Cu mai puţin de două luni înainte de sfârşitul anului 2013, Guvernul a reuşit să finalizeze bugetul pe 2014. Mult negociate cu delegaţia FMI, ţintele pot fi considerate pe alocuri îndrăzneţe, dar nu de neatins. Cartofii fierbinţi pot fi consideraţi investiţiile şi veniturile. Primele, deşi arată bine în plan, au fost mai mereu ajustate de bisturiu atunci când a fost nevoie de o rectificare bugetară negativă. Iar o astfel de măsură a fost adusă preponderent, în ultimii ani, de o incorectă previzionare a veniturilor. Există şi în anul ce vine semne de întrebare pe parte de venituri. Dacă din majorarea şi schimbarea modului de calcul al accizelor probabil că vor fi atinse ţintele fără probleme (avem produse cu cerere inelastică, potrivit definiţiilor dicţionarelor economice), ceva mai discutabile sunt veniturile din noua (şi aberanta, conform multora) taxă pe stâlpi, conducte şi alte construcţii speciale. E simplu să crezi că vei obţine un cuantum de venituri, dar greu să le aduni atât timp cât lipsesc şi inventarul şi normele de calcul. Din păcate, suntem departe de a vorbi de bugete predictibile multianuale, atât de necesare dezvoltării sustenabile a oricărei economii, acestea asigurând o predictibilitate pentru a atrage investitori.
De unde pornim
Principalii indicatori macroeconomici de la care s-a pornit construcţia bugetară pentru 2014 ar fi următorii: creştere economică de 2,2%, inflaţie de 2,4% şi un curs de 4,45 lei pentru un euro. Ponderea veniturilor totale în PIB este estimată la 32,9%, iar ponderea cheltuielilor totale în PIB este de 35,1%. Câştigul mediu lunar previzionat este de 1.676 lei.
Pentru anul 2013, Produsul Intern Brut a fost estimat la 625,6 miliarde lei, ceea ce face ca proiecţia bugetară pentru anul viitor să fie de 658,6 miliarde lei.
Veniturile bugetului consolidat sunt anticipate pentru anul viitor la 216,8 miliarde de lei (32,9% din PIB), iar cheltuielile se vor ridica la 35,1% din PIB. Guvernul a estimat un total de încasări din economie de 201,9 miliarde lei la bugetul de stat (30,7% din PIB) şi o absorbţie de fonduri europene uşor mai mare decât cea din strategia fiscal-bugetară, respectiv de 14,8 miliarde lei fonduri nerambursabile (2,23% din PIB) faţă de 14,4 miliarde lei. Pentru acest an, veniturile consolidate au fost calculate la 206 miliarde lei, cu 13,1 miliarde lei fonduri nerambursabile.
Veniturile fiscale sunt proiectate la 85,72 miliarde lei, în creştere cu 6,7% comparativ cu programul actualizat pe 2013. Din acestea, încasările din impozitul pe profit sunt de 11,345 miliarde lei, mai mari cu 5,31%. În plus, impozitul pe venitul persoanelor fizice va fi de 23,73 miliarde lei, în creştere cu 5,07%, TVA de 54,62 miliarde lei, în creştere cu 3,43%, iar accizele 22,87 miliarde lei, în urcare cu 15,74%.
Cheltuielile bugetului consolidat vor însuma 231,3 miliarde de lei (35,1% din PIB), faţă de 221,8 miliarde de lei în acest an (35,4% din PIB).
Numărul mediu de salariaţi va ajunge la 4,57 milioane persoane, de la 4,51 milioane angajaţi în 2013, câştigul salarial mediu net fiind indicat în creştere de la 1.594 lei la 1.676 lei.
Obiectivele majore pe care Guvernul şi le propune în 2014 sunt reducerea deficitului bugetar de la 2,6% la 2,2%, creşterea salariului minim cu 12,5%, de care vor beneficia circa 900.000 de persoane, creşterea pensiilor cu 3,76% şi a venitului minim garantat cu 5%. În subsidiar persistă obiectivul reducerii CAS cu cinci puncte procentuale, la jumătatea anului, dacă vor fi găsite resurse bugetare care să acopere pierderea temporară apărută la buget.
