor putea acorda credite cu costuri mai mici.
Cum rezolvăm problema volumului ridicat de credite neperformante?
Provocarea pentru toate băncile este să încerce să identifice potenţialele probleme ale clienţilor şi înainte ca respectivele dificultăţi să devină o problemă. De exemplu, în Bancpost avem un departament special în cadrul Diviziei Corporate, care lucrează cu clienţii pentru a aborda dificultăţile acestora cât mai devreme, la apariţia primelor semne. Aceasta înseamnă că analizăm împreună cu clienţii chiar şi revizuirea planurilor lor de afaceri, dacă acest lucru este necesar, încercăm să găsim investitori strategici, dacă este nevoie, sau decidem să întrerupem execuţia unui proiect sau realizarea acestuia în mai multe etape, dacă este mai potrivit aşa. Angajaţii noştri dispun de expertiză şi de know-how obţinute în urma unei experienţe operaţionale de 22 de ani pe piaţă, precum şi din colaborarea apropiată cu sediul central al grupului.
Acesta este motivul pentru care clienţii trebuie să înţeleagă că a discuta deschis cu bancherii lor este de o importanţă capitală. Un astfel de dialog elimină surprizele de ambele părţi şi evită consecinţe neplăcute. Pe de altă parte, când avem de rezolvat probleme reale, prima noastră opţiune este să colaborăm cu clienţii pentru a aborda situaţia într-o manieră care să le permită să-şi îndeplinească obligaţiile financiare într-o manieră confortabilă. Doar în ultimă instanţă vom ajunge cu aceste cazuri în situaţia de a apela la mijloacele legale care ne stau la dispoziţie.
Este insolvenţa o soluţie pentru a scăpa de probleme?
Insolvenţa, ca un concept legal şi ca o soluţie temporară, există în multe ţări. Scopul acesteia este de a ajuta debitorii să se reorganizeze şi să se restructureze, fiind protejaţi în acelaşi timp faţă de creditori, cu scopul final de a ieşi din această procedură şi să continue ulterior să opereze profitabil. Cu toate acestea, se pare că în România această procedură a insolvenţei este uneori folosită în mod greşit şi chiar se abuzează de aceasta. De exemplu, nu este firească intrarea în insolvenţă la cererea unor creditori care solicită recuperarea unor sume foarte mici şi rămânerea în cadrul acestei proceduri pentru o perioadă lungă de timp. Firmele ar trebui să înţeleagă că intrarea în insolvenţă implică riscuri semnificative dacă în viitor intenţionează să iasă din această procedură şi să continue să funcţioneze. Astfel de riscuri includ pierderea clientelei, pierderea abilităţii de a obţine mărfurile şi materiile prime necesare funcţionării şi, fireşte, dificultatea şi chiar imposibilitatea de a obţine finanţare nouă. Iar dacă luăm în considerare faptul că doar 3% dintre companiile care au cerut insolvenţa au reuşit să iasă ulterior din această procedură, este evident că ceva nu funcţionează cum trebuie. Pe scurt, conceptul insolvenţei are un scop nobil, însă este, în cel mai bun caz, greşit înţeles şi abuzat. Prevederile legii sunt în prezent revizuite, ceea ce este o evoluţie binevenită.
COMMENTS