Când trăiești, așa cum scrie în Constituție, într-un stat social, mişcările autointitulate liberale sunt conduse de persoane, ce încearcă să salveze aparenţele cu discursuri sforăitoare, sărace în elemente doctrinare, și care urmăresc doar să obţină foloase necuvenite de pe urma solidarităţii sociale.
Dar problema e că toată Europa-i socială, nu doar România, inclusiv Elveția, Marea Britanie, Danemarca sau Olanda. Și probabil că și Statele Unite au făcut pași în această direcție, în timpul Administrației Obama, dar ele rămân încă suficient de capitaliste.
Un experiment util ar fi să-i întrebăm pe Bastiat sau Molinari dacă societățile europene ale momentului sunt capitaliste sau socialiste, dar probabil că spiritele lor n-ar ști cum să se ascundă mai repede după ce vor fi chemate și vor stinge la iuţeală lumânarea.
Deci nu e nevoie de ședințe de spiritism noaptea, când e limpede ca lumina zilei ce se întâmplă în Europa, singura întrebare ce merită pusă e cum sunt construite aceste economii sociale, au particularități sau sunt toate la fel? Păi, la unele, precum Germania, liderul UE, socialismul e de tip leninist.
Vreau să dezvolt această ultimă idee, pentru că spre deosebire de statele nordice, cele mediteraneene au un alt fel de socialism, ce “satisface” o clasă săracă densă.
Adică, spre deosebire de socialismul suedez, danez sau britanic, cel sudic rezonează cu acela din Rusia. Dar la fel se întâmplă și cu Germania, care folosește condițiile economice pentru a-i subjuga pe alții și din acest motiv îmbrățișează socialismul de inspirație rusească.
Din câte se observă, în loc ca UE să domine Federația Rusă, zonă importantă din Europa unde nu s-a putut extinde, se produce fenomenul invers. Timp în care America a bătut pasul pe loc în timpul mandatelor lui Obama.
Abia acum Administrația Trump își pune problema unor acorduri comerciale separate cu statele din interiorul Uniunii Europene. E târziu, dar măcar modalitatea-i ingenioasă.
Socialismul rusesc, ce încearcă să domine UE seamănă mult cu feudalismul. Niște caste, oligarhii, pun mâna pe putere și se organizează în afara piețelor. Privilegiile se moștenesc ca în evul mediu într-o lume corporatistă. ajunsă așa cu reglementări și prin intervenționismul statului. Realocarea resurselor se numește redistribuire și o face bugetul, nu piața. Și ca întotdeauna când diviziunea muncii și cooperarea pașnică suferă, coerciția face ca să fie activ în societate cultul violenței.
Pareto spunea că în societățile capitaliste există “mobilitate socială”, circulaţia elitelor. În vârful scării sociale persoanele sunt bogate şi importante din punct de vedere politic, dar aceste persoane – aceste elite – sunt mereu altele. Spre deosebire de feudalism când aristocrații putea deţine averi importante sute de ani, independent de calităţile, talentele, caracterul sau morala lor.
Iată cea mai bună dovadă că în loc ca UE să-și extindă dominația asupra Rusiei, a fost subjugată.
Dar n-aș vrea să închei acest articol aici, pentru că aș vrea să adaug ceva legat de binomul Rusia- Turcia.
Cel din urmă stat nu e membru UE, dar își exercită expansiunea acolo unde are comunități mari, cum ar fi în Olanda.
Cu alte cuvinte, acolo unde nu poate exercita influență socialismul pervertit al rușilor, încearcă să o facă liberalismul turcesc, ce “arbitrează” tarele democrației și drepturile minorităților.
Și chiar dacă cele două componente ale binomului sunt diferite din punct de vedere al accepțiunii economice, ceea ce le unește e slăbiciunea Uniunii Europene, venită din inconsistența principiilor economice, sociale și politice pe care le aplică.
COMMENTS