Ne situăm la linia de demarcaţie între un 2015 mai bun sau mai rău, depinde din ce unghi privim, şi un 2016 provocator, imprevizibil. Am încercat să aflăm de la colaboratorii noştri, analişti fini ai fenomenologiei economico-financiare, cum s-a văzut, din unghiul lor de vedere, anul 2015 şi la ce să ne aşteptăm de la anul ce ne bate la uşă. Întrebările la care ne-au răspuns au fost următoarele:
1) Care ar fi cele mai importante realizări ale economiei României în 2015? Dar cele mai mari eşecuri?
2) Care ar fi cele mai importante realizări ale sectorului financiar în 2015? Dar cele mai mari eşecuri?
3) Cum se întrevede 2016? Care ar fi provocările? Ce anunţă forma actuală a bugetului?
Prof. univ. dr. Cristian Socol:
1) La capitolul realizări trebuie notat un tablou macroeconomic sustenabil, una dintre cele mai ridicate creşteri economice din UE28 pe fondul consolidării fiscale calitative şi refacerii plasei de siguranţă socială, rata efectivă a şomajului aproape de nivelul ratei naturale a şomajului, şoc deflaţionist, updatarea favorabilă a perspectivei de rating de către Moody’s, investiţii străine în creştere puternică şi inflexiunea investiţiilor nete din economie, modificarea pozitivă a anticipaţiilor companiilor şi populaţiei cu privire la potenţialul economiei româneşti, consolidarea încrederii în economia românească, un sistem bancar-financiar lichid, solvabil, bine gestionat, creşterea imunităţii economiei româneşti prin consolidarea rezervelor şi a bufferelor la nivel de Trezorerie, creşterea ponderii industriilor cu intensitate medie şi înaltă din punct de vedere tehnologic la formarea PIB. La eşecuri contabilizăm infrastructura, nerealizarea integrală a investiţiilor publice programate şi eşecul updatării MTO de o manieră fezabilă pentru dezvoltarea României.
2) La sectorul financiar, plusurile sunt realizările pe parte de rezerve de capital, lichiditate şi solvabilitate peste pragul sustenabil, provizionare bună, reducerea creditelor neperformante, creşterea calităţii activelor în domeniul bancar, îmbunătăţirea reglementării în domeniul asigurărilor, valorilor mobiliare şi pensiilor private, reforma în sistemul de asigurări. La eşecuri notăm procesele privind clauzele abuzive din contractele de credit.
3) Printre provocările lui 2016 se numără: atingerea unei creşteri economice de 5%, implementarea relaxării fiscale, refacerea de o manieră profesionistă a ţintelor de deficit bugetar conform MTO în acord cu dreptul oferit prin reglementarea nr 1466/1997, o programare/execuţie bugetară riguroasă prin reducerea cheltuielilor bugetare cu bunurile şi serviciile, accelerarea implementării programelor de creştere a eficienţei colectării şi luptei cu evaziunea fiscală, mărirea investiţiilor publice simultan cu includerea reală a prioritizării acestora în programarea şi execuţia bugetară, creşterea salariului minim la 1.200 de RON şi diseminarea echitabilă a beneficiilor creşterii economice către populaţia cu venituri reduse, analiza adecvată a indicatorilor de avertizare timpurie cu privire la şocurile externe determinate de asimetria de comportament dintre FED şi BCE, problemele din economiile emergente mari.
Forma actuală a bugetului oferă perspective pentru realizarea unui trade-off corect între dezvoltare economică şi consolidarea plasei de siguranţă socială. Oferă premise pentru menţinerea tabloului macro cu respectarea criteriilor de convergenţă nominală simultan cu accelerarea vitezei de convergenţă reală, asigură ipoteze pentru accelerarea absorbţiei de fonduri europene şi aplicarea de reforme structurale.
Dr. Andrei Rădulescu, analist senior Banca Transilvania
1) Privind retrospectiv, dar şi din perspectiva potenţialului economic, se poate spune că 2015 a fost cel mai bun an economic de după Revoluţia din decembrie 1989. Relansarea investiţiilor productive (creştere cu aproximativ 7% an/an în perioada ianuarie-septembrie) după mai mulţi ani de ajustare exprimă faptul că economia internă a intrat într-un nou ciclu economic. De asemenea, a fost anul în care s-a implementat o fiscalizare mai activă în economie, ceea ce a condus la contrabalansarea impactului reducerii TVA la alimente şi servicii de alimentaţie la nivel de venituri la buget. Totodată, a fost anul consolidării consumului privat, evoluţie susţinută de ameliorarea venitului real disponibil al populaţiei, nivelul redus al costurilor de finanţare şi relansarea creditării. Nu în ultimul rând, a fost anul în care dinamica potenţialului economic s-a ameliorat printr-o contribuţie a tuturor factorilor de producţie – a fost un an de creştere economică durabilă/sustenabilă.
