După cum deja v-am obișnuit, ediția de vară a revistei Piața Financiară e focusată pe banking. Am să încerc să alcătuiesc un tablou sugestiv pentru bankingul viitorului. Nu mă voi referi la un termen prea îndepărtat, pentru că multiplele lebede negre ne-au obișnuit să ne facem planuri pe termen mai scurt. Țintele mele se vor plasa undeva la orizontul unui cincinal.
Bankingul va trebui să-și regăsească în primul rând optimul de dezvoltare între clasic și digital. Cu un clasic și el aflat în mișcare. Cine vorbește azi, pentru România, de un banking 100% digital trăiește într-o lume paralelă și cu siguranță nu a trecut pe lângă bancomate în zilele de salariu. Sau nu au mers niciodată în zonele rurale într-o zi de duminică și nu au văzut cum în localitățile cu târguri tradiționale bancomatele rămân instant fără cash.
Mulți suntem tentați să spunem că generațiile de tineri vor seta un trend tot mai digital: aceștia știu mai bine ce vor și aleg acele produse și servicii bancare prietenoase, utile, ușor de accesat (dacă se poate din fotoliu sau de pe șezlong, e cel mai bine). Însă nici masa lor nu e omogenă: în acele cozi de la bancomate și mulți tineri. I-am văzut și ridicând bani cash trimiși de părinți prin canale de tipul Western Union!
E un proces extrem de complicat să tragi o linie de demarcație între digital și clasice: ea se va tot mișca în următorii ani. De dibăcia fiecărui manager de bancă ține găsirea mixului optim. Chiar dacă sună a clișeu, viitorul sună phigital, că vrem sau că nu vrem.
Nici bancherii nu vor rămâne la fel: oamenii se vor schimba, atribuțiile vor fi altele. Basicul însă va rămâne: ei vor trebui să fie tot gestionari ai activului numit *încredere*. După cum deja vedem, apar meserii noi în banking. Ponderea în organigrame se tot modifică: se caută azi oameni specializați în domenii cum ar fi tehnologie sau consultanță juridică. Pe de altă parte, pe măsură ce procesele repetitive vor fi acaparate de AI și chaboți, probabil că ponderea angajaților care fac astfel de operațiuni va scădea.
Agențiile se vor schimba și ele, consultanța la nivelul acestora va căpăta accente din ce în ce mai bine pronunțate. Probabil numărul de agenții va continua să scadă și nu este exclus să vedem și un număr mai mic de angajați.
Riscurile sunt și ele într-o continuă evoluție. Dacă, să zicem, riscul de manipulare de cash scade, riscurile cibernetice sunt din ce în ce mai mari și dau impresia că evoluează mai rapid decât tehnologia bancară. Riscurile legate de reglementare devin și ele un punct din ce în ce mai pronunțat pe tabelă: într-un sistem în care legislația se tot acumulează cu repeziciune, îți trebuie oameni care să se priceapă foarte bine și să fie foarte atenți la ceea ce vine dinspre BCE sau BNR.
Am lăsat la final educația financiară, problematică,din punctul meu de vedere. Asta pentru că oamenii din bănci care fac acest lucru, individual sau la nivel de asociații profesionale, nu înțeleg că se adresează unor categorii de oameni complet diferite. Una e să te adresezi populației școlare (și aici trebuie segmentare!), alta e să te adresezi celor care muncesc și au o vârstă până în 50 de ani, și alta e să încerci să îi convingi pe cei de peste 50 de ani că e bine să vină la tine. Prima categorie e sufocată efectiv de programe despre care spun fără ezitare că sunt create fără a ține cont de specificul vârstei. Confundăm coachingul cu educația financiară, și nu e deloc bine. Despre cea de a treia categorie, nu am constatat ca cineva să se ocupe în mod deosebit de ea: ne mulțumim să atragem pensiile lor pe card și nu ne uităm cum acestea ne aduc costuri suplimentare de manipulare a banilor. Oare să nu se vadă cozile de la ATM din interiorul agențiilor?
Mă bucură îmbunătățirea relațiilor dintre consumatori și bănci, subminate adesea cu rea voință și interese de terțe persoane. Mă bucură și faptul că băncile sunt din ce în ce mai implicate în problemele comunităților. Și cel mai mult mă bucură faptul că avem un sistem bancar solid și sănătos!
COMMENTS