„Noua legislație aduce o serie de îmbunătățiri semnificative cadrului național de prevenire și combatere a spălării banilor și a finanțării terorismului, însă cred că cel mai important lucru, din punctul meu de vedere, este consolidarea abordării pe bază de risc în cadrul sistemelor de prevenire și combatere a spălării banilor și finanțării terorismului„ ne spune Cătălin Davidescu, șef Serviciu în cadrul Direcției Supraveghere, Banca Națională a României.
În general despre domeniul „Prevenirii și Combaterii Spălării banilor„ s-a scris destul de puțin. De ce credeți că a devenit acest subiect unul mai luat în vizor de către presă, în particular, și societate, în general, în ultimii doi ani?
Din perspectivă istorică, prevenirea și combaterea spălării banilor este un concept care a evoluat în oglindă cu fenomenul de spălare a banilor și finanțare a terorismului, în principal, din nevoia statelor și a diferitelor organizații supranaționale de a crea mecanisme de apărare sau, metaforic vorbind, de anticorpi împotriva infracționalității economico – financiare, a criminalității organizate, în general, și a grupărilor teroriste, în mod particular.
Este o realitate că fenomenul de spălare a banilor și finanțare a terorismului a devenit mult mai vizibil, pentru publicul larg, în ultimii ani. Din punctul meu de vedere, această evoluție este pozitivă și cred că se datorează creșterii gradului de conștientizare la nivelul societății, în general, a riscurilor pe care fenomenul de spălare a banilor și de finanțare a terorismului le induce la nivelul mediului economic, stabilității financiare și chiar a securității naționale.
În ultimii ani, în contextul atacurilor teroriste care au lovit orașe importante din Europa, dar și ca urmare a mediatizării unor cazuri importante de spălare de bani care au avut implicații globale și care au afectat major reputația unor grupuri financiare importante, s-a observat o diminuare drastică a toleranței societății față de fenomenul spălării banilor și finanțării terorismului. De asemenea, nu trebuie ignorată nevoia tot mai intens manifestată de societate pentru integritate și etică, atât la nivelul mediului politic, cât și economic.
Toate aceste justifică, pe deplin, creșterea interesului presei pentru fenomenul spălării banilor și finanțării terorismului, dar și pentru mecanismele create pentru prevenirea și combaterea acestora.
Care este abordarea europeană a acestui domeniu, cunoscut fiind faptul că, dincolo de organismele specializate, s-a vorbit destul de mult în ultima vreme despre „Prevenirea și Combaterea Spălării Banilor” și la EBA și la BCE?
Uniunea Europeană este o construcție ale cărei valori fundamentale, precum libera circulație a capitalurilor și dreptul unei instituții financiare de a presta servicii financiare în mod liber pe teritoriul Uniunii, pot fi vulnerabilizate semnificativ dacă mecanismele create pentru prevenirea și combaterea spălării banilor și finanțării terorismului sunt ineficiente în lupta cu cei care spală bani sau care finanțează terorismului.
Se explică astfel procesul continuu de întărire a cadrului de reglementare european în această arie. De altfel, putem exemplifica cu cele două directive (DIRECTIVA (UE) 2015/849 și DIRECTIVA (UE) 2018/843) emise în ultimii 4 ani, dar și cu alte regulamente sau inițiative care au rolul, pe de o parte de a transpune în legislația țărilor membre recomandările emise de Grupul de Acțiune Financiară Internațională (FATF), iar pe de altă parte de a răspunde unor noi provocări, precum apariția de instrumente sau tehnologii financiare inovative care pot fi utilizate în cadrul unor scheme de spălare a banilor, pentru disimularea provenienței bunurilor ilicite.
Tot în contextul întrebării dvs., aș dori să subliniez că, în perioada exercitării Președinției României la Consiliul Uniunii Europene, cu implicarea directă a specialiștilor din Banca Națională a României, s-a finalizat negocierea pachetului ESFS Review care a avut drept obiectiv modificarea cadrului de reglementare al Autorităților Europene de Supraveghere (inclusiv Autoritatea Bancară Europeană), în sensul creșterii responsabilităților acestora în domeniul supravegherii piețelor financiare, inclusiv în ceea ce privește componenta prevenirii și combaterii spălării banilor.
Concret, Autoritatea Bancară Europeană va deține un rol de coordonare și de monitorizare în ceea ce privește promovarea integrității și transparenței la nivelul întregului sistem financiar european, iar pentru atingerea acestui obiectiv va putea, printre altele, să colecteze informații de la autoritățile competente naționale cu privire la deficiențe identificate în cadrul activităților de supraveghere și autorizare a instituțiilor financiare și la măsurile dispuse de autoritățile naționale pentru corectarea acestor deficiențe.
De asemenea, va face schimb de informații cu autoritățile competente naționale, inclusiv cu Banca Centrală Europeană, va elabora orientări și standarde comune privind prevenirea și combaterea spălării banilor și a finanțării terorismului în sectorul financiar, respectiv va monitoriza modul în care acestea sunt asimilate de supraveghetorii naționali, inclusiv din perspectiva asigurării convergenței proceselor de supraveghere la nivelul Uniunii.
Important de menționat este faptul că Autoritatea Bancară Europeană poate, în cazuri de încălcări semnificative ale legislației UE sau, în anumite circumstanțe, ale legislației naționale, să solicite unei autorități, precum BNR, să efectueze investigații și să aibă în vedere impunerea de sancțiuni sau măsuri de corecție respectivei instituții financiare.
Aș dori să subliniez că Autoritatea Bancară Europeană monitorizează evoluțiilor piețelor financiare și riscurile de spălare a banilor și finanțarea terorismului la care este expus sistemul financiar european. De altfel, chiar la începutul lunii octombrie, s-a publicat un raport comun al celor trei autorități europene de supraveghere cu privire la aceste riscuri, raport care, în opinia mea, reprezintă un instrument extrem de util pentru supraveghetorii naționali, dar și pentru instituțiile financiare care trebuie să le administreze în mod efectiv.
DIRECTIVA (UE) 2018/843 reglementează un aspect extrem de important și care s-a dovedit a fi o vulnerabilitate a sistemului de supraveghere a piețelor financiare, și anume cooperarea deficitară între autoritățile responsabile cu supravegherea prudențială (inclusiv BCE, pentru zona euro) și autoritățile de supraveghere AML. Schimbul de informații relevante între cele două tipuri de autorități este astfel înlesnit, fiind eliminate barierele care îl obstrucționau direct sau indirect, prin introducerea unor dispoziții legale explicite.
La mijlocul acestui an Parlamentul României a adoptat o nouă lege în domeniu: Legea 129/2019. Care ar fi noutățile pe care le aduce acest act normativ?
Legea nr.129/2019 a transpus cerințele DIRECTIVEI (UE) 2015/849, însă procesul de revizuire a cadrului legislativ național nu este încă încheiat, întrucât, până la data de 10.01.2020, România are obligația de a finaliza procesul de transpunere și a DIRECTIVEI (UE) 2018/843.
Noua legislație aduce o serie de îmbunătățiri semnificative cadrului național de prevenire și combatere a spălării banilor și a finanțării terorismului, însă cred că cel mai important lucru, din punctul meu de vedere, este consolidarea abordării pe bază de risc în cadrul sistemelor de prevenire și combatere a spălării banilor și finanțării terorismului. Această evoluție va avea ca efect calibrarea unor procese decizionale și de management al resurselor orientate cu prioritate către ariile mai vulnerabile, creându-se astfel premise pentru o creștere a eficienței în diminuarea riscurilor de spălare a banilor și de finanțare a terorismului, atât la nivel național, cât si la nivelul instituțiilor financiare.
Țin să subliniez că ONPCSB va coordona realizarea evaluării riscurilor de spălare a banilor și finanțare a terorismului la nivel național, proces la care va participa, printre alte instituții, și BNR care, la rândul său, va realiza evaluări ale riscurilor la nivelul sectoarelor financiare pe care le supraveghează. Pornind de la concluziile acestor evaluări, vor fi emise, după caz, reglementări sau instrucțiuni cu privire la factorii de risc și măsurile de contracarare sau diminuare care se impun.
Fără a aborda excesiv aspectele de natură tehnică, aș putea menționa și alte elemente de noutate aduse de lege, precum extinderea definiției persoanei expuse public, prin includerea în această categorie a membrilor organelor de conducere ale partidelor politice, a directorilor, directorilor adjuncți și membrilor consiliilor de administrație sau membrilor organelor de conducere din cadrul unei organizații internaționale. De asemenea, tratamentul aplicat de către instituțiile financiare acestei categorii de clienți va fi mai strict, respectiv vor fi aplicate măsuri suplimentare de cunoaștere a clientelei, indiferent de rezidența acestora.
