Băncile de dezvoltare multinaţionale – alternativa de finanțare

Interviu cu ­­Valentina Şiclovan, vicepreşedintele Băncii de Comerţ şi Dezvoltare a Mării Negre

“Deşi nu sunt supuse nici unui regim de supraveghere, băncile de dezvoltare multinaţionale aplică cele mai bune  standardele bancare internaţionale, iar  situaţiile financiare sunt auditate de auditori externi. Aceste lucruri sunt absolut necesare pentru ca o bancă să-şi creeze o bună reputaţie şi să se poată finanţa de pe piaţa de capital, prezentând interes pentru investitori”, aflăm de la Valentina Şiclovan, vicepreşedintele Băncii de Comerţ şi Dezvoltare a Mării Negre.

Doamnă vicepreşedinte, v-am ruga, pentru început, să ne prezentaţi în câteva cuvinte Banca de Comerţ  şi Dezvoltare a Mării Negre şi activitatea acesteia.

Banca de Comerţ şi Dezvoltare a Mării Negre a fost creată în baza unui angajament politic a ţărilor din regiune, majoritatea cu ieşire la Marea Neagră, cu scopul  principal de a încuraja cooperarea regională prin acordarea de împrumuturi şi garanţii companiilor din sectorul public şi privat, contribuind astfel la dezvoltarea economiilor ţărilor respective. Banca a fost creată într-o perioadă în care încrederea investitorilor în potenţialul şi resursele regiunii lipsea aproape cu desă­vâr­şire, în principal datorită instabilităţii econo­mico-financiare şi politice de la acea dată.

Iată că după mai bine de 20 de ani, banca continuă să-şi îndeplinească menirea pentru care a fost creată, ajungând să fie recunoscută nu numai regional, dar şi internaţional pentru profesionalism, rezultate şi transparenţă, având un rating A din partea agenţiilor de rating Moody’s şi S&P.

Cele 11 ţări membre sunt, în ordine  alfabetică: Albania, Armenia, Azerbaijan, Bulgaria, Georgia, Grecia, Moldova, România, Rusia, Turcia şi Ucraina.

Dacă ar fi să o încadrăm la o categorie clasică, unde am putea să o includem: la bănci comerciale, la bănci de investiţii? Care este regimul ei de supraveghere şi cum se raportează la Banca Centrală Europeană?

Băncile de dezvoltare din care facem parte sunt o categorie aparte a sistemului bancar. Aceste bănci au fost create cu un mandat specific, de dezvoltare şi de integrare econo­mică şi financiară a anumitor ţări, regiuni şi de aceea principalul scop nu este maxi­mizarea profitului (marea majoritate a acestor bănci nu distribuie nici dividende).

Fiind bănci multinaţionale, nu sunt supuse niciunui regim de supraveghere sau de rapor­tare. Cu toate acestea, toate aceste bănci aplică standardele interna­ţionale din domeniul bancar, iar situaţiile financiare sunt auditate de auditori externi. Aceste lucruri sunt absolut necesare pentru ca o bancă să-şi creeze o bună reputaţie şi să se poată finanţa de pe piaţa de capital, prezentând interes pentru investitori.

Ce schimbări şi ce efecte vor avea asupra băncii modificările  generate de implementarea IFRS9?

Banca este în perioada de evaluare a impactului aplicării noului standard interna­ţional de contabilitate IFRS9 cu aplicare de la 1 ianuarie 2018. Am început pregătirea acestui proces acum un an şi deja avem primele rezultate ale impactului.

Pot să vă spun că sunt încă destul de multe aspecte neclare, în special pentru această categorie de bănci de dezvoltare multina­ţio­nale. Acest standard de conta­bilitate a fost introdus în principal ca urmare a crizei finan­ciare severe declanşate în anul 2009 şi continuată ani la rând, când s-a constatat că, în dorinţa de a distribui mai multe dividende acţionarilor sau a arăta un profit mai mare, exista o tendinţă de a diminua nivelul de provizioane, constituirea lor făcându-se diferit de la o bancă la alta pentru aceeaşi categorie de portofolii.

Ca atare, s-a dorit ca acest proces să fie mult mai transparent, responsabilitatea mana­gementului mult mai mare iar acţionarii să înţeleagă mai bine şi să fie mult mai bine informaţi despre ceea ce se întâmplă în bancă.

