Aurul e la maxim, francul elveţian se apreciază, petrolul nu se mai ieftineşte. În ultimii ani preţul metalului galben s-a majorat ca urmare a relaxării cantitative, francul este perceput tot ca activ de rezervă, iar petrolul e considerat tradiţional un plasament stabil, deşi mărfurile, în general şi ţiţeiul în special nu prea s-au mai achitat de acest rol în perioada relativ recentă.
Da, dar în ciuda celor spuse până acum toate cele trei active enumerate sunt unele care-s legate de dolar. Şi biletul verde s-a apreciat semnificativ faţă de euro. A făcut ca să nu mai dea perechea liră sterlină/euro ora exactă. Dimpotrivă, lira s-a apreciat după Brexit, chiar dacă investitorii care plecaseră n-au luat încă decizia strategică de a reveni pe pieţele Regatului Unit.
Aşadar, aurul, francul şi petrolul sunt active ce se apreciază în pas cu moneda americană, ceea ce ar însemna că într-o anumită măsură joacă rol de active-zero, îşi conservă valoarea. Şi sunt momente când cel mai important lucru este nu să te gândeşti la câştiguri, ci cum să nu pierzi. Adică, aşa cum te asiguri cu active-zero precum aurul, la fel sunt momente când cea mai bună decizie de business e să nu faci nimic. Din multiple motive, mediul economic mondial e împănat de riscuri accentuate. Nivelurile de îndatorare publică și privată explodează. Se cer din nou stimulente bugetare de la guverne și amplificarea măsurilor neconvenționale de la băncile centrale. Se poartă multiple războaie comerciale între marile puteri. Pare foarte tentant să intri în panică sau, din contră, să mizezi pe faptul că autoritățile vor rezolva problema, iar tu vei profita de asta. De altfel, dacă privim bine business-ul care se mai face în prezent e extrem de defensiv.
Să depăşim însă realitatea imediată şi să ne întoarcem la început pentru a explica de ce se întăreşte dolarul ceea ce se reflectă în toate activele de sub umbrela sa. Dacă ne uităm la evoluţiile celor mai importante economii se observă că nu China, cu care Statele Unite s-au războit comercial, ar veni puternic din urmă, ci India, iar asta coincide cu enunţarea unor măsuri de relaxare fiscală în SUA, deşi America are deja unul dintre cele mai scăzute niveluri de taxare. Pe undeva contextul e paradoxal, în vreme ce Europa se prevalează de ecologism şi găseşte pretexte pentru înăsprirea impozitării, iar Fondul Monetar Internaţional merge cu discursul în aceeaşi direcţie, Lumea Nouă încurajează formarea brută de capital şi consumul intern, ceea ce nu concordă cu un dolar slab.
Iar cât statele Uniunii Europene stau îngheţate în secvenţa austeră, nu doar americanii, ci şi ultimele semnale venite de la ruşi arată că fug din zona de social și control spre cea a pieţelor.
Menționez că țările UE practică rate mari de TVA. Spre deosebire de SUA, unde impozitul pe consum fie e redus, fie lipsește – în funcție de stat. România, chiar și după revenirea la nivelul de TVA dinainte de criză, are o cotă standard similară cu aceea din Germania, ceea ce înseamnă că reprimă consumul. Dar modelul sănătos de dezvoltare, care trebuie să fie adoptat și de către noi, e cel american, cu piețe și capitaluri, nu cel din Germania, ce se bazează pe capitalizarea forțată și impresia că economia e mereu pe picior de război. Pe americani nu-i deranjează un nivel al economiei subterane de 15% și nici noi n-ar trebui să ne încurcăm în asta. Mai ales că TVA este mare, însă încasarea ei e mai mult un moft.
COMMENTS