Bogdan Drăgoi, CEO al SIF Banat Crişana a adus un suflu nou în managementul unei companii de tip SIF. Filosofia sa e bazată pe dezvoltarea companiei fără vânzări de portofolii şi flexibilitatea deţinerilor, astfel încât să poată fi balansate în funcţie de direcţia în care se îndreaptă economia. Dincolo de activitatea la SIF, managerul îşi doreşte o dezvoltare a pieţei de capital de jos în sus.
Poate piaţa de capital românească să facă trecerea la statutul de piaţă emergentă?
Cu siguranţă anul acesta nu există nicio şansă. Avem un director general nou, bun cunoscător al pieţei, ales după un proces de selecţie care a fost după părerea mea prea lung. El va avea nevoie de timp şi de o bună conlucrare cu ceilalţi actori, cu echipa de conducere, cu Consiliul de Administraţie. Nu trebuie doar să ne mărginim la a bifa criteriile care să ne califice la statutul de piaţă emergentă. În afară de volume şi câteva companii bune avem nevoie de o piaţă care să susţină intrările mare de capital care ar veni după ce facem acest pas. Acum, din păcate, avem o piaţă cu jucător de tip buy and hold, nu pentru că asta îşi doresc ci pentru că pur şi simplu nu au ce să cumpere! Nu avem listări suficiente, nu avem volume, nu avem produse, la momentul actual!
Lucrurile trebuie luate de jos în sus. BVB împreună cu ASF trebuie să îmbogăţească piaţa cu noi produse, cum ar fi de exemplu derivatele. Abia după ce ai un portofoliu complet de produse bursiere poţi spera la un upgrade de statut. Idee conform căreia e suficient să listezi un jucător mare, gen Hidroelectrica, nu este una bună. Trebuie să creezi produse, să atragi investitori, să detectezi şi reglezi problemele apărute, să faci o piaţă solidă şi abia apoi să treci la bifarea criteriilor. E nevoie ca atunci când îţi vin bani mulţi să ai pe ce să îi aloci! Ce aştept eu de la noua conducere a BVB e conlucrare şi un plan bine definit şi comunicat, pe termen mediu şi lung.
Foarte mulţi aşteaptă totul din partea statului. Nu cumva este o ipoteză greşită, ce nu duce nicăieri?
Cu siguranţă e o abordare greşită: din punctul meu de vedere, în contextul actual cu atâtea tensiuni şi atâtea guverne, statul a făcut chiar mai mult decât ne-am fi putut aştepta. Să presupunem că se listează 15% din Hidroelectrica: cu siguranţă SIF-urile, fondurile de investiţii şi pensii vor suprasubscrie oferta. Această bulă creată nu ar dura mai mult de o lună de zile. O listare prematură, fără nişte studii bine documentate (să nu uităm că avem o companie ce depinde de condiţiile meteo), poate face Hidroelectricii mai mult rău decât bine. Ea poate deveni subevaluată, aşa cum sunt multe dintre companiile strategice din zona ECE. Cu toate că investitorilor, cel puţin cei din România, le plac companiile de stat, dat fiind faptul că cel mai important acţionar, chiar dacă nu e majoritar, va face tot posibilul să obţină profit pentru a-şi lua dividende.
Un business plan de dezvoltare a pieţei de capital trebuie să balanseze ancorele şi nonancorele. Ancorele în cazul de faţă sunt IPO-urile făcute de stat: Romgaz, Electrica, Transelectrica, etc. Sunt suficiente! Dar nu după urma lor faci bani! Pe lângă ele e nevoie să umpli piaţa de nonancore. Noi abia de doi ani am început să facem aşa ceva, şi au apărut Digi, Sfera, Medlife sau Purcari.
Când investitorul vine cu bani, trebuie să aibă de unde alege, pentru început. Apoi, după ce se obişnuieşte cu piaţa, el va începe să mute de la acţiuni gen ancoră, la unele nonancoră, dar care oferă randamente mai bune. Aşa începe deprinderea balansării riscului şi administrării unui portofoliu. După o perioadă, investitorul trebuie să aibă la dispoziţie, odată cu sofisticarea, nişte produse gen tranzacţii în lipsă. În felul acesta se fac bani şi poate creşte o bursă. Odată creat un volum, să zicem 100 de milioane de euro pe zi, devii interesant pentru o altă categorie de investitori de portofoliu cu mulţi bani, cei medii, care nu sunt deloc puţini! Dar ei vin numai dacă văd că au ce cumpăra!
Permite nivelul de educaţie financiară al românilor o dezvoltare de acest tip, care arată atât de bine când este povestită?
Din păcate trebuie să răspund din nou NU. Nivelul de educaţie al populaţiei e evocat de o mulţime de studii şi statistici şi nu e un lucru cu care să ne mândrim. Avem o piaţă de capital rudimentară şi totuşi prea puţini se pricep şi au curajul să o abordeze. Din păcate, şi o spun cu regret, această stare de fapt e întreţinut şi de către sistemul bancar care vede în piaţa de capital un concurent şi nu un sistem complementare cu care să dea o dezvoltare armonioasă economiei naţionale. E nevoie de eforturile de eforturile tuturor celor din pieţele financiare pentru a pune umărul şi a ridica nivelul de educaţie al românilor. Fără acest lucru orice am desena şi am crea în piaţă nu ne-ar aduce un mare câştig. Să ne uităm puţin la SUA şi la cât de atent urmăreşte preşedintele Trump indicii bursieri. Acel celebru Dow Jones arată, în fapt, nivelul de bunăstare al poporului american.