În opinia mea, aplicarea acestui standard IFRS9 este o oportunitate pentru siste­mul bancar să facă curăţenie în portofoliu, chiar dacă acest lucru va afecta nivelul capitalului, necesitând decizii strategice pe viitor.

Ce rol joacă România în această instituţie, dincolo de procentul de 14% din acţiunile deţinute: ce drepturi şi ce obligaţii are?

Procentajul pe care România îl deţine influenţează proporţional votul în toate deciziile privind strategiile şi finanţările băncii. De asemenea, această participare îi conferă României dreptul de a  fi reprezentată în conducerea băncii, nu permanent ci prin rotaţie, alături de Bulgaria şi Ucraina.

Care sunt proiectele finanţate de către Banca de Comerţ şi Dezvoltare a Mării Negre în România? Către ce domenii de activitate vă îndreptaţi atenţia cu precădere?

În decursul anilor, România a deţinut între 10% şi 15% din portofoliul băncii, dar trebuie să fac o precizare, acest lucru nu are nici o legătură cu procentul de participare la capital. Principalele sectoare în care banca a finanţat proiecte sunt: sectorul industrial, sectorul petrolier, IT, energie regenerabilă, agricultură etc. Să nu uităm că România este o ţară europeană, cu un potenţial uriaş de finanţare pe plan naţional şi internaţional. De aceea, şi strategia băncii de finanţare a proiectelor (care este o strategie aliniată la priorităţile ţării) vizează anumite sectoare, în principal sectorul întreprinderilor mici şi mijlocii unde nevoia de finanţare este semnificativă. Printre priorităţi se află şi infrastructura de orice natură, precum şi sectorul energetic, în care participăm alături de alte bănci internaţionale sau locale.

Ce atribute trebuie să aibă o companie pentru a deveni eligibilă ca să primescă finanţare de la BCDMN? Cum şi pe ce criterii se face analiza de bonitate?

În primul rând proiectul trebuie să fie bancabil, să fie susţinut de un plan de afaceri  realist şi un studiu de piaţă care să dovedească că respectiva companie poate să-şi susţină modelul de business pe o perioadă îndelungată de timp. Când este vorba de o companie deja existentă, istoricul financiar este important, modul de conducere şi mecanismele de control şi gestionare a afacerii spun cât de serios gândesc acţionarii şi cât de transparent se conduce compania.

Care sunt atribuţiile corespunzătoare mandatului pe care îl aveţi ? Preferaţi un management bazat pe delegarea atribuţiilor către o echipă bine selectată şi coordonată, sau un stil mai autoritar, caracteristic celor care doresc să controleze totul?

De şapte ani deţin funcţia de CFO. Am în atribuţii bugetul băncii, situaţiile financiare, departamentul de risc al pro­iectelor şi tre­zo­reria care cred că este cea mai impor­tantă responsabilitate şi care asigură sustenabilitatea oricărei com­panii.

Nu sunt adepta unui sistem de conducere autoritar, dar şi delegarea atribuţiile trebuie să aibă anumite limite. Gân­direa strategică, vizi­unea nu se pot delega, acestea se im­ple­mentează bineînţeles printr-un efort comun.

Pentru că sunteţi pentru prima dată în paginile revistei noastre v-am ruga să faceţi o trecere în revistă a principalelor borne ale carierei Dvs prodigioase. De unde a venit aplecarea spre domeniul economic, financiar şi cum s-a materializat, pas cu pas, transformându-se într-o carieră ce merita a fi luată drept exemplu de tinerii care intră azi pe porţile facultăţilor cu profil economic?

Am fost întotdeauna o persoană ambi­ţioasă, responsabilă şi cu rezultate bune încă din şcoala primară. Nu sunt din categoria ”celor care au avut totul”, am muncit mult să ajung aici şi nu a fost uşor; m-am lovit de toate prejudecăţile vieţii, dar am perseverat. Un eşec la admiterea la liceu a fost un pas înainte care a determinat educaţia mea în domeniul economic şi cariera mea. Şi trebuie să admit, a fost vorba şi de şansa pe care nu am ratat-o.

