Consumul cu regularitate de fructe și legume este considerat un factor important pentru sănătate și pentru o dietă echilibrată. Cu toate acestea, un raport al Eurostat a atras atenția că, în Uniunea Europeană, mai mult de o treime din populația cu vârsta de la 15 ani în sus nu le mănâncă zilnic și doar ceva mai puțin de 15% din total îndeplinesc ”norma” recomandată de consum de cinci porții pe zi.
Ghici ce țară apare și în acest clasament pe ultimul loc ? Desigur, România, care deține nedoritul record de doar 3,5%, adică de aproape zece ori mai puțin decât campioana Marea Britanie (33,1%). Acum, ar mai fi de înțeles că PIB/locuitor să ne penalizeze la nivelul de trai dar în nici un caz nu se poate asta pe seama lipsei de legume și fructe și nici pe prețurile prea mari ale acestora pe plan local.
Teoria spune că sunt șase factori critici pentru durata vieții, critici pentru trecerea de la un sistem de sănătate reactiv la unul proactiv. În ordinea importanței lor, ei sunt dieta, educația, sistemul sanitar, igiena, odihna, exercițiul fizic și prietenii. Evident, în afară de prieteni (care, de fapt, se cunosc la nevoie), stăm prost la toate capitolele.
Dar, lăsând gluma la o parte, 60% dintre problemele de sănătate le pune dieta nesănătoasă, ceea ce face din educarea populației un factor critic pentru România. Cu consecințe directe asupra presiunii puse pe sistemul sanitar dar, în special, cu afectarea duratei de viață și, mai ales, a duratei de viață sănătoasă și a perioadei apte pentru desfășurarea unei activități productive.
De reținut corelația directă verificată în practică în toate statele europene între nivelul de educație și consumul de legume și fructe, dar și (din punctul nostru de interes), diferențele mult mai mari la noi între persoanele cu un nivel scăzut de instruire și cele cu un nivel ridicat. O altă particularitate românească este că dăm mai mult pe țigări decât pe legume și fructe (6,10% față de 5,84% în coșul de consum).
Consumul zilnic de fucte și legume în statele membre UE, 2014 (% din populația de la 15 ani în sus)
Anul nu zilnic 1-4 porții 5 porții sau mai mult
EU 28 34,4 51,4 14,1
Marea Britanie 21,3 45,6 33,1
Danemarca 37,6 36,5 25,9
Olanda 45,9 29,0 25,0
Portugalia 20,7 61,1 18,2
Estonia 34,9 47,8 17,3
Malta 35,6 47,6 16,8
Cipru 32,6 51,3 16,1
Luxemburg 36,2 48,7 15,1
Franța 34,7 50,4 14,9
Lituania 41,5 44,5 14,1
Finlanda 42,3 44,8 12,9
Belgia 16,1 71,2 12,7
Spania 25,0 62,6 12,4
Italia 23,0 65,2 11,9
Letonia 48,5 40,2 11,2
Slovacia 46,6 42,6 10,8
Ungaria 33,1 56,8 10,1
Polonia 33,2 56,8 10,1
Germania 45,2 44,9 9,9
Cehia 46,3 44,6 9,1
Suedia 36,5 54,5 9,0
Grecia 30,1 62,1 7,8
Slovenia 27,0 65,5 7,5
Austria 31,8 61,1 7,2
Croația 27,5 65,5 7,0
Bulgaria 58,6 37,0 4,4
România 65,1 31,4 3,5
Notă: Pentru Irlanda nu există date disponibile
Un raport mai mic de 50% al ponderii amatorilor de produse vegetale între aceste categorii de populație nu se regăsește niciunde în Europa cu excepția Cehiei. Doar că educații noștri stau mai slab decât needucații lor. Nu că ei nu ar fi, la ambele categorii, cu aproximativ șase procente sub media europeană.Chiar și la grupa 1-4 porții de legume și fructe pe zi (unde grecii, slovenii, austriecii sau croații mai recuperează ceva), ne plasăm, de departe, pe ultima poziție.
Polonezii, ungurii sau slovacii or fi și ei pe calea reducerii decalajelor față de Occident dar măcar mănâncă mai sănătos decât noi. Culmea este că frații noștri latini din Portugalia, Franța, Italia sau Spania, care deloc întâmplător au și o speranță de viață mai mare decât țările cu nivel de dezvoltare similar, stau mult mai bine decât noi, deși nu ajung la valorile din Olanda sau Danemarca.
De fapt, înainte de casă, mașină, obiecte etc. totul este legat de starea de sănătate. În 2050, o treime din populație va avea peste 60 de ani iar 80% din costul cu îngrijirea medicală va fi generat de tratamentul bolilor cronice, dacă nu se produc schimbări ce pornesc chiar de la hrana zilnică, prevenirea bolilor și detecția timpurie, cât mai mult în afara spitalului.
Așadar, până la megainvestiții în spitale și aparatură, până să ajungem să alocăm sănătății 7% din PIB ( cam pe acolo e media europeană), avem foarte la îndemână, date fiind condițiile pedoclimatice, o resursă care nu așteaptă decât o modificare în soft-ul personal al stilului de viață. Până la investiții în capacități de producție, tehnologii moderne și altele asemnea, n-ar fi mai util să apelăm la ce avem la îndemână ?
COMMENTS