Cum se împarte tortul
„Tortul” bugetului împărţit ministerelor este estimat la 230 de miliarde de lei. Din această sumă, 47,7 miliarde de lei reprezintă salariile în sectorul public, împărţite după cum urmează: 15 miliarde de lei pentru structurile militare, securitate, ordine publică şi justiţie, 10 miliarde pentru cadrele didactice, 9 miliarde pentru funcţionarii de la nivel local, 7 miliarde pentru cadrele medicale şi 5 miliarde pentru alte categorii de bugetari.
Pentru plata pensiilor sunt alocate 52 de miliarde, dintre care 13 miliarde provin de la bugetul de stat pentru acoperirea deficitului la bugetul asigurărilor sociale. Sumele alocate pentru asistenţă socială vor ajunge la 20 de miliarde de lei, iar cele pentru investiţii la 40 de miliarde de lei, adică 6% din PIB. Pentru plata datoriilor statului român şi a dobânzilor aferente au fost alocate 15 miliarde, iar alte 6 miliarde vor fi plătite cu titlu de subvenţii, în special în domeniul agriculturii. Cheltuielile cu bunuri şi servicii ale statului român în anul 2014 se vor ridica la 40 de miliarde. În fine, 10 miliarde de lei figurează la capitolul alte transferuri, plăţi către alte instituţii din care face parte România (cum ar fi bugetul Uniunii Europene).
Evident, ca la orice împărţire, există nemulţumiţi, perdanţi, dar şi câştigători. În rândurile de mai jos aveţi alocarea pe principalele instituţii a banilor de la buget.
Câştigători
- Administraţia Prezidenţială va primi 25,5 milioane lei (de la 24,8 milioane lei în acest an, cu 2,79% mai mult),
- Senatul – 101,6 milioane lei (de la 95,4 milioane lei, 6,42%),
- Camera Deputaţilor – 238,8 milioane lei (de la 223,4 milioane lei, 6,86%),
- Curtea Constituţională – 14,69 milioane lei (de la 14,58 milioane lei, 0,71%),
- Secretariatul General al Guvernului – 7,2 miliarde lei (de la 6,5 miliarde lei, 10,03%),
- Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice – 4,8 miliarde lei (de la 3,58 miliarde lei, 33,9%),
- Ministerul Finanţelor – 3 miliarde lei (de la 2,65 miliarde lei, 15,35%),
- Ministerul Apărării – 6,4 miliarde lei (de la 6,2 miliarde lei, 3,66%),
- Ministerul Muncii – 29,7 miliarde lei (de la 28,9 miliarde lei, 2,48%),
- Ministerul Agriculturii – 19,4 miliarde lei (de la 17,1 miliarde lei, 13,01%),
- Ministerul Mediului – 2,68 miliarde lei (de la 2,32 miliarde lei, 15,59%),
- Ministerul Transporturilor – 6,4 miliarde lei (de la 6 miliarde lei, 6,46%),
- Ministerul Educaţiei – 8,5 miliarde lei (de la 8,4 miliarde lei, 1,43%),
- Serviciul Român de Informaţii – 1,106 miliarde lei (de la 1,101 miliarde lei, 0,47%),
- Ministerul Fondurilor Europene – 166,3 milioane lei (de la 149,3 milioane lei, 11,40%),
- Autoritatea Electorală Permanentă – 17,1 milioane lei (de la 16,2 milioane lei, 5,20%).
Perdanţi
- Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie (ICCJ) – 66,2 milioane lei (de la 66,3 milioane lei, -0,22%),
- Curtea de Conturi – 190,1 milioane lei (de la 197,7 milioane lei, -3,86%),
- Ministerul Afacerilor Externe – 656 milioane lei (de la 700,9 milioane lei, -6,40%),
- Ministerul Justiţiei – 2,5 miliarde lei (de la 2,6 miliarde lei, -3,15%),
- Ministerul Afacerilor Interne – 8,3 miliarde lei (de la 8,7 miliarde lei, -4,08%),
- Ministerul Tineretului şi Sportului – 372,3 milioane lei (de la 375,1 milioane lei, -0,74%),
- Ministerul Sănătăţii – 7,96 miliarde lei (de la 9,79 miliarde lei, -18,71%),
- Ministerul Culturii – 522,5 milioane lei (de la 571,2 milioane lei, -8,52%),
- Ministerul Economiei – un miliard lei (de la 1,1 miliarde lei, -3,78%),
- Ministerul pentru Societatea Informaţională – 138,7 milioane lei (de la 152,8 milioane lei, -9,24%),
- Ministerul Public -689,7 milioane lei (de la 731,7 milioane lei, -5,75%),
- Agenţia Naţională de Integritate – 19,4 milioane lei (de la 29,7 milioane lei, -34,72%),
- Serviciul de Informaţii Externe – 195,6 milioane lei (de la 196,7 milioane lei, -0,53%),
- Serviciul de Protecţie şi Pază – 131,7 milioane lei (de la 188,2 milioane lei, -30%),
- Serviciul de Telecomunicaţii Speciale – 248,4 milioane lei (de la 254,9 milioane lei, -2,54%),
- Academia Română – 362,2 milioane lei (de la 370,5 milioane lei, -2,24%),
- Consiliul Superior al Magistraturii – 98,7 milioane lei (de la 105,2 milioane lei, -6,15%).
Comparativ cu bugetul estimat să fie acordat anul viitor, estimare inclusă în proiectul de buget pentru acest an, Preşedinţia, Curtea de Conturi, Ministerul de Externe, Ministerul de Interne, Ministerul Muncii, Ministerul Tineretului şi Sportului, Ministerul Fondurilor Europene, Ministerul Mediului, Ministerul Transporturilor, Ministerul Culturii, Ministerul pentru Societatea Informaţională, Serviciul de Protecţie şi Pază, Academia Română au primit mai puţin, iar Senatul, Camera Deputaţilor, Curtea Constituţională, Secretariatul General al Guvernului, Ministerul Sănătăţii, Ministerul Dezvoltării, Ministerul Agriculturii, Ministerul Justiţiei, Ministerul Apărării, Ministerul Finanţelor, Ministerul Educaţiei, Ministerul Public, Ministerul Economiei, Agenţia Naţională de Integritate, Serviciul Român de Informaţii, Serviciul de Informaţii Externe, Consiliul Superior al Magistraturii, Autoritatea Electorală Permanentă au primit mai mult.
Astfel, conform estimării de buget pentru anul 2014, inclusă în proiectul de buget pe 2013 aprobat la începutul acestui an, Administraţia Prezidenţială ar fi trebuit să primească 27,4 milioane lei, Senatul – 95,7 milioane lei, Camera Deputaţilor – 216,9 milioane lei, Curtea Constituţională – 14,5 milioane lei, Curtea de Conturi – 198,2 milioane lei, Secretariatul General al Guvernului – 6,8 miliarde lei, Ministerul Afacerilor Externe – 659,4 milioane lei, Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice – 3,5 miliarde lei (de la un buget iniţial de 2,5 miliarde lei pe acest an), Ministerul Finanţelor – 2,7 miliarde lei, Ministerul Justiţiei – 2,4 miliarde lei, Ministerul Apărării – 5,7 miliarde lei, Ministerul Afacerilor Interne – 8,4 miliarde lei, Ministerul Muncii – 32,6 miliarde lei, Ministerul Tineretului si Sportului – 416,2 milioane lei, Ministerul Agriculturii – 17,8 miliarde lei, Ministerul Mediului – 4,5 miliarde lei, Ministerul Transporturilor – 11 miliarde lei, Ministerul Educaţiei – 8,4 miliarde lei, Ministerul Sănătăţii – 5,6 miliarde lei, Ministerul Culturii – 547,9 milioane lei, Ministerul pentru Societatea Informaţională – 164,5 milioane lei, Ministerul Public – 680 milioane lei, Ministerul Fondurilor Europene – 181 milioane lei, Ministerul Economiei – 966,7 milioane lei, Agenţia Naţională de Integritate – 16,7 milioane lei, Serviciul Român de Informaţii – un miliard lei, Serviciul de Informaţii Externe – 183,4 milioane lei, Serviciul de Protecţie şi Pază – 137 milioane lei, Serviciul de Telecomunicaţii Speciale – 248,8 milioane lei, Academia Română – 380,3 milioane lei, Consiliul Superior al Magistraturii – 84,9 milioane lei, Autoritatea Electorală Permanentă – 15 milioane lei.
Frământări europene
Nu numai în România se dau lupte grele pe buget. Aceeaşi situaţie e şi la nivelul Uniunii Europene, numai că acolo miza e mult mai mare: se discută despre orizontul temporal 2014-2020. Consiliul şi Parlamentul European au ajuns recent la un acord privind bugetul UE pe 2014, care prevede o suplimentare cu 500 de milioane de euro a alocării consimţite iniţial de statele membre. De asemenea, pachetul include şi un acord privind rectificarea bugetului pe 2013 pentru finanţarea plăţii de la Fondul de Solidaritate al UE a ajutoarelor pentru inundaţii şi secetă alocate Germaniei, Austriei, Cehiei şi României, din care România va primi 2,5 milioane de euro.
Acordul la care s-a ajuns finalizează şi ultimele ajustări ale bugetului rectificativ pe 2013, inclusiv finanţarea de 400 de milioane de euro pentru plata ajutoarelor acordate de Comisia Europeană de la FSUE Germaniei, Austriei, Cehiei, pentru inundaţii, şi României, pentru secetă şi incendii. Suma va proveni în cuantum de 250 de milioane de euro din fondurile neutilizate din 2013, în timp ce restul de 150 de milioane de euro va fi suportat din bugetul UE pe 2014.
Nu puteam închide materialul alocat bugetului pe 2014 fără a afla şi opiniile pertinente asupra modului de construcţie, cu punctele forte şi minusurile aferente, ale unor reputaţi analişti economici. Prezentăm în continuare poziţiile avute de către Adrian Mitroi, secretarul general al CFA România şi Mircea Coşea, reputat profesor universitar, persoană cu vastă experienţă în analiza economică.
Mircea Coşea: Tradiţionalismul politicii bugetare
Dicţionarul explicativ al limbii române defineşte tradiţionalismul ca fiind „orientarea social-politică şi culturală îndreptată spre considerarea nediferenţiată, necritică a valorilor tradiţiei; ataşament (exagerat) faţă de tradiţie; tendinţă excesivă spre folclor şi istorie, spre primitivism şi respingerea ideii de civilizaţie.”
Conform acestei definiţii, tradiţionalismul mi se pare a fi cea mai corectă caracteristică a modului de concepere a bugetului 2014. Este evidentă orientarea ministerului de resort spre păstrarea tipului tradiţional de buget cunoscut de către economia românească de nu mai puţin de o jumătate de secol, adică a bugetului de simplă aritmetică de cont contabil.
Într-o economie de piaţă liberă de tip european, bugetul rămâne unul (în unele ţări singurul) dintre cele mai importante instrumente de politică economică, prin care viziunea guvernamentală a raportului dintre venituri şi cheltuieli realizează orientarea economiei, menţinerea climatului concurenţional, stimularea sau inhibarea unor activităţi şi sectoare economice, coordonarea cu bugetul comunitar, promovarea pe pieţe externe etc. Aşa-numitul proces de consolidare fiscală este doar suportul material pe care se construieşte actul de politică bugetară, nefiind niciodată un scop în sine, adică punctul terminus al efortului de macrostabilizare.
La noi, bugetul, inclusiv cel pentru 2014, nu este considerat un instrument de politică economică, ci doar un cont contabil, o puşculiţă a guvernului în care trebuie să pună bani pentru plata obligaţiilor primare pe care le are (salarii, pensii etc.). Ideea de bază nu este urmărirea unui obiectiv strategic al dezvoltării, ci doar colectarea pe orice cale a sumei ce a devenit cunoscută prin însumarea cheltuielilor. Din acest motiv, nivelul deficitului este un scop în sine (susţinut şi de aderarea la Tratatul European de Guvernanţă Fiscală), ceea ce face ca mărimea şi direcţia alocărilor să nu fie rezultatul unei strategii generale de dezvoltare. Bugetul pe 2014 este o dovadă a acestei idei de contabilitate macroeconomică (accentuată de populismul anului electoral) şi prin faptul că nu urmează un obiectiv economic, ci doar o promisiune electorală. De exemplu, salariul minim va creşte de la începutul anului, dar CAS-ul se va reduce doar de la mijlocul anului, „în măsura posibilului“. Dacă s-ar fi urmărit un obiectiv de politică economică, atunci cele două măsuri ar fi trebuit introduse în acelaşi timp pentru a încuraja mediul de afaceri.
Politica bugetară ar trebui să fie considerată ca principal instrument guvernamental de desfăşurare şi realizare a obiectivelor de dezvoltare strategică pe termen mediu şi lung. Bugetul 2014 nu are „ab initio“ acest rol, din simplul motiv că nu există o astfel de strategie şi nici o etapizare sau prioritizare a obiectivelor. Iată de ce, bugetul anual îşi pierde calitatea de a fi un element component şi intrinsec al unei viziuni bugetare multianuale (absolut necesară proiectelor de infrastructură, agricultură, reindustrializare), rămânând doar la nivelul unui document fiscal efemer ce îşi propune să rezolve („în măsura posibilului”) dificultăţi şi revendicări ale momentului sau să răspundă unor obiective politice punctuale.
Principiul „qui prodest” în politica bugetară există dintotdeauna, dar el nu se găseşte în bugetul 2014. Acest principiu (cui îi foloseşte) subliniază necesitatea unei orientări foarte clare a politicii bugetare, în sensul demonstraţiei unui partizanat guvernamental pentru un sector economic, pentru o categorie socială, pentru o anumită proporţie între consum şi investiţii (raportul dintre consum şi acumulare), pentru un anumit tip de politică (export oriented economy, protect infant industry, etc.). Bugetul 2014 este inodor şi incolor din acest punct de vedere. În afara faptului că are o modestă tendinţă de partizanat cu o parte din bazinul electoral (pensionari, medici şi profesori debutanţi), nici o altă orientare nu este clară. Sunt afirmaţii („dorim sprijinirea IMM”, „vom repara nedreptăţile”), dar nu sunt sprijinite pe măsuri. Nu este numai o dovadă a lipsei de strategie, dar şi a lipsei de expertiză în înţelegerea problemelor şi nevoilor economiei reale.
Bugetul 2014 suferă din multe puncte de vedere şi, probabil, o analiză pe cifre şi relaţii ar scoate în evidenţă multe neajunsuri, dar, din punctul meu de vedere, principala sa caracteristică este aceea că nu este un act de politică economică, ci doar un plan de măsuri conjuncturale aplicabile probabilistic „în măsura posibilului”.
Nu îl pot califica decât ca pe unul de supravieţuire. Departe de a fi un buget al dezvoltării, nu îl pot considera nici măcar ca pe un buget al stagnării economice. După părerea mea, bugetul pentru anul viitor reflectă periculozitatea momentului pe care îl parcurgem, caracterizat prin manifestarea explozivă a efectelor nocive ale consolidării structurale şi instituţionale a incapacităţii economiei româneşti de a produce şi capitaliza intern valoare adăugată. Această incapacitate nu este o noutate şi se autentifică prin analiza statistică a ciclurilor Kondratiev, dar ea a devenit mai importantă după aderarea la UE, când ajungerea la un nivel de competitivitate şi de convergenţă cere ca producerea internă a valorii adăugate să atingă cel puţin media europeană. Părea mea este că după introducerea politicilor de austeritate şi după acordurile cu FMI, asistăm nu la o îmbunătăţire a procesului de producere şi capitalizare a valorii adăugate, ci, din contră, la o consolidare a incapacităţii, cu efecte negative din ce în ce mai greu de contracarat.
În aceste condiţii de pierdere treptată a capacităţii de regenerare a potenţialului economic naţional, bugetul pe 2014 ar fi avut şansa de a reprezenta un instrument real de politică economică dacă ar fi avut la bază un alt concept şi o altă filosofie bugetară. Din păcate nu este aşa, motiv pentru care afirm că nu putem spera pentru anul viitor decât la o supravieţuire şi la o evitare în extremis a incapacităţii de plată.
Adrian Mitroi: Bugetul 2014: România cu două viteze
Smart budget. How to:
Un buget smart pleacă de la sursele de venit, apoi aşează priorităţile de cheltuieli, în ordinea lor. Un buget corect se bazează pe o bază de impozitare cât mai mare; accizele şi TVA sunt cele mai echitabile impuneri, pentru că sunt corelate cu volumul de activitate economică. Impozitul pe construcţii speciale se va dovedi o măsură potrivită, care va compensa o parte din scăderea încasărilor din TVA şi a impozitului pe profit. Regula bugetului smart şi corect ar trebui să fie lipsa excepţiilor şi tratamentul fiscal egal şi corect.
Managementul deficitului. Modus operandi
Priorităţile celui care finanţează deficitul bugetar nu sunt aceleaşi cu ale celor care beneficiază de buget. Dacă finanţatorul impune un management strict al deficitului şi eliminarea arieratelor, atunci fondurile disponibile rămase la discreţia guvernului rămân doar după alocarea pentru stingerea acestor întârzieri la plată. Pentru finanţatorul de deficit, creşterea economică şi ameliorarea nivelului de trai sunt teme importante, dar nu urgenţe.