Pe de altă parte, a fost un an pre-electoral şi acest lucru s-a observat prin prisma tergiversărilor în materie de reforme structurale, dar şi a implementării unor măsuri ad-hoc în sfera sectorului public. Acestea, împreună cu evoluţiile nefavorabile la nivel de infrastructură şi cu aspectele negative din plan administrativ se pot menţiona la capitolul eşecuri.
2) Sectorul bancar a revenit pe profit după pierderile record din 2014. 2015 a fost primul an al unui nou ciclu în economia bancară, dacă luăm în considerare redinamizarea creditării în lei. A fost primul an în care băncile au început să culeagă roadele unui îndelungat proces de ajustare, aspect reflectat de: scăderea ratei creditelor neperformante; consolidarea raportului credite/depozite la aproximativ 92%; consolidarea la nivel de sector (fuziuni, achiziţii, intrarea pe piaţă a unor noi actori). La final de 2015 sectorul bancar intern este pregătit să facă faţă provocărilor unui nou ciclu economic, este mai solid şi mai competitiv, dacă privim ameliorarea rezultatelor într-un context de diminuare a expunerii băncilor străine.
La capitolul eşecuri pentru 2015 putem menţiona încetinirea procesului de restructurare a activelor neperformante, dar şi Legea Dării în Plată (intervenţia statului în contractele comerciale dintre bănci şi clienţi).
3) 2016 ar putea fi un an economic mai bun dacă climatul extern nu se va deteriora, iar pe plan intern se vor evita derapajele fiscal-bugetare. În mod normal, 2016 ar putea fi un an al accelerării economiei prin intermediul cererii interne, date fiind prevederile din Noul Cod Fiscal (reducerea cotei generale de TVA de la 24% la 20%). Pe de altă parte, ne aşteptăm la o majorare graduală a costului de finanţare în economie, pe fondul perspectivelor de inflexiune monetară din Statele Unite, dar şi al aspectelor fiscal-bugetare interne. Considerăm că principalele provocări de ordin macro-financiar pentru România în 2016 constau în: consolidarea stabilităţii macroeconomice (evitarea unor noi derapaje, atât de cont curent, dar şi fiscal-bugetare); continuarea reformelor structurale într-un an electoral; reformarea administraţiei publice; redinamizarea investiţiilor publice şi prioritizarea acestora; un mix echilibrat de politici economice, axat pe macro-prudenţialitate şi stabilitate macro-financiară; dezvoltarea pieţei de capital (în sistemul capitalist dezvoltarea economică este dependentă de un sistem financiar-bancar performant, inclusiv la nivel de piaţă de capital).
Dr. Adrian Mitroi, profesor Finanţe Comportamentale, ASE
1) Prin realizări e necesar să menţionăm transferul unei părţi importante din reuşita economică naţională spre agenţii economici, firme, organizaţii şi indivizi – adică un act de echitate economică. Combinaţia dintre creştere economică, dezinflaţie, scădere de taxe şi impozite, curs stabil, scădere preţuri materii prime, stabilitate politică, financiară şi monetară – toate într-o lume nevrotică şi parcă mai amorţită economic ca oricând şi timorată de dramele migraţiei sau de coşmarul vieţilor pierdute ale celor nevinovaţi în războiul pandemic al religiilor. Tracţiunea economică dinspre Asia începe să fie mai rafinată, superioară, mai provocatoare. Iar aroganţa birocratică europeană riscă să rămână prinsă între ciocanul tehnologic american şi nicovala emancipării accelerate asiatice. Fostele glorii ale pieţelor emergente sunt în dizgraţie economică, noi suntem „darling of emerging markets“.