Revenind la SIF-uri, ce ar însemna pentru ele un upgrade al BVB?
Noi, ca jucători în piaţa de capital, avem tot interesul să avem un loc de desfăşurare a activităţilor cât mai dezvoltat, cât mai sofisticat, cu instrumente de tranzacţionare multiple, cu volum zilnic ridicat. În lipsa acestora ne este foarte greu şi nouă să ne dezvoltăm ,mai ales în contextul în care trebuie să punem capăt unei evoluţii păguboase manifestat în anii anteriori: goana SIF-urilor după un profit care vine în mare parte din vânzări de active, astfel încât să aibă din ce da dividende acţionarilor. Astfel s-a ajuns ca de la 1996 până astăzi să asistăm la o decapitalizare de zece ori a acestor entităţi financiare, în condiţiile în care puteam să facem o creştere de zece ori! Revenind la întrebare, o dezvoltare sustenabilă a SIF e dependentă de o piaţă de capital dezvoltată.
Sunteţi SIF-ul cu cele mai mici vânzări de portofolii dar care a realizat totodată un profit bun şi a propus un dividend atractiv. Care e reţeta?
Planul meu managerial a fost de la început unul diferit de ceea ce se întâmpla şi încă se mai întâmplă în piaţă. Am reuşit în 2016 să obţinem la SIF Banat Crişana un profit bun fără a face nicio vânzare de active. În 2017 am vândut cîte ceva, dar dintr-un motiv foarte simplu: nu ne sunt de nici un folos deţineri de până în 5% în companii în care acţionarul majoritar are peste 70%. Mai avem câte ceva de curăţat, şi operaţiunea va mai dura 1,5-2 ani. Nu trebuie să mizăm pe un număra mare de companii în care să fim prezenţi. Nu e o mândrie să ai în portofoliu 160 de emitenţi, când în jur de 60 sunt companii în insolvenţă de care legea nu îţi dă voie să te dispensezi. Oricum, valoarea lor în bilanţ e zero! Ne dorim ca peste câţiva ani să avem un portofoliu flexibil, balansat, compus din 35-40 de emitenţi valoroşi.
Am demonstrat că o dezvoltare sustenabilă şi o bună administrare poate aduce profit şi fără vânzări de active. Iar acţionarii noştri sunt mulţumiţi atât de dividendele plătite cât şi de politica de buy-back, care pe de o parte le răsplăteşte capitalul investit iar pe de altă parte consolidează valoare acţiunilor.
Cred că prea mulţi care se avântă în abordarea cifrelor se focusează pe discount-ul de tranzacţionare a acţiunilor şi prea puţini se apleacă asupra creşterii activului net, indicatorul care arată adevărata valoare noucreată pentru acţionari. Or la acest capitol noi suntem peste toţi ceilalţi competitori la un loc.
Către ce sectoare vă focusaţi interesul, pe termen mediu şi lung?
În loc să avem unul sau mai multe domenii de interes noi ne propunem să avem un portofoliu flexibil care să ne permită mişcări de la un sector la altul în funcţie de dezvoltarea economiei.
Desigur suntem interesaţi de domeniul energiei, cu multiplele ei subdomenii care ne permit dispersia riscului pe mai multe categorii de emitenţi. Din acest domeniu fac parte companii anterior pomenite cu oarecare poziţii de monopol, cu acţionar statul. Ca noute, aici am investit serios preluând CONPET, companie acre ne place şi pe care o urmăream de multă vreme. Acestea sunt importante pentru un SIF care îşi propune să crească din dividendele încasate. Ne place şi sistemul bancar: avem cam 40% disipate pe BRD, BT şi Erste, şi, după cum ştiţi, am anunţat că vizăm o reducere a expunerii, deşi nu ne considerăm supraexpuşi pe vreo categorie de clienţi. Sunt oportunităţi interesante şi în agricultură, şi în unele sectoare industriale, cum ar fi cel producător de hârtie: aici ne-am implicat în VRANCART. Ne place şi sectorul farmaceutic, avem mare încredere în BIOFARM.
Avem sub lupă tot timpul diferite companii, ne interesează să intrăm ca majoritari în companii mici şi medii în al căror viitor credem, dar şi ca minoritari în companii mari, dar aflate sub guvernanţă corporativă. Suntem foarte atenţi la companiile româneşti şi putem şi un One Stop Shop pentru investitori străini. Una peste alta, ne place să avem un portofoliu flexibil care să ne permită un bun management al riscului.
În fine, cum vedeţi segmentul imobiliar?
Poate o să vă surprind prin ceea ce voi spune: sectorul imobiliar, cel puţin cel rezidenţial, nu are crize atunci când menţii preţul corect. Crizele se nasc din aberaţii cum ar fi vânzarea unui activ care valorează 1000 euro/mp cu 2000 euro/mp. Dacă menţii preţul la 1000-1100 vei găsi şi cumpărători, iar aceştia vor găsi şi oferte de finanţare în mediul bancar. Totul depinde de preţul corect, de calitatea şi de cantitatea a ceea ce oferi. Trebuie să acorzi atenţia cuvenită şi marjei, pentru că businessul imobiliar e un mix de costuri şi marje. Nu e indicat să mai repetăm aberaţii din anii premergători crizei când investitorii nu concepeau un business cu marjă mai mică de 100%. Un business imobiliar e unul pe termen lung, trebuie să îţi creezi un istoric bun pentru a avea venituri constante în timp. Noi, chiar dacă nu suntem un developer, suntem interesaţi de asocierea în proiecte imobiliare în care credem.
COMMENTS