Bugetul influenţelor istorice. Bugetul pe care ni-l permitem
Este exact bugetul pe care îl putem angaja la acest moment, rezultatul contraperformanţelor economice dar şi al sacrificiilor de până acum. Fără avans de productivitate sau de competitivitate, am amânat din nou pentru vremuri mai bune dilemele noastre economice, sociale şi politice: exploatările neconvenţionale, problema animalelor fără stăpân, siguranţa şi infrastructura rutieră, sănătatea şi educaţia; aceste importante urgenţe nu găsesc decât parţial răspunsuri în bugetul 2014.
Deficitul de productivitate. Sursa tuturor deficitelor
Muncim mai puţin şi suntem mai puţin productivi, iar o parte importantă din veniturile noastre acoperă deciziile financiare mai puţin inspirate de altădată; economic, nu avem cum să trăim mai bine până nu ne răscumpărăm erorile economice sau ne plătim datoriile financiare. Soluţia alternativă este să ne împrumutăm mai mult pentru a lăsa şi copiilor o parte din debitele noastre.
Creşterea economică. Totul pentru
Deficitul bugetar este critic dependent de creşterea economică. Rezultatele bune sunt şi efectul sacrificiilor economice din trecut. Avansul de creştere, în fruntea UE, are cel puţin 2 efecte favorabile pentru 2014: argument pentru continuarea relaxării monetare (cercul virtuos al politicilor macro prudente reduce costul riscului cu plus sustenabil de creştere economică), cât şi un interes viitor mai mare din partea ISD.
Macropolitica. Manual de prudenţă
România are spaţiu de relaxare monetară şi fiscală, o relaţie funcţională cu piaţa şi finanţatorii instituţionali şi cu un şomaj rezonabil. Aceşti factori sunt pozitivi pentru creştere economică şi, probabil, vor ameliora deficitul cronic de ISD. Combinaţia actuală de macrostabilitate, dezinflaţie, deficit finanţabil, curs stabil, dobânzi în scădere îşi va arăta beneficiile bugetare.
Investiţiile. Mai mici şi mai ineficiente
Investiţiile publice nu mai au efectul de multiplicare scontat. Acestea înseamnă cheltuieli majoritare pentru achiziţii din import şi doar o parte mică spre cele din interior – în special cu forţa de muncă. Efectul de multiplicare este limitat la ponderea forţei de muncă (probabil mai puţin de un sfert, chiar şi pentru lucrările mari de infrastructură). Competiţia între autorităţile locale deprioritizează proiectele naţionale, esenţiale, critice. Capitalul promis de fondurile europene nu finanţează în primul rând creşterea economică şi crearea de joburi.
Avantajul comparativ se poate transforma în avantaj competitiv
Tracţiunea economică doar din exporturi şi agricultură (datorăm mai mult de 2% din creştere anului agricol bun) trebuie completată de consum şi investiţii interne. Agricultura biomodernă este avantajul competitiv pe care ar trebui să mizăm cel mai mult.
Mixul potrivit monetar şi fiscal
Dieta fiscală va fi echilibrată de politica monetară acomodativă şi de curs stabil pe dobânzi în scădere. Efectul ce pare uşor restrictiv monetar, dar favorabil prudenţial – un curs statornic (cursul de buget, la 4, 45 – nivel stabil faţă de o monedă euro care a continuat să se aprecieze) va putea fi compensat, prin reglaj fin, din paşii finali ai ciclului de relaxare şi prin scăderea rezervelor.
Partea socială a bugetului
Aproape ¾ din deficitul consolidat este datorat asigurărilor sociale. BAS este şi va fi în deficit cronic pentru multe cicluri economice viitoare, pentru că raportul populaţie activă vs. cea ieşită din activitate este un impediment structural fundamental; dezechilibrul pare un contraargument pentru reducerea ratei efective de taxare a muncii, atât timp cât deficitul cronic al BAS nu poate susţine o reducere a ratei contribuţiei de asigurare socială.
Datorie publică cu folos
Curs stabil, dobânzi mici, taxe şi impozite minime, cu infrastructură modernă, procente superioare pentru educaţie şi sănătate, investiţii străine directe aducătoare de joburi, credite ieftine şi depozite scumpe etc. Aceste beneficii economice, pentru a fi real sustenabile, trebuie construite doar pe avansul de productivitate. Astfel, orice finanţare de deficit se va face doar pe seama generaţiilor următoare. O datorie publică fără creştere economică reală este doar un transfer al acesteia spre generaţiile următoare.
COMMENTS