La eşecuri intră, fără dubiu, infrastructura. Cum la orice interviu pentru o poziţie executivă nu te mai poţi duce astăzi în faţa acţionarilor alegători fără un business plan cu finanţare şi o prezentare .ppt, aşa ar trebui să cerem managementului politic să ne prezinte proiectele pentru care ne cer votul, pe acelaşi slide cu sursa finanţării lor. Iar primul slide este, invariabil, despre infrastructură. După 25 de ani de contraperformanţă în infrastructură, nu mai am nici un dubiu că eşecul nostru este de fapt o reuşită a celor care doresc, cu bună ştiinţă şi rea intenţie, să rămânem la stadiul de subdezvoltare a infrastructurii. Cu o infrastructură competitivă eram astăzi o putere economică de prim rang în Europa.
2) Principalele realizări sunt o dezinflaţie sănătoasă, deprecierea leului faţă de dolar, dobânzi în scădere, maturitate medie mai mare la datoria publică, proces inexorabil de dezintermediere din sectoarele cu potenţial epuizat. La nereuşite avem încăpăţânarea de a crede că modelul actual de funcţionare al bursei este adecvat nevoilor noastre, mai ales celor de retail investiţional. Bursa nu este piaţa de tranzacţii deal, este a celor de retail şi doar secundar a investitorilor instituţionali. Până când nu ajungem la un nivel funcţional de democratizare a bursei, la o rată de participare importantă a investitorilor de retail, rolul economic şi social al bursei este mult prea mic, inadecvat, insuficient.
3) Bugetul este 80% structural, constrâns ori de cheltuieli rigide, de cutume de care nu putem scăpa, de deficit cronic necesar de subvenţionat al bugetului de asigurări sociale, de investiţii mari la cifre mici la rentabilitate şi multiplicare, de bla bla despre sănătate şi educaţie, de sărăcie lucie pentru o parte mare a populaţiei, dar de risipă pe mulţi alţi ordonatori care s-ar putea descurca foarte bine şi cu mult mai puţin bani. Orice guvern avem, are puţin loc de întors în alocarea bugetară.
Ca analist economist de investiţii, sunt întotdeauna de acord cu un buget la limita de deficit, din mult mai multe motive decât cele pentru care înclin să nu fiu de acord. Lista de argumente începe aşa: dobânzi mici, curs stabil, petrol şi gaz ieftine, reforme structurale privite ca oportunităţi de dezvoltare şi avans, stabilitate internă, contraperformanţa altor competitori direcţi ai noştri – pieţe emergente.
Ce ţară din lume mai reuşeşte performanţa de a schimba un guvern într-o zi, de a avea o tranziţie lină şi apoi o guvernanţă relativ funcţională într-o săptămână? Suntem totuşi o democraţie şi o economie de piaţă funcţională, suntem o naţiune emancipată şi plină de ambiţii, cu dorinţă de educaţie şi de consum, de privilegii economice şi sociale, de bunăstare cât mai repede şi mai uşor. Dar nu aceasta este natura umană şi nu acesta este motorul avansului unei societăţi? Dacă mâna invizibilă ne aşază mai devreme sau mai târziu pe toţi acolo unde avem meritul economic, la fel invidia invizibilă este motivul bun şi sănătos de performanţă individuală şi apoi societală.
Desigur, competitivitatea mondială va avea grijă se ne corecteze intenţia de a scurta drumul spre prosperitate şi convergenţă reală, dar nici competitorii noştri nu excelează deloc la performanţă politică şi economică. Ţările din jurul nostru, date de exemplu altădată, sunt în format de regres economic şi politic, iar noi parcă arătăm tot mai bine ca parteneri de încredere atât pentru UE, cât şi pentru NATO.
Cu sacrificii, avem deja aproape buget militar de 2%, avem criteriile de aderare îndeplinite, avem deficite de MTO (şi promitem solemn că le corectăm imediat în caz de risc de deviere), avem o economie în creştere de prim loc în Europa, iar dacă ajustăm preţurile locale, care sunt la jumătate faţă de cele europene, salariul mediu este bun, bun de tot, aproape echivalentul a 850 de euro. Dacă nu am plăti atât de puţin profesorii şi am avea autostrăzi, am fi o putere economică de prim rang în Europa. Dar acest lucru sigur se va întâmpla în 5-7 ani, pentru că văd studenţii de la şcoală cât de preocupaţi şi deştepţi sunt, îi văd pe cei din IT cât de bine câştigă şi ce mult contribuie la produsele de top europene. În 10 ani, România va fi pe podiumul economic în Europa, nu am nici un dubiu.
