Petrişor Peiu
Guvernul a depus Planul național de Redresare și Reziliență pe 31 mai 2021. Cu această ocazie, România a ratat cinci lucruri esențiale.
Primul și cel mai mare eșec al acestui plan este faptul că el nu reprezintă un proiect al întregii țări. PNRR a fost lucrat în secret de guvernul Cîțu, care a refuzat constant orice propunere de transparentizare. Planul a fost depus pe 31 mai și a fost făcut public două zile mai târziu. Este, practic, planul guvernului Cîțu, nu al României. Guvernul nu a făcut niciun efort de a împărți cu restul societății viziunea pe care o are astăzi asupra priorităților naționale. Retrăim, din acest punct de vedere, momentul din 2019 când guvernul Dăncilă și PSD au impus în parlament o lege neasumată de restul societății. Astăzi, legea pensiilor din 2019 este, deja, istorie. Ea nu a fost aplicată și nu va fi niciodată aplicată. Așa se va întâmpla cu orice proiect important care va fi impus cu forța de un guvern aflat în funcție: guvernul următor nu va da doi bani pe proiectul respectiv și acesta se va „ofili” treptat.
Guvernul PNL-USRPLUS-UDMR a ratat șansa de a solidariza societatea în jurul marilor proiecte de investiții și a reformelor însoțitoare. Ba chiar, într-un gest de maximă sfidare, în săptămâna premergătoare depunerii la Bruxelles, Florin Cîțu a simulat o consultare cu liderii PSD. Fără a înțelege că PSD nu reprezintă restul României, Cîțu nu s-a sinchisit nici de celălalt partid de opoziție din Parlament (AUR), dar nici de milioanele de români care nu sunt parlamentari. Poate e mai bine așa. Să fie clar cine și-a asumat PNRR și cine va fi vinovat de eșecurile și de consecințele acestui plan!
A doua mare ratare a planului Cîțu de redresare și reziliență este nepotrivirea dintre obiectivele României și cele ale Uniunii Europene. Disonanța dintre modul în care vrea Bucureștiul să cheltuie banii din PNRR și modul în care își propune Uniunea să cheltuie banii din Mecanismul de Redresare și Reziliență (MRR) nu face decât să accentueze decalajul de maturitate dintre noi și restul Uniunii. Și face și mai vizibil decalajul de dezvoltare.
Uniunea Europeană a decis să înființeze un instrument financiar temporar, NextGenerationEU, în valoare de 750 de miliarde euro, separat de instrumentul permanent -Cadrul Financiar Multianual (CFM), perioada 2021 -2027- pentru a încerca un sprijin statelor membre care încearcă să compenseze pierderile economice provocate de criza pandemiei de Covid19. Mecanismul de redresare și reziliență (MRR) este pilonul principal al instrumentului financiar NextGenerationEU și are alocat un buget total de 672,5 miliarde euro. Adică, MRR a fost proiectat să conțină două componente, investiții și reforme, care să contribuie la îndeplinirea obiectivului de schimbări climatice în proporție de 37% și la realizarea obiectivului de digitalizare în proporție de 20%. În plus erau vizate „creșterea economică inteligentă, sustenabilă și incluzivă, coeziunea socială și teritorială, sănătatea (sănătate și reziliență instituțională) și educația ( pentru copii și tineri în primul rând, dar și competențele adulților). Guvernul de la București știa din iulie 2020, de la Consiliul European care a aprobat MRR că trebuie să pregătească proiecte de investiții în logica celor șase piloni de mai sus. În loc să își suflece mânecile și să pregătească proiecte corespunzătoare acestor piloni, guvernul a preferat să scoată tot ce era prin sertare și să le trimită pe capul Comisiei Europene. Așa au apărut în prima variantă a PNRR proiecte faraonice de construcție de autostrăzi și canalele de irigație proiectate prin anii 80 și demolate după revoluție. Evident, Cîțu și Ghinea au trebuit să transpire din belșug pentru a o face pe Ursula von der Lynen să accepte o parte din gugumăniile puse în PNRR. Rămâne de văzut dacă au avut un succes, chiar și parțial, dar sunt semne serioase că formula depusă pe 31 mai nu va fi cea finală. Oricum, guvernul condus de Cîțu este singurul guvern din Europa care crede că autostrăzile sunt modalitatea de reducere a emisiilor de gaze poluante. Toate celelalte guverne cred că ar trebui să crească ponderea transportului pe calea ferată (electrificată), motiv pentru care se axează pe investițiile în acest domeniu. Dar Ghinea și Cîțu nu par defel impresionați: ei insistă cu autostrăzile. Cu irigațiile au înghițit-o și au renunțat la ele. Degeaba le-a spus toată lumea să investească în căi ferate electrificate sau în centrale pe hidrogen, în parcurile eoliene și/sau solare, ei tot cu autostrăzile rămân. Nu că n-am avea nevoie de autostrăzi, dar normal ele ar trebui finanțate prin cadrul financiar multianual 2021-2027. Și acolo sunt bani destui pentru așa ceva, numai să-i vadă cineva și să-i folosească….
