BANKING 2.0 – oportunitate sau amenințare pentru România?

Reciteam mai deunăzi o binecunoscută analiză a unei mari firme de consultanță care își imagina acum 5 ani cum va arăta viitorul sistemului bancar. Nu doresc să judec în nici un fel conținutul – care promova multe idei interesate, bine fundamentate – sau puterea predictivă – pentru că la urma urmei suntem cu toții îndreptățiți la o viziune proprie asupra viitorului. Ceea ce m-a făcut să zâmbesc amar a fost prezentarea, într-o manieră narativă, a utilizării diverselor produse bancare de către cetățeni într-un cadru probabil deliberat SF, în diverse mijloace de transport ale viitorului, proiectate pe lentila ochelarilor și autentificate pe retină, cu roboadvisori și holoproiecții, totul culminând cu divertarea unui procent din spezele și comisioanele bancare către ONG-urile preferate ale clientului. Totuși, produsele utilizate păreau foarte apropiate de produsele și serviciile bancare pe care le aveam disponibile și la momentul publicării analizei, diferite erau doar canalele de distribuție, cât și mediul în care avea loc interacțiunea cu clientul – diferențe pe care probabil că nu le vom experimenta pentru încă mulți ani de acum înainte. Probabil că tot așa se simțeau oamenii pe vremea trocului de bunuri, încercând să își imagineze – și să explice și altora – conceptul de monedă scripturală. Simțeau că este nevoie de o schimbare, stiau că aceasta va veni, la un moment dat, dar nu știau cum să o conceptualizeze, din lipsa unor referințe deja experimentate și usor de înțeles. Acest lucru mi-a întărit convingerea că nimeni nu are “globul de cristal” în care să vadă clar și indubitabil noile schimbări, nimeni nu știe cum va arăta exact piața financiară a viitorului și m-a făcut să mă gândesc dacă nu cumva este mai bine să lăsăm lucrurile să evolueze pe direcția lor, în funcție de piață și preferințele consumatorilor, dorindu-ne să performăm însă la cel mai bun nivel permis de circumstanțe.

În cele ce urmează, mi-am propus să deschid o dezbatere pe tema provocărilor revoluției banking-ului 2.0, care este în plină expansiune și – desi în general benefic pentru consumatorul final – poate duce la situații de vulnerabilizare a acestuia și – din punctul meu de vedere – va impacta negativ sistemul bancar autohton, în favoarea companiilor BigTech. Consider că – în această perioadă în care status-quo-ul este în continuă transformare – România mai are o șansă de a se impune și a influența într-o anumită măsură noua paradigmă financiar-bancară, echilibrând raportul de forțe … dar este imperativ să ne mișcăm rapid și determinat.

Ce este însă Banking 2.0?

Folosim acest termen general pentru a reflecta o serie de “schisme” a modelului bancar tradițional, utilizând întreaga paletă a inovațiilor în tehnologie, comunicații, cloud computing, conectivitate și rețelistică socială pentru a schimba în totalitate maniera în care clientul interacționează – inclusiv prin intermediul unor terți – cu sistemul bancar.

În noile realități ale celei de-a 4-a Revoluții Industriale, serviciile financiare tradiționale se găsesc la un moment de răscruce, evoluția forțându-le – pentru a ramâne relevante – în trei direcții, care nu sunt însă exclusive:

1. Inovare proprie sau atrasă. Confruntați cu o presiune din ce în ce mai mare din partea comunității și a clienților care își doresc servicii și produse financiare livrate rapid și la costuri scăzute, ușor de accesat și de utilizat, de multe ori prin intermediul infrastructurii de teleco­municații mobile, actorii tradiționali sunt nevoiți să adopte – prin internalizare sau externalizare – servicii, tehnologii sau modele de business inovatoare.
2. FinTech. Noii jucători specializați – mai mici dar mai agili – de cele mai multe ori companii la început de drum cu o înțelegere mai profundă a conceptului de “customer experience”, sunt gata să intervină punctual, pe anumite segmente insuficient deservite de furnizorii tradiționali, și să câștige cotă de piață de la aceștia, fără a afecta însă tot lanțul de valoare al furnizorilor tradiționali.
3. BigTech. Marile companii globale de tehnologie (“BigTech”), beneficiind deja de o multitudine de puncte de interacțiune cu clienții persoane fizice sau juridice, cât și de fonduri proprii semnificative, pot acoperi întreg lanțul de valoare și în consecință marginaliza sau chiar exclude actorii tradiționali.

Peste tot în lume, această evoluție este deja în plină desfășurare, în mod ireversibil, dar pe un curs care mai permite ajustări specifice diverselor jurisdicții, instituții sau companii.

Consensul principalelor consultanțe globale de afaceri și management, cât și ai influencerilor FinTech, reliefează următoarele tendințe (și provocări) principale ale banking-ul global în 2019, în special din perspectiva transformării digitale:

• Cerințele de reglementare – de cele mai multe ori divergente – domină dez­voltările tehnologice și devin principalul generator de schimbare în banking
• “Exportul” reglementărilor Open Ban­king din Europa către alte piețe: Asia, Australia, America
• Open APIs – inclusiv specializare pe orizontală și tentative de rebundling
• Scăderea continuă a numărului de sucursale fizice și miniaturizarea acestora într-o manieră fizico-digitală (phygital)
• Onbordare digitală completă și genera­lizarea autentificării multi-factor
• Îmbunătățirea experienței digitale a clientului prin intermediul interfețelor conversaționale (chatbots)
• “Banking the segment of one” prin consiliere și sugestii de vânzare bazate pe IA – dar cu adevărat relevante pentru bunăstarea financiară a clienților
• Restricționarea graduală a creditului
• Managementul “inteligent” al riscului, mai ales în fazele incipiente de identi­ficare și prevenție
• Gestiunea multitudinii de sisteme și tehnologii care functioneaza în paralel
• Presiune de a demonstra că investițiile în digitalizare pot fi convertite într-o rentabilitate sporită a capitalului
• Urgentarea transferurilor de fonduri
• Plățile prin intermediul terminalelor mobile vor începe să înlocuiască cardu­rile bancare de debit
• Standardizarea plăților mobile prin QR code

În acest mediu în continuă schimbare, rolul reglementărilor este unul complex. Simpli­ficând prin “via negativa”: Reglementatorul trebuie să acționeze în mod echilibrat, să nu împiedice inovarea și să nu împiedice îmbu­nătățirea continuă a experienței consu­ma­torului, totodată asigurându-se că nu creează vreunei părți un avantaj competitiv neloial iar stabilitatea financiară nu are de suferit.

Din păcate suntem încă departe de echilibrul optim între inovare și reglementare. Sondajele de opinie reliefează o potențială problemă majoră, de supra-reglementare, în special în SUA și Europa, unde conformarea la reglementările existente și viitoare reprezintă preocuparea principală a cca. 50% dintre executivii bancari din aceste regiuni, totodată direcționând marea majoritate a investițiilor în acea direcție, de cele mai multe ori în detrimentul dezvoltării de noi tehnologii, atragerii de noi clienți sau a îmbunătățirii experienței clienților existenți. Așa cum poate era și de așteptat, executivii din Asia sunt mai preocupați de atragerea noilor clienți și dezvoltarea noilor tehnologii. Nu am datele unui sondaj asemănător în BigTech, dar cu certitudine îi vedem foarte abili în a naviga cerințele de reglementare, uneori într-o for­mulă încetățenită drept “conformare formală” (Tick-Box Compliance).

Este critică creionarea unei viziuni pe termen lung a principalelor forțe structurale care modifică economia, pentru a ne permite să înțelegem cum va arăta sistemul financiar de mâine și să ne pregătim în consecință, cu principal scop de a rămâne, sau a redeveni, relevanți. Iar “Smart Regulation” oferă singura soluție.

Marea majoritatea a băncilor centrale și a diverselor autorități de autorizare și regle­mentare din țările dezvoltate, dar nu numai, țintesc o poziție dominantă de lideri în inovare și implicit în setarea noilor paradigme financiare. De exemplu, Banca Angliei, propu­nându-și 5 teme prioritare pentru perioada următoare, declară explicit că îsi dorește o poziție de top pe plan mondial în cazul a două dintre acestea (dezvoltarea sistemului de plăți pentru era digitală și dezvoltarea tehnologiei de reglementare RegTech) și că se angajează să asiste la acoperirea unui funding gap de 22 miliarde de lire prin facilitarea accesului IMM-urilor la finanțare.

Ofensiva BigTech.

Complexitatea reglementării este dată și de permeabilitatea liniilor de demarcație între industrii, în special în cazul sectoarelor B2C, deoarece consumatorii se concentrează din ce în ce mai mult pe digital și mobil. Giganții tehnologici globali, care au redefinit conceptul de experiență a consumatorului, crescând exponențial ca număr de utilizator și timp petrecut cu utilizatorul, sunt vârful de lance al procesului de împingere a acestor frontiere, iar anul acesta au făcut pasul decisiv peste granița serviciilor financiare, generând un potențial impact pe termen lung de mare magnitudine.

Avantajele BigTechs erau bine cunoscute: eficiență, agilitate, costuri operaționale reduse, investiții strategice în cercetare-dezvoltare, acumularea unui volum imens de date cât și a unor rezerve monetare importante.

Până acum, consensul era că serviciile financiare tradiționale excelează în schimb la profunzimea colaborării cu clientul, cât și la cultivarea unei relații de siguranță, încredere și loialitate.

Iată însă cum BigTechs au reușit să recupereze aceste decalaje, printr-o serie de abordări tactice inspirate (investind masiv în securitate cibernetică și promovând conceptul de “your device is your castle”, protejând, cel puțin la nivel declarativ, accesul utilizatorului la terminalul său mobil, chiar și în detrimentul autorităților statale competente), începând să se poziționeze pe un higher moral ground, apreciat de Generația Z și Mileniali. Sondaje în 17 țări dezvoltate au relevat o mai mare conexiune emoțională a consumatorilor bancari cu brand-urile tech (Apple, Amazon și Google) decât cu proprii furnizori de servicii financiare.

Mutarea de forță a BigTech din 2019 vine după mai mulți ani de tatonare, de data aceasta declarându-și în mod neechivoc intenția și determinarea de a domina (și) piața financiară. Pe de o parte au intrat în sistemele de plăți (cel mai disruptiv și dinamic serviciu bancar), în colaborare cu băncile tradiționale, care i-au primit cu brațele deschise, pe motiv de diversificare a experienței clientului, fără să le ridice nicio barieră, mai mult deschizându-le calea pentru testare în condiții reale, de piață, a apetitului consumatorilor.  Pe de altă parte, prin emiterea propriei monede, fie aceasta sub formă de criptovalută, unii giganți tehnologici fac mai mult decât să experimenteze sau să inoveze, ci testeaza răbdarea actorilor statali și a băncilor centrale – până acum singurele în măsură să convertească încrederea în monedă de schimb. Această intrare în forță, dacă nu este contracarată prompt printr-o reglementare inteligentă, în mod coordonat la nivel global, va schimba viitorul pieței financiar-bancare și va confirma rolul deosebit al acestor jucători tehnologici în societate și economie.

Romania.

Revenind la situația specifică a României, observăm multe lucruri pozitive – un sistem bancar solid, mult diferit de cel din “Estul Salbatic” de acum 20 de ani, care a trecut printr-o fază inspirată de consolidare. Se observă creșterea importanței componentei domestice (definită ca bănci cu UBO-s în majoritate români): cu jucători statali – Eximbank (prima bancă de stat – post Bancorex – care reușește să achiziționeze un competitor, și singura care o face într-un proces concurențial, de la un vânzător internațional) și CEC Bank (în ciuda tuturor cârcotasilor poziționându-se indubitabil în plutonul fruntaș al inovării) dar și non-statali puternici (Banca Transilvania – rezultatul unui maraton alergat în viteză de sprint; Patria Bank – care “tace și face”în segmentul său de interes – deocamdată fiind și singurul model de succes deținut de un fond de investiții), după experimentele mai puțin reușite Banca Feroviară și BRCI. Avem sucursale bine capitalizate ale unor mari bănci din străinătate, care transferă bune practici, know-how și inovație de la părinți.

