Cele mai lungi perioade de vârf cu concentraţii periculoase de dioxid de azot în aerul respirat au fost înregistrate în Bucureşti, cu 19 ore în anul 2013 (după cum a fost întocmită statistica de-abia acum, dar vă daţi seama cam ce s-ar fi putut întâmpla între timp), potrivit Anuarului Statistic Regional al Eurostat pe anul 2017.
Problemă majoră şi aproape necunoscută populaţiei, capitala României este singurul oraş din UE în care a fost depăşită concentraţia limită de noxe de 200 μg/m³ pe perioada maxim admisă de 18 ore anual. Iar asta în conddiţiile în care nimeni nu-şi aduce amite ca populaţia să fi fost avertizată în privinţa acestui fapt sau să fi fost luată vreo măsură de limitare a poluării.
Pentru referinţă, la foarte mare distanţă de Bucureşti, figurează cu doar 13,5 ore Amadora ( Portugalia), 9 ore Dublin (Irlanda) şi 5 ore ( parfum !) oraşul de pe locul 3 în topul intoxicării locuitorilor pe calea aerului respirat Majadahonda (Spain). De fapt, limita de toxicitate menţionată a fost depăşită ocazional în doar 28 de oraşe din cele 501 aflate în atenţia Eurostat.
Oarecum de aşteptat, România conduce şi în acest clasament, alături de Spania, fiecare cu câte şase oraşe, urmată de Franţa (patru oraşe), Italia (3 oraşe) şi Grecia (2 oraşe). De reţinut, situaţia nu se limitează la marile oraşe, la noi fiind menţionat pe lista periculoasă în rândul localităţilor cu mai puţin de 100 de mii de locuitori oraşul Slatina.
Standardul european de calitate a aerului, stabilit prin directiva 2008/50/EC prevede o limită de 40 μg/metru cub pentru concentraţia medie de dioxid de azot ( formula chimică se scrie Nox, de unde vine şi mult mai cunoscută denumire de noxe, care grupează alături de dioxidul de azot şi alte substanţe poluante) şi o limită maximă de 200 μg/m3 care să nu fie depăşite.
Transportul rutier (în principal motoarele Diesel) constituie sursa principală de poluare a aerului în majoritatea oraşelor. De aceea, nu este deloc surprinzător că cel mai toxic aer se regăseşte de-a lungul drumurilor publice din marile aglomerări urbane. De altfel, dincolo de simpla dimensiune nepotrivită pentru străduţele din centru oraşelor, autovehiculele mari de transport marfă au accesul interzis din motive de poluare.
Din păcate, statul român nu a luat măsuri pentru descurajarea importurilor de maşini poluante la mâna a doua, marea majoritate cu motor Diesel (cine cumpără o maşină mai ieftină la mâna a doua este puţin probabil să nu se uite la consumul de carburant mai mic al acestui tip de motor cu ardere internă, care mai are şi dezavantajul de a emite mari cantităţi de particule de mici dimensiuni, aşa-numitele PM 10 şi PM 2,5, ce sunt inhalate şi afectează plămânii).
Practic, taxarea ar trebui să se facă specific în marile aglomerări urbane şi să ţină cont de cerinţa de bun-simţ europeană a îmbunătăţirii calităţii aerului, prin interzicerea autoturismelor non-euro şi descurajarea fiscală a utilizării unor vehicule uzate şi/sau care poluează excesiv, dincolo de mult mai cunoscuta dar mai puţin periculoasa emisie de CO2, responsabilă de încălzirea globală.
Raportul Eurostat atrage atenţia că expunerea la dioxid de azot şi/sau particule poluante conduce la efecte adverse pentru starea de sănătate şi la boli ale aparatului respirator. Care se dezvoltă, pe nesimţite, în timp şi au un efect cumulativ, afecţiunile putând să fie conştientizate după ani buni, când deja prezintă un risc de morbiditate ridicat.
Ori, până la alte probleme economice şi sociale cu care ne confruntăm, poate că ar fi util să plecăm de la elemente de bază, precum aerul pe care îl respirăm. Şi unde măsuri ce pot fi relativ luate uşor pe cale administrativă, mergând de la aplicarea eficientă a principiului „poluatorul plăteşte” şi până la stimularea reală a înlocuirii parcului auto.
De pildă, programul Rabla dat fără număr şi dirijat preferinţial către zonele cu probleme de mediu (reducerea se dă, de fapt, din fiscalizarea vânzărilor cu TVA şi nu dintr-un obscur Fond de Mediu, veşnic subdimensionat). Doar să iasă din circulaţie maşinile poluante şi să fie înlocuite, nu de rablele occidentalilor ci de autoturisme care să ne permită deplasarea fără a-i afecta pe români.
COMMENTS