Paradox de România: România ar putea hrăni o populație cu 80 de milioane de oameni, dar nu reușește să asigure nici măcar producția necesară uneia de patru ori mai mici. Că pierde pe mâna ei de 25 de ani încoace, inclusiv în industria cărnii, o confirmă statisticile Uniunii Europene, Institutului Național de Statistică sau Ministerului Agriculturi și Dezvoltării Rurale. Astfel, potrivit INS, România a importat anul trecut aproape de trei ori mai multă carne față de cât a exportat, rezultând un deficit comercial de carne de 406,6 milioane de euro, în crestere cu 25% față de anul precedent.
Situația devine acută atunci când vine vorba despre carnea de vită procesată. Ocupăm locul șapte în privința exporturilor de bovine vii către piețe din afara UE, dar suntem codași la livrarea cărnii procesate, străinii preferând să se ocupe exclusiv de această etapă deoarece condițiile din fermele de vaci sunt necorespunzătoare din nenumărate motive, recunoscute de oficialii din Ministerul Agriculturii.
În tot acest context, principala provocare a antreprenorilor români din domeniul HoReCa, precum proprietarii de restaurante, este de a se asigura permanent că în farfuria clientului va ajunge o friptură de vită de calitate, fără a mai spera, însă, la includerea în circuit al furnizorului român.
„După o analiză a preferințelor clienților din ultimii ani, tipul de carne folosit provine din Australia, SUA și America de Sud. O procurăm printr-un distribuitor din Europa. Motivul pentru care am recurs la această formulă, de a lua carnea din afara granițelor țării, este acela că furnizorii pe care îi avem ne oferă constanță în calitate și în disponibilitatea produselor. Pe piața românească nu am reușit să identificăm un nivel de calitate asemănător cu ceea ce oferim clienților la acest moment. Se pare că menținerea constanței calității și disponibilității de la o săptămână la alta este, pentru mare parte din furnizorii locali, foarte greu de realizat. Ne dorim în continuare să identificăm un furnizor local, ne-ar scădea și costurile de materie primă cu până la 30 %”, explică Dragoș Panait (foto), proprietarul Red Angus Steakhouse din Bucureşti.
Red Angus Steakhouse, care s-a remarcat de-a lungul celor șapte ani de activitate prin tradiție, autenticitate și excelența serviciilor, este un restaurant direct afectat de lipsa serviciilor de calitate venite din partea furnizorilor români, în condițiile în care ,,produsul rege” al afacerii este antricotul de vită fraged și suculent, însoțit de sosuri speciale, iar necesarul lunar este de o tonă. De aceea, certificatele de calitate la cele mai înalte standarde sunt absolut necesare.
„Diferența dintre o friptură de vită regular și una premium constă în aromă, frăgezime și procedură. Procesul de maturare este unul dintre cei mai importanți diferențiatori. În general, timpul de așteptare este de 14 zile, în schimb, în bucătăria Red Angus procesul de maturare durează 21 de zile”, a adăugat Marian Huzu, Executive Chef Red Angus Steakhouse.
În ciuda tuturor provocărilor, Red Angus Steakhouse s-a impus pe piața românească prin constanță în calitate și crearea unui întreg concept, masa de prânz sau de seară devenind o experiență în sine, totul fiind autentic, de la materia primă principală până la decoruri originale și ambient pe măsură. Succesul a fost confirmat prin nominalizări anuale consecutive în top 10 cele mai bune resturante cu specific internațional la Premiile de Excelență în HoReCa sau prin premiul acordat de Restograf pentru cel mai bun restaurant american. Povestea Red Angus continuă cu o nouă etapă de inovare și dezvoltare, de la meniu până la deschiderea de noi restaurante în locații atent selecționate.
COMMENTS