Viceguvernatorul BNR, Bogdan Olteanu, apreciază că noile prevederi ale legii privind clauzele abuzive din contractele de credit trebuie să fie clare şi să nu treacă dincolo de o limită a relaţiei contractuale dintre bănci şi clienţi, precum neplata creditelor. În caz contrar, băncile vor fi afectate şi vor fi nevoite să reducă volumul de credite şi să le scumpească, ceea ce va afecta întreaga societate.
„Nu există clauze abuzive acceptabile, orice clauză abuzivă trebuie eliminată de îndată din orice contract, între orice părţi, în condiţiile şi procedurile stabilite de lege, iar cel care a beneficiat de pe urma clauzei abuzive este dator, în condiţiile legii, să-l despăgubească pe cel care a fost păgubit”, a declarat viceguvernatorul BNR, Bogdan Olteanu, în cadrul simpozionului organizat de BNR dedicat clarificării problemelor clauzelor abuzive din contractele de credit.
Potrivit acestuia, caracterul abuziv al unei clauze contractuale îl stabileşte, conform legii, o instanţă judecătorească. „Rămâne legiuitorului să stabilească ce instanţă, în ce condiţii şi care sunt efectele acestei constatări a unei clauze ca fiind abuzivă”, a adăugat Olteanu.
De la 1 octombrie ar trebui să intre în vigoare două noi articole la legea 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între profesionişti şi consumatori, o transpunere în legislaţia naţională a unei directive europene. Potrivit noii legi, dacă o instanţă de judecată decide că o clauză dintr-un contract de credit este abuzivă, atunci aceasta trebuie eliminată din toate contractele de acelaşi tip.
Viceguvernatorul a precizat că studiul de impact realizat de BNR în vederea adoptării acestei legi arată că în cazul în care noua lege va permite excese, precum eliminarea dobânzilor la credite, atunci băncile vor suferi pierderi importante dar şi publicul va fi afectat, prin faptul că băncile vor fi nevoite să scumpească noile împrumuturi şi să reducă volumul de noi credite.
„În cazul în care, în urma procesului de legiferare şi a acţiunii judiciare, se va trece dincolo de o limită a relaţiei contractuale dintre bănci şi clienţi, este evident că volumul creditării va scădea, întrucât costurile băncilor vor afecta resursele disponibile pentru creditare. Pe de altă parte, la nivel superior, o eventuală acoperire din capitaluri proprii a pierderilor rezultate va obliga la rândul sau la o reducere corespunzătoare pe partea de active ca urmare a indicatorilor de prudenţă stabiliţi de lege.
Un al doilea impact economic pe care-l putem pune în discuţie este costul creditării. Aici trebuie să subliniez că băncile, atunci când stabilesc costul creditării, nu lucrează strict pe condiţii de piaţă, de cerere şi ofertă, şi nici strict pe condiţii de voinţă proprie. Ele se bazează pe un model de calcul al costului riscului, sunt obligate să aplice acest model de calcul, şi evident sunt obligate să încorporeze în matricea de risc costurile presupuse în trecut de tipul respectiv de credit. Dacă se constată că un anumit tip de credit brusc aduce costuri suplimentare faţă de cele estimate iniţial, băncile sunt obligate, conform reglementărilor în vigoare, să încorporeze acel cost în costul creditării viitoare. De aceea, ceea ce trebuie să ştim, şi este un rezultat al studiului de impact, este că dacă reglementarea nu va fi bine făcută şi va permite abuzuri în ce priveşte neplata creditelor contractate, atunci cu siguranţă asta se va reflecta în două direcţii: volumul creditării şi costul creditării. Şi asta bineînţeles apare ca fiind împotriva interesului public pe care-l asumăm cu toţii, care este relansarea creditării”, a spus Olteanu.
COMMENTS