Totodată, s-a reglementat înființarea registrelor beneficiarilor reali ai persoanelor juridice, acestea urmând să constituie instrumente utile pentru instituțiile financiare în cadrul proceselor dezvoltate pentru cunoașterea clienților lor. Un alt element de interes pentru cititorii dvs. ar fi acela că, prin Legea nr.129/2019, s-a interzis emiterea de noi acțiuni la purtător și efectuarea de operațiuni cu acțiunile la purtător existente, acestea urmând a fi convertite în acțiuni nominative.
Ce „sarcini” noi aduce noua lege pentru bănci și alte societăți financiare cărora le este aplicabilă legea?
Această lege are ca obiectiv principal tocmai evitarea utilizării sistemului financiar în scopul spălării banilor sau finanțării terorismului. Pornind de la acest fundament, se poate lesne intui că o răspundere semnificativă, în raport cu valorile sociale apărate de această lege, revine instituțiilor financiare și mai ales instituțiilor de credit.
Așa cum am menționat și anterior, abordarea pe bază de risc a devenit pivotul central al proceselor pe care instituțiile de credit, precum și celelalte instituții financiare supravegheate de BNR le dezvoltă pentru prevenirea utilizării lor în cadrul unor scheme de spălare a banilor sau de finanțare a terorismului.
Concret, băncile și celelalte instituții financiare vor realiza analize proprii de risc prin care trebuie să identifice și evalueze expunerea la riscul de spălare a banilor și finanțare a terorismului, la nivelul clientelei, serviciilor și produselor ofertate, respectiv la nivelul activităților desfășurate. De asemenea, au obligația de a dezvolta un cadru adecvat pentru administrarea acestui risc, similar cu cele specifice riscurilor prudențiale cu care se confruntă și am în vedere, în principal, riscurile operaționale.
De altfel, prin intermediul reglementărilor sectoriale emise de BNR, în concordanță cu prevederile ghidurilor EBA, au fost impuse cerințe mai clare și mai detaliate pentru guvernanța proceselor de prevenire și combatere a spălării banilor, inclusiv în ceea ce privește cadrul de control intern și condițiile pe care trebuie să le îndeplinească aplicațiile informatice specializate.
Aș dori să subliniez că responsabilitățile ofițerului de conformitate, poziția centrală în cadrul guvernanței, au fost alocate la nivelul unui membru al conducerii superioare, ceea ce confirmă importanța acestor procese pentru stabilitatea financiară a băncilor și chiar a continuității activității.
Noua lege detaliază situațiile în care trebuie transmis un raport de tranzacții suspecte și extinde sfera acestora (pe lângă suspiciuni referitoare la caracterul, scopul economic sau motivația tranzacției, cum ar fi existența unor anomalii față de profilul clientului, precum și atunci când există indicii că datele deținute despre client ori beneficiarul real nu sunt reale sau de actualitate, iar clientul refuză să le actualizeze ori oferă explicații care nu sunt plauzibile) și la cazurile în care se suspectează că bunurile provin din săvârșirea de infracțiuni sau au legătură cu finanțarea terorismului, persoana sau împuternicitul/reprezentantul/mandatarul acesteia nu este cine pretinde a fi, circumstanțele faptice obiective aferente unei relații de afaceri sau tranzacții ocazionale corespund, în tot sau în parte, indicatorilor sau tipologiilor de tranzacții suspecte prezentate public de Oficiu sau în situația în care banca are relații de afaceri sau efectuează tranzacții ocazionale cu o persoană ale cărei date de identificare i-au fost comunicate punctual de către Oficiu.
Pentru a răspunde adecvat acestor noi cerințe legislative, în opinia mea, instituțiile de credit și instituțiile financiare, în general, vor trebui să acționeze cel puțin pe două paliere, și anume: revizuirea, sau după caz, reașezarea pe baza noilor principii a cadrului de organizare și administrare a proceselor de prevenire și combatere a spălării banilor și finanțării terorismului și, în al doilea rând, recalibrarea necesarului de resurse umane și tehnice. Cel puțin din perspectiva resursei umane, trebuie să subliniez că băncile, precum și celelalte instituții financiare, se confruntă în prezent cu o ofertă limitată atât din punct de vedere cantitativ dar și calitativ, ceea ce le obligă să acopere deficitul, fie prin reconversia profesională a unor salariați existenți, fie prin formarea profesională a unor noi angajați. Oricum, insuficiența analiștilor care au cunoștințe tehnice și experiență adecvate se manifestă mult mai acut în cazul instituțiilor de credit mai mici, motiv pentru care acestea sunt mai expuse la riscurile operaționale.