Avem două platforme bancare incipiente, mai multe variante de onboarding online a con­su­matorului, câteva sisteme foarte performante de digital/ mobile banking, deși încă mai este loc de îmbunătățit CX-ul (o analiză inde­pendentă confirmând poziția de vârf a challenger-ului Revolut).

Dintre aspectele negative, aș menționa doar unul: lipsa transpunerii Directivei Re­vizuite privind Serviciile de Plată în legislație națională (țara noastră fiind din nou ultima din Uniune), fapt ce nu împiedică revoluția Banking 2.0 sau transformarea sistemului bancar autohton, cum încă se interpretează în mod eronat. Singura certitudine este poziția de inferioritate a companiilor locale inovative de Open Banking față de competitorii direcți din UE. Lipsa legislației nu permite autorizarea acestor TPP locali de către reglementatori, timp în care multitudinea de competitori își pașaportează licențele în România, câștigând timp important, devenind mai atractivi pentru investitori și chiar și pentru băncile locale.

Ce este de facut?

Iată că, în acest caz, reglementarea reprezintă o potențială soluție. Deși nu mai putem recupera întârzierea acumulată, în speranța că până la deadline-ul din 14 Septembrie vom avea totuși un cadru legal permisiv, este imperativ să accelerăm pașii ulteriori, de încurajare a inițiativelor autohtone de banking 2.0, care vor permite un anumit grad de control național, necesar păstrării echilibrului fără a tinde spre State-directed capitalism.

Standardul mondial încurajează înființarea unor “facilitatori naționali de inovare”, sub forma de Innovation Hubs si Regulatory Sandboxes:

1. Innovation Hub. Road Map-ul către dezideratul implementării inovației financiare în condiții de stabilitate a pieței, necesită înființarea unor Centre de Inovare (“Innovation Hubs”) ca puncte dedicate de contact pentru ca actorii ecosistemului să poată interacționa cu autoritățile compe­tente și să solicite orientări neangajante privind așteptările reglemen­ta­torilor, inclusiv eventualele cerințe de licențiere.
2. Regulatory Sandbox. Mai multe Autorități de Reglementare (din UK, EAU, Australia, Ungaria, India etc) și-au lansat propriul “Regulatory Sandbox”, definit ca un “spațiu sigur” unde jucătorii ecosistemului pot să își testeze produsele, serviciile și modelele de afaceri inovatoare, beneficiand de cerințe de reglementare mai relaxate. Produsele sunt testate pe un număr limitat de clienți eligibili, oferind inovatorilor șansa de a-și evalua performanța într-un mediu controlat, relativ fără riscuri și permițând autorităților elaborarea reglementărilor necesare pentru a asigura stabilitatea ecosistemului cu minim de birocrație.

România are doar un Innovation Hub pentru InsurTech și parțial RegTech. Pentru completarea familiei facilitatorilor de inovare, consider că este nevoie și de un Banking Innovation Hub, pentru a acoperi cea mai mare parte a piețelor financiare reglementate.

Iar în cursul pregătirii terenului pentru implementarea facilitatorilor de inovare, sunt necesare următoarele acțiuni preliminare:

• identificarea membrilor Ecosistemului;
• identificarea soluțiilor de inovare propuse de aceștia;
• determinarea componentei reglementate din cadrul soluțiilor inovatoare propuse;
• filtrarea acelor participanți la Innovation Hub ale căror produse au un efect semnificativ de inovare și care generează beneficii considerabile clienților și pieței în ansamblul ei;
• acordarea suportului pentru inovare – în condiții de transparență si nepărtinire;
• organizarea unei consultări publice relevante și pertinente.

Este meritoriu că se lucrează în prezent – printr-o inițiativă privată – la maparea companiilor FinTech românești și a ofertei acestora, iar Banca Națională a României se pregătește de lansarea unui Banking Innovation Hub.

Printr-o prismă constructivă, este însă necesar un efort concertat al tuturor actorilor – atât bănci, furnizori tradiționali cât și inovativi de servicii financiare, consumatori, alți membri ai ecosistemului, inclusiv legiuitori – care au de câștigat (sau doresc să nu piardă) de pe urma evoluției serviciilor financiar-bancare în România.

Ciprian E. Paltineanu Bancher 2,0, Investor Innova Human Capital