Spusele lui Varujan Voganian referitoare la netaxarea unui ou pe traiectoria sa între coteţ şi tigaie au constituit un bun prilej de băşcălie pentru o mare masă de peniţe în căutare de subiecte facile şi puţin dispuse să facă efortul de a înţelege conţinutul mesajului, dincolo de forma de exprimare.
Deoarece caterinca declanşată a fost pe larg mediatizată, poate că ar fi util să discernem şi ceea ce a vrut, de fapt, să spună distinsul domn ministru, parlamentar şi scriitor. În principal, a atras atenţia că unii compatrioţi, nu din vina lor, sunt ceea ce se cheamă în engleză „free-riders”, adică beneficiză de servciile oferite de statul român, de la cele sociale şi până la cele de securitate naţională fără să plătească nimic. Adică pe banii altora.
Dincolo de asta, a ridicat un subiect mult mai important, referitor la incompatibilitatea între apetenţa pentru autoconsum şi economia de piaţă. Care nu se exclud reciproc, dar cea din urmă trebuie să predomine, dacă tot suntem într-o economie de piaţă şi ne vrem capitalişti dezvoltaţi admişi în OECD.
Mai precis, dacă e să revenim la „ouă”, nu există nicio contradicţie între a merge la serviciu sau a pune pe picioare o afacere cât de mică pentru a câştiga nişte bani fiscalizaţi (câţi ori fi ei) şi a utiliza produsele din gospodăria proprie pentru autoconsum. COMPLEMENTAR, pentru a acoperi decent nevoile dar nu EXCLUSIV, pe baza sumelor acordate gratis de stat din motive moral-politice.
În plus, România are o mare rată a sărăciei şi un raport dezastruos al veniturilor între cincimea cea mai avută a populaţiei, de peste 8 la 1 şi aproape dublu faţă de media europeană. Precum şi un PIB de circa 60% în termeni reali faţă de media UE. Dar asta pentru că se face media între cei care vin cu 120% sau mai mult şi cei care vin cu 20% şi mai puţin spre deloc.
În drumul spre tigaie, oul autoconsumat nu produce valoare adăugată brută, ergo nema PIB, ergo rămânem toţi cei care am vrea să trăim bine la coada Europei pentru că unii (şi nu puţini) se mulţumesc să mănânce de prin curte iar ceva numerar le vine de la centru, în sumă obligatorie de 520 de lei lunar pe post de venit minim garantat.
Păi de unde productivitate şi corelaţie cu veniturile câştigate pe sistem european, dacă vreo două milioane de români sunt ocupaţi dar nu şi angajaţi. Adică sunt ocupaţi să producă pentru ei, apoi (eventual şi netaxat) ce rămâne pentru piaţă. Piaţă pe care alţii mai fraieri, plătitori direcţi şi indirecţi de taxe, denumiţi „angajaţi” se duc să cumpere ouă de la magazin (o bună parte din import) neavând cum să ţină găini pe balcon.
De unde să avem venituri bugetare suficiente dacă ”autoconsumiştii” nu contribuie mai deloc ? Poate că nu ar fi o idee rea să se introducă un cont pe relaţia cu Fiscul în care să se vadă per total cât dă şi cât primeşte fiecare cetăţean de la stat. După care, cu excepţia celor care au realmente probleme de sănătate, accesul la serviciile publice să se facă în funcţie de impozitele plătite.
COMMENTS