Al treilea lucru ratat la depunerea PNRR a fost decența și cumpătarea, distanțarea de excesele electoraliste inerente oricărei acțiuni politice. Ei bine, deși de-abia și-a început mandatul, guvernul Cîțu se comportă ca și cum s-ar afla în preajma unor alegeri cruciale și angajează un împrumut uriaș pentru țară: 15 miliarde de euro. De ce este condamnabil acest lucru? Simplu: pentru că toate celalte state ale Uniunii, cu excepția României și a Italiei, au preferat să nu „tragă” împrumuturile la care aveau dreptul sau să tragă doar o parte (mică) din acestea. Și asta dintr-un motiv foarte simplu: orice împrumut trebuie, la un moment dat, returnat. Iar cea mai mare problemă a României a devenit nivelul datoriei publice. Datoria noastră publică, de aproximativ 50% din PIB, astăzi, nu este printre cele mai împovărătoare din Europa. Grecia și Italia au niveluri de îndatorare de peste trei ori mai mari decât cel al nostru. Numai că noi avem cele mai mari dobânzi de plătit la credite, avem acces la cei mai scumpi bani dintre toate statele din Uniune Europeană. Cine nu crede să cerceteze:
Sursa: https://www.ecb.europa.eu/stats/financial_markets_and_interest_rates/long_term_interest_rates/html/index.en.html
Și suntem pe o tendință de creștere a dobânzilor:
Sursa: http://www.worldgovernmentbonds.com/country/romania/
Mai merită spus și că, odată luînd împrumutul de 15 miliarde de euro de la Uniunea Europeană, vom ajunge, brusc, peste pragul de 60% ca pondere a datoriei în PIB, adică peste limita acceptată prin tratatele europene. Ba chiar și noi avem o lege (a responsabilității fiscal-bugetare, nr. 16/2010) care obligă guvernul ca, la atingerea acestui prag să întocmească și să execute un plan de reducere anuală cu 5 puncte procentuale a gradului de îndatorare. Ne cam batem, astfel, singuri cuie în talpă. Sau ne bat cuie în talpă cizmarii Cîțu și Ghinea, mai bine zis…
Al patrulea lucru pe care l-am ratat a fost, a câta oară, oare? adecvarea și rigoarea. Deși toți cei care au „lucrat” la PNRR știau bine că acolo trebuie să prevedem proiecte care se pot finaliza până în 2026 și contracta până la finalul lui 2022, au băgat, de-a valma, în planul respectiv proiecte fantasmagorice, pentru care nu există niciun fel de maturitate (a se citi studii de fezabilitate). Proiectele feroviare propuse, care ar fi trebuit să fie, de altfel, miezul planului, sunt fanteziste și nerealiste. Să crezi că vei face, la nivel de TEN-T. magistrale precum Arad-Timișoara-Caransebeș și Cluj-Episcopia Bihorului în doar cinci ani, când tu ai deja 18 000 de solicitări de clarificări doar la caietul de sarcini pentru Arad-Timișoara nu este deja fantezie? Să aloci două treimi din banii pentru achiziția de material rulant doar pentru trenurile cu hidrogen, în condițiile în care nimeni nu produce hidrogen de-a lungul axului București-Pitești nu este o risipă? Cu aceiași bani puteai să cumperi zeci de rame electrice inter-regio, pe care ratezi să le cumperi de câțiva ani, fără a depăși faza contestațiilor în instanță. În loc să se facă metroul spre Aeroportul Otopeni, s-a inventat o nouă magistrală, Gara de Nord-Filaret, fără șanse de a fi terminată. Cât despre metroul de la Cluj-Napoca, așteptăm cu interes previzibila poticnire. Nu mai bine electrificam, de banii ăștia, secțiiile București-Pitești sau Doaga-Tecuci-Barboși, rămasă neelectrificată, deși lucrările au început din 1989 ? Dar, de, la Galați sau la Pitești nu avem primar în „echipa Cîțu”…
Am fi putut, cu adevărat să mizăm pe centrale pe gaze, dar n-am făcut-o. Decât să se certe cu Comisia Europeană pentru niște autostrăzi care nu vor fi gata la timp, Cîțu și Ghinea făceau bine să propună ceea ce are țara nevoie, centrale electrice care să producă energie abundentă și mai ieftină decât cea atât de scumpă produsă astăzi. Dar am ratat și asta.
În fine, ultima ratare, a cincea, se referă la onestitatea pe care guvernanții nu și-au regăsit-o nici măcar acum. Să minți populația că banii europeni sunt gratuiți mi se pare de un cinism desăvârșit. Adevărul este că, în schimbul granturilor vom plăti la bugetul Uniunii 1,2% din venitul național brut, cu 20% mai mult decât până acum. Adică peste 2 miliarde de euro în fiecare an. Apoi vom plăti o taxă pentru fiecare gram de plastic utilizat. Și vom îngheța pensiile părinților și bunicilor, vom crește impozitele pe proprietate și vom renunța la stimularea IT-iștilor și constructorilor doar pentru a-i oferi trezorierului de meserie Florin Vasile Cîțu prilejul de a se împrumuta cu 15 miliarde de euro în plus.
Concluzia mi se pare tristă și descurajantă: guvernanții și-au făcut un plan pe „persoană fizică”, care ne va costa stabilitatea financiară și care nu va fi terminat niciodată. Atâta doar că ei se vor delecta cu floricele și bere când vor asista extaziați la eșecul PNRR, în 2026, de pe băncile opoziției liniștite ….
COMMENTS