Ciprian Dascălu, economist şef ING
1) Pe plan macroeconomic, în trimestrul al treilea, produsul intern brut a urcat cu 3,6% în ritm anual şi cu 1,4% faţă de trimestrul precedent, puţin peste aşteptările noastre pentru 3,5%. Consumul privat rămâne motorul absolut, aducând 3,8 puncte procentuale la creşterea anuală, în timp ce şi formarea brută de capital a adus 1,1 puncte procentuale. Exportul net a tras în jos economia şi, surprinzător, şi variaţia stocurilor. Faptul că stocurile continuă să aibă un impact negativ în contextul consumului foarte bun creează premisele unei surprize pozitive în viitor. Un alt aspect demn de menţionat este că dinamica PIB-ului fără impactul agriculturii (o componentă foarte volatilă) a accelerat la 5% în ritm anual, de la 3,5% în T2 2015, cel mai ridicat nivel din perioada post-criză. Din prisma sectoarelor economice, serviciile private rămân motorul absolut, însă şi industria a avut în trimestrul trei o contribuţie considerabil mai bună decât în trimestrul precedent. Agricultura, după cum era de aşteptat, a fost principalul factor negativ. Încorporând uşoara surpriză din trimestrul al treilea, precum şi majorând uşor impactul favorabil al unui an agricol normal venind după recolta slabă de anul acesta, ne-am majorat prognozele de creştere economică la 3,9% pentru anul acesta (faţă de 3,7% înainte) şi 4,2% pentru 2016 (de la 3,8%). Având în vedere că multiplicatorul fiscal utilizat de noi este oarecum conservator, considerăm că există mai degrabă riscuri în sus pentru estimările noastre, având în vedere relaxarea fiscală şi majorările de salarii care au fost implementate sau care vor intra în vigoare.
2) Principala lege pe termen scurt este cea a bugetului pentru 2016, iar un proiect a fost deja publicat, păstrând deficitul uşor sub pragul de -3% din PIB cu toate majorările de salarii în sectorul public şi reduceri de taxe promise de fostul guvern. Riscurile sunt ca în Parlament să se vină cu noi amendamente populiste care să ducă deficitul peste acest prag (inclusiv repunerea pe etape a majorării salariului minim pe economie de la 1.050 lei la 1.200, amânată pentru moment pentru o analiză a Ministerului Finanţelor). Totuşi, credem că guvernul ar păstra, prin măsuri adoptate ulterior, deficitul sub -3% din PIB dacă Parlamentul va aduce măsuri suplimentare pe masă. Riscuri de acest gen sunt importante pentru pieţe, iar propuneri populiste majore ar putea pune presiuni de depreciere pe leu pe termen scurt. Măsurile fiscale vor stimula suplimentar consumul, crescând riscurile de supraîncălzire a economiei şi vor menţine rata inflaţiei la niveluri reduse pe perioada implementării tăierilor de taxe. Astfel, vedem rata inflaţiei la -0,7%/+1,2%/+2,7% pentru sfârşitul anilor 2015/2016/2017.
3) O creştere amplă şi abruptă a ratei de dobândă ca răspuns proactiv la prognoza de revenire a presiunilor inflaţioniste în 2017 ca urmare a cererii interne excedentare poate avea potenţiale efecte negative asupra creşterii economice (prin diminuarea venitului disponibil al îndatoraţilor), stabilităţii financiare şi cheltuielilor publice în ultimă instanţă, având în vedere ponderea însemnată a creditelor imobiliare acordate cu garanţia statului în cadrul programului Prima Casă. De aceea, ne aşteptăm ca BNR să urmărească o politică mai predictibilă şi o volatilitate mai redusă a ratelor de dobândă şi în viitor să permită o apreciere a leului (cu efetul secundar de avuţie şi bilanţ pozitiv pentru creşterea economică) pentru a combate presiunile inflaţioniste (mai ales cele importate), având în vedere locul de manevră pe rata dobânzii limitat de creşterea ponderii creditării în lei şi întărirea implicită a canalului de transmisie al dobânzii. Această acumulare a presiunilor inflaţioniste întăreşte aşteptările noastre că BNR va permite aprecierea leului pe termen mediu (4,30/euro la final de 2016 şi 4,20/euro în decembrie 2017) pentru a echilibra situaţia. Totuşi, evoluţiile preţurilor materiilor prime la nivel global prezintă un risc pentru amânarea momentului în care leul va începe trendul de apreciere. De asemenea, aşteptările privind reducerea ratelor de dobândă de către băncile centrale din regiune pot oferi un argument BNR-ului în sensul reducerii ratei cheie, deşi acesta este scenariul nostru de risc, menţinându-ne scenariul de bază cu rata de politică monetară constantă pe parcursul anului 2016 şi creşteri uşoare ale acesteia abia în 2017.