Înainte să ajung la bancă, după o înde­lungată experienţă în Ministerul Finanţelor eram în punctul de a alege între o carieră politică şi una financiară într-o instituţie internaţională. Şi am ales, şi încă lucrez în acest domeniu. Nu mi-a părut niciodată rău pentru alegerea făcută şi aici nu se limitează totul la partea financiară. Este vorba de independenţa deciziilor luate şi de responsabilitate, de simţământul că faci ceva nu numai pentru tine, că eşti apreciată şi că oamenii au încredere în tine şi te respectă. Ce poţi să-ţi doreşti mai mult pe plan profesional?!

Referitor la tânăra generaţie: fără îndoială că v-au trecut prin mână mulţi tineri. Cum apreciaţi generaţiile care se pregătesc acum pentru a ne înlocui şi ce recomandări le-aţi face?

Sistemul de educaţie s-a schimbat mult, accesul la informaţie este altul, compor­ta­mentul este altul în ceea ce priveşte relaţia conducător-subaltern. S-a trecut la  lucrul în echipă, unde fiecare poate să-şi spună părerile, decizia este comună de cele mai multe ori şi meritele sunt răsplătite.

Şi totuşi, este foarte adevărat că timpul trece mai repede, că schimbările sunt frecvente şi rezultatele trebuie să fie imediate. Este o eră a vitezei, că vrem sau nu, dar nu este posibil ca direct de pe băncile şcolii să ajungi în vârf, indiferent câtă teorie ai acumulat şi cât de capabil eşti. Există o vorbă care se adevereşte de cele mai multe ori „practica ne omoară”. Este nevoie de o perioadă de înţelegere a funcţionării mecanismelor economiei şi a implicaţiilor generate de anumite decizii, de o conştientizare deplină a responsabilităţilor, iar personal trebuie să fii pregătit pentru schim­bările care vor avea loc în viaţa ta ca urmare a unei promovări.

Opinia mea este că fiecare trebuie să-şi creeze propriul model de viaţă, acesta nu se poate replica,copia. Sunt mulţi factori care vin din urmă, din viaţa şi educaţia ta, care îţi sunt specifici şi care nu pot fi introduşi în modelul altcuiva ca să-l urmezi şi să ajungi la fel.

Ne-am dori să aflăm şi cum arată, în viziunea Dvs, un plan de ţară, pe termen mediu şi lung, având în vedere şi faptul că se apropie momentul în care sărbătorim 100 de ani de la făurirea României ?

Nu vreau să comentez acest subiect; pot să vă spun însă că este extrem de dureros să-ţi fie încă greu să răzbaţi fiindcă eşti român şi să convingi că şi românii pot avea rezultate strălucite. Din păcate s-a ajuns la o foame avidă de evenimente negative, de denigrări, de nerecunoaştere a succesului ca şi cum acestea ar asigura o percepţie pozitivă pe plan naţional şi internaţional şi ne-ar pune în fruntea clasamentului ca interes.

Avem o ţară extraordinar de frumoasă, cu un potenţial cultural, economic şi uman pentru care mulţi ne invidiază, dar, vedeţi există un „dar”, care nu a reuşit să pună încă în valoare toate acestea şi timpul trece iar competiţia e mare.

În final ne-am dori să aflăm de la Dvs cum aţi reuşit să echilibraţi balanţa personală, să găsiţi linia perfectă între atribuţiile legate de muncă şi ceea ce implică familia. Cum preferaţi să vă încărcaţi bateriile, să vă petreceţi timpul liber?

Cu toţii căutam echilibrul între viaţa personală şi cea profesională. Sincer, vă spun că nu există. Dacă vrei să le echilibrezi, nu excelezi în niciuna. Atunci când te decizi să faci carieră trebuie în primul rând tu să fii pregătit. Eu nu sunt o adeptă a compro­misurilor, poate că gre­şesc, dar asta m-a condus toată viaţa, cu rezul­tate şi eşecuri, pe care întotdeauna, chiar dacă nu le-am înţeles pe deplin, mi le-am asumat şi am luat-o de la capăt. Am ajuns într-un punct al vieții în care îmi doresc multă liniște și înțelegere pentru schimbările care continuă să se petreacă în viață.

Mihai Săndoiu