Ce „sarcini” suplimentare aduce legea pentru entitățile care se ocupă cu supravegherea și aplicarea acesteia? Ce face în plus la acest moment BNR, prin Direcția Supraveghere, pentru a contribui la aplicarea prevederilor noului act normativ?
Așa cum se știe, sectoarele financiare reglementate și supravegheate de BNR dețin o pondere majoră în ceea ce reprezintă intermedierea financiară în România, ceea ce face ca noi să avem o contribuție importantă în cadrul sistemului național de prevenire și combatere a spălării banilor.
Nu aș putea spune că noul cadru legal generează în prezent sau va genera modificări importante la nivelul abordării băncii centrale, întrucât, acestea în cea mai mare parte s-au realizat. Este vorba de un proces gradual, declanșat încă de acum 3 ani, care a așezat activitățile de supraveghere în zona AML în deplină convergență cu cele mai bune practici în materie și cu orientările EBA. Începând cu anul 2017, abordarea în aria de supraveghere este mult mai puternic orientată spre risc. De altfel, Banca Națională a României a notificat EBA cu privire la conformarea cu cerințele Ghidului comun privind caracteristicile unei abordări bazate pe risc a acțiunii de supraveghere în ceea ce privește combaterea spălării banilor și a finanțării terorismului, precum și etapele care trebuie urmate atunci când se efectuează supravegherea în funcție de riscuri.
Din perspectiva competențelor de supraveghere ale Băncii Naționale a României, cele mai importante elemente de noutate sunt: modificarea abordării în ceea ce privește modul de stabilire a sancțiunilor, acestea ieșind din sfera contravențională, diversificarea paletei de instrumente prin care se poate acționa în vederea asigurării conformării cu obligațiile legale și crearea unui cadru care să asigure o mai bună administrare a riscurilor, prin emiterea de recomandări și măsuri, de o manieră similară legislației din domeniul prudențial.
Raportat la contextul global, european și național, la nivelul Direcției supraveghere, au fost întreprinse demersurile necesare pentru consolidarea capacității operaționale a Serviciului Monitorizarea aplicării sancțiunilor Internationale, prevenirea spălării banilor și finanțării terorismului, și aș menționa doar dublarea posturilor alocate acestei structuri. S-a putut asigura astfel un raport adecvat între activitățile de supraveghere off-site și acțiunile de supraveghere la fața locului. De asemenea, cantitatea de informații solicitate, frecvența și intensitatea verificărilor s-au calibrat ținând cont de natura activității și mărimea instituției supravegheate, corelate cu nivelul riscurilor identificate atât la nivelul individual, cât și la nivel sectorial.
Important de subliniat că au crescut numărul de acțiuni punctuale și respectiv numărul de acțiuni de supraveghere off-site, evoluție care atestă o intensificare a proceselor de monitorizare off-site și implicit o capacitate de reacție mai bună în raport cu evoluțiile înregistrate la nivelul instituțiilor supravegheate. De asemenea, BNR a manifestat o exigență sporită, numărul sancțiunilor aplicate și valoarea acestora crescând semnificativ, în ultimii trei ani.
Vreau să cred că acțiunile autorității de supraveghere au generat evoluții pozitive la nivelul conduitei instituțiilor supravegheate, acestea îmbunătățindu-și procesele și sistemele utilizate în cadrul activităților AML, ceea ce a condus la creșterea numărului de rapoarte de tranzacții suspecte transmise ONPCSB. De asemenea, a crescut gradul de conștientizare la nivelul organului de conducere al instituțiilor de credit, ceea ce s-a materializat în măsuri concrete pe linia îmbunătățirii guvernanței acestor procese.
„Cunoașterea clientelei” pare să fie un punct fierbinte în acest moment asupra căruia băncile trebuie să reflecteze cu atenție. Ce greșeli se fac în acest domeniu, cât de mult adâncește noua lege spectrul cunoașterii și ce sancțiuni riscă o bancă pentru nerespectarea prevederilor referitoare la acest aspect?
Sistemele bancare, la nivel global, s-au confruntat din ce în ce mai mult cu riscul de spălare a banilor și de finanțare a terorismului. De asemenea, în cazul unor state membre ale Uniunii Europene, mecanismele de supraveghere națională în aria prevenirii și combaterii spălării banilor s-au dovedit ineficiente, ceea ce a creat premisele vulnerabilizării pieței unice, în ansamblul său. Ca urmare a dezvăluirilor „Panama Papers”, statele membre au consimțit, la propunerea Comisiei Europene, să modifice a 4AMLD, cu toate că transpunerea acesteia nu se încheiase încă la nivelul Uniunii. Practic, evenimentele au, uneori, o dinamică mult mai rapidă, decât capacitatea autorităților de a acționa preventiv, accentul fiind pus astfel pe latura reactivă.