Dr. Radu Crăciun, economist şef BCR
1) Evoluţia economiei în 2015 a fost una bună, accelerarea consumului având un rol important. Decizia de a scădea TVA pentru produsele alimentare a fost o decizie bună, cu consecinţe pozitive atât în plan economic cât şi social, iar impactul bugetar a fost limitat. În ce priveşte investiţiile, tabloul a fost amestecat în condiţiile în care investiţiile private au dat semne timide de relansare, în timp ce declinul investiţiilor publice a continuat. Din punctul de vedere al percepţiei investitorilor străini, România traversează probabil una dintre cele mai faste perioade din istorie, lucru de altfel reflectat şi de dobânzile deosebit de scăzute la care reuşeşte să se finanţeze.
3) Provocarea anilor următori, deci şi a anului 2016 este să păstrăm macrostabilitatea câştigată şi să încercăm să o capitalizăm. Din acest motiv, creşterea spectaculoasă a deficitului bugetar în 2016 este un motiv de preocupare, mai ales în condiţiile în care nu este cauzată de accelerarea programelor de investiţii, singurele de natură a asigura sustenabilitatea pe termen lung a unei creşteri economic de substanţă. Altminteri, alimentarea în continuare a creşterii consumului prin scăderi de taxe şi creşteri salariale risca să aducă presiuni inflaţioniste şi o creştere a deficitului extern.
Din acest motiv, cred că BNR va fi în situaţia de a creşte dobânda cheie în lei în trimestrul 4 din 2016, în condiţiile în care până la jumătatea anului inflaţia va rămâne probabil negativă datorită impactului scăderii TVA-ului. Cursul de schimb EUR-RON va rămâne în continuare mai degrabă sub impactul evoluţiilor externe decât interne, aşa cum a fost cazul în 2015. Alegerile din 2016 nu ar trebui să constituie un motiv de volatilitate suplimentare atâta timp cât mesajele din mediul politic vor păstra rigoarea economică.
Rozalia Pal, economist şef, Garanti Bank
1) Printre cele mai importante realizări ale economiei României în 2015, ar fi păstrarea echilibrului indicatorilor și aici ne referim la deficitul contului curent, deficitul bugetar și datoriile publice și externe. Ca și “recompensă” pentru acest echilibru, volatilitatea cursului a fost foarte redusă, astfel evolutiile negative pe piațele internationale nu au produs devalorizarea monedei nationale asa cum s-a intamplat in alte tari emergente. De asemenea, recent Moody’s a îmbunătățit outlookul ratingului de țară de la stabil la pozitiv. O alta realizare ce merita a fi mentionata este îmbunătățirea colectării taxelor. Astfel, deși a fost o reducere semnificativă a cotei TVA pe produsele de alimente, aceasta nu s-a reflectat în scăderea veniturilor bugetare de taxe (impact de circa 17% reducere), ci dimpotrivă, vedem creșteri la această categorie (11.8% creștere anuală la primele zece luni ale anului).
Printre eșecurile țării trebuie să amintim stagnarea sau amânarea investițiile în infrastructură și in consecinta pierderea fondurilor UE structurale disponibile din programul 2017-2013 (care s-a închis definitiv cu închiderea anului 2015). Vestea bună este că am început noul program și putem îmbunătăți capacitatea de absorbție.
2) Cea mai importanta realizare a sectorului financiar in 2015 ar fi cresterea portofoliului de credite pe sistem bancar, după doi ani de scădere. De asemenea, România a continuat îmbunătățirea ratei creditelor neperformante, de la 22% la sfârșit de an 2013 la 12.3% (septembrie 2015). Profitabilitatea sistemului bancar s-a îmbunătățit, trecând pe profit (de 2.25 miliarde RON în primele nouă luni ale anului) după cinci ani de pierderