Singura necunoscută în contextul actual generat de răspândirea Coronavirus la scară mondială este amploarea impactului asupra mediului de afaceri. Virusul afectează individul și compania deopotrivă, dar dacă în cazul individului recuperarea este previzibilă și posibilă în decurs de câteva săptămâni, pentru companii lucrurile nu sunt deloc simple. Vindecarea lor depinde de cel puțin 5 factori care au legătură cu organizarea internă a companiei și contextul economic intern și internațional : capacitatea de a-și reorganiza fluxurile operaționale fără costuri suplimentare, lichiditatea pe termen scurt și mediu, relația firmei cu statul și cu furnizorii și, în fine, sectorul în care activează.
La o primă vedere, am putea spune că, după precedenta criză economică nimic nu ar trebui să mai surprindă companiile. Și, totuși, lucrurile nu stau deloc așa : criza din 2008 care a avut o origine financiar-bancară a permis o coordonare rapidă a decidenților la nivel mondial, pe când acum un virus neașteptat COVID-19, cu o evoluție rapidă a lovit din plin Guvernele și numeroase sectoare economice, care au rămas fără fluxuri de aprovizionare sau chiar fără obiect de activitate, cum este cazul turismului, HORECA sau sectorul transporturilor.
Trezite peste noapte de febra virusului, țările europene s-au autoizolat din punct de vedere sanitar, impunând restricții graduale care prin însăși natura lor duc la o blocare a activității companiilor.
În acest context, Guvernele sunt silite să acționeze rapid pentru a remedia disfuncționalitățile produse și previzibile din piață. Prime măsuri anunțate de guverne sunt deja mult mai consistente decât în 2008-2009 și combină măsuri de ordin fiscal cu unele de susținere financiară a firmelor. Pentru prima dată, România a prins și ea ritmul acestei mișcări. Executivul a anunțat că va veni cât de curând în sprijinul companiilor ; aceste măsuri așteptate merită o analiză atentă și rațională.
În România, pe lângă măsurile care vin la pachet pe timp de criză în țările dezvoltate (scutirea de la plata impozitelor și a unor contribuții pe intervale de 60-90 de zile, amânarea depunerii unor declarații fiscale cu termen scadent apropiat, eliminarea unor penalități de întârziere aplicate de fisc), se impune adoptarea și a unor măsuri de natură să schimbe paradigma plății anumitor indemnizații.
Astfel, finanțarea de către Stat a „șomajului tehnic” (75 % din salariul brut) și scutirea angajatorului de la plata primelor 5 zile de concediu medical (suportată, în prezent, din fondul de salarii de către angajator) va permite firmelor să dispună de lichidități pentru continuarea activității. Apoi simplificarea legislației muncii și a formalităților greoaie prevăzute chiar de actuala lege privind telemunca sunt și ele mai mult decât urgente.
În fine, Statul trebuie să se întoarcă cu adevărat spre companii, în special IMM-uri, printr-o serie de măsuri de susținere a dezvoltării : diversificarea ajutoarelor de stat, oferirea în anumite sectoare de garanții pentru plata/eșalonarea sau contractarea de credite, extinderea avantajelor ce decurg din reinvestirea profitului, scutirea de impozite pentru firmele care creează și mentin un anumit număr de locuri de muncă sau eliminarea restricțiilor pentru angajarea zilierilor.
Ce pot și ce trebuie să facă, în intern, companiile pentru a limita impactul Coronavirus
- Să ia măsuri pentru a asigura sănătatea și siguranța angajaților care sunt, de fapt, resursa cea mai valoroasă a unei companii, în acord cu prevederile legii 319/2006 privind siguranța și sănătatea în muncă. Pe lângă măsurile de organizare efectivă a muncii, angajatorul are obligația legală să convoace Comitetul pentru siguranța și sănătate în muncă (structură obligatorie pentru societățile cu peste 50 de angajați) sau să se consulte cu reprezentanții salariaților cu privire la măsurile ce urmeaza a fi luate;
- Să ia măsuri de continuare a activității firmei, apelând la telemuncă, atunci când o astfel de activitate este posibilă. Într-o situație excepțională, decizia în acest sens poate fi luată unilateral, în baza art. 48 din Codul Muncii, de către angajator sau cu acordul salariaților;
- Să suspende temporar activitatea pe o perioadă determinată, caz în care salariații vizați de o astfel de măsură au dreptul la o indemnizație în cuantum de 75% din salariul brut de bază (indemnizație suportată deocamdată de angajator);
Ce pot face companiile în relație cu partenerii comerciali ?
Relațiile comerciale se desfășoară cel mai adesea sau ar trebui să se deruleze în baza unui contract la care părțile se raportează pentru a stabili executarea sau neexecutarea lucrărilor convenite.
În contextul actual, o inventariere rapidă a tuturor clauzelor contractuale (inclusiv a celor referitoare la forța majoră), este absolut necesară, pentru a cunoaște care sunt obligațiile firmei în materie de comunicare, întârziere sau neexecutarea termenilor contractuali. Comunicarea cu partenerii comerciali, conform celor agreate în contractele semnate, este obligatorie.
În absența unui contract scris între parteneri, se aplică dreptul comun al contractelor. Ori, conform Codului civil convențiile trebuie executate cu bunăcredință, ceea ce presupune o obligație de cooperare între părți și de comunicare.
Același Cod civil mai prevede și posibilitatea invocării forței majore, în contextul neexecutării obligațiilor contractuale din cauze externe, imprevizibile, absolut invincibile și inevitabile sau a cazului fortuit, în contextul unor evenimente care nu pot fi prevăzute și nici împiedicate. În situația actuală determinată de Coronavirus, invocarea forței majore sau, după caz, a cazului fortuit poate fi justificată, dacă partea care o invocă demonstrează că există o relație de cauzalitate neechivocă între contextul epidemic și neîndeplinirea obligației contractuale.
Bilanțul care va fi făcut la finalul actualei crize va depinde în mod semnificativ de priceperea Statului de a lua măsuri care să protejeze mediul de afaceri și care să angajeze economia într-o direcție a competitivității și eficienței.
Ca să ajungem în punctul dorit, fără creșteri de TVA, credite de la FMI sau tăieri de salarii, cum s-a procedat în 2010, avem nevoie de o viziune pe termen lung și de o înțelegere a mecanismelor ce pot fi utilizate, inclusiv a mecanismelor de susținere europene sau a celor oferite de organizațiile financiare internaționale.
În ceea ce privește Viitorul, el nu este un dar, ci o realizare către care trebuie să tindem cu înțelepciune!
Dana GRUIA DUFAUT – Managing Partner, GRUIA DUFAUT Law Office
COMMENTS