În acest context, sistemul bancar românesc se confruntă cu riscuri și vulnerabilități similare, generate atât de existența unor factori de risc exogeni sistemului financiar, cât și ca urmare a influenței unor factori de risc endogeni.
Potrivit concluziilor formulate de ultimul Raport Moneyval, sectorul bancar românesc deține un nivel bun de înțelegere al obligațiilor care îi revin, deși, în opinia mea, este loc pentru îmbunătățirea proceselor și a instrumentelor folosite.
Nu aș putea spune că băncile ,,greșesc cu intenție”, ci mai degrabă, deficiențele la nivelul proceselor AML sunt generate, în bună măsură, de factori de risc operațional. Mă refer în principal la: fluxuri operaționale defectuoase, proceduri de control intern ineficiente, resurse umane insuficiente sau slab pregătite ori aplicații informatice inadecvate. Totuși, toate aceste elemente sunt imputabile organului de conducere al instituției de credit, care fie le subevaluează impactul, fie nu dispune cu operativitate măsuri de remediere, ceea ce ne determină, în anumite circumstanțe, să aplicăm sancțiuni în mod direct conducătorilor responsabili.
Referitor la sancțiuni, aș menționa că modelul de constatare și sancționare aplicat de BNR în domeniul prevenirii spălării banilor și finanțării terorismului, prevăzut de legislația anterioară, s-a dovedit a nu fi pe deplin eficient, întrucât această abordare nu corespundea specificului activității pe care entitățile supravegheate o derulează, în special, din perspectiva complexității și riscurilor asociate, aspect semnalat și de Moneyval.
Potrivit noilor reglementări, regimul sancționatoriu a fost aliniat la modelul implementat în materia supravegherii prudențiale. S-a avut astfel în vedere necesitatea de a asigura consecvență acțiunilor de supraveghere ale băncii centrale și de a eficientiza instrumentele disuasive de care dispune supraveghetorul.
Cum evaluați impactul noilor tehnologii financiare și a monedelor virtuale asupra riscurilor de spălare a banilor și de finanțare a terorismului?
În opinia mea, monedele virtuale nu reprezintă la momentul acesta un factor destabilizator, la nivelul sistemului financiar românesc. Totuși, odată cu creșterea volumelor tranzacționate, riscurile asociate tranzacțiilor cu monedele virtuale devin din ce în ce mai semnificative.
Dincolo de volatilitatea ridicată a monedelor virtuale, o altă vulnerabilitate a acestor instrumente financiare este reprezentată de faptul că favorizează anonimitatea tranzacțiilor efectuate, ceea ce contravine reglementărilor în materie de prevenire și combatere a spălării banilor și finanțării terorismului. Tocmai, lipsa de transparență și dificultățile întâmpinate, atât de către autorități, dar și de către instituțiile financiare, în ceea ce privește urmărirea tranzacțiilor cu monede virtuale, încurajează utilizarea acestora de către evazioniști și traficanți.
În general, instituțiile de credit sunt precaute și evită inițierea de afaceri cu firmele sau persoanele fizice implicate în activități de tranzacționare a monedelor virtuale. Instituțiile de plată și instituțiile emitente de monedă electronică sunt mai vulnerabile, din cauza apetitului la risc mai mare și, în unele cazuri, a lipsei unui cadru performant de administrare a riscurilor.
Digitalizarea reprezintă, în ultimii ani, motorul optimizării unor procese operaționale, constituind un driver pentru creșterea profiturilor ca urmare a reducerii costurilor operaționale, respectiv pentru îmbunătățirea mecanismelor de administrare a riscurilor operaționale.
De altfel, unele instituții de credit au făcut pași concreți în ceea ce privește înregistrarea clienților noi folosind tehnologii digitale. În prezent, sunt câteva instituții de credit care utilizează acest canal de distribuție și multe altele care prospectează abordări similare.
Vreau să subliniez că noi încurajăm asimilarea noilor tehnologii de către instituțiile de credit supravegheate, întrucât este o condiție esențială pentru îmbunătățirea competitivității acestora, însă urmărim ca acest proces să fie însoțit de adaptarea corespunzătoare a cadrului de administrare a riscurilor, astfel încât să se răspundă adecvat noilor factori risc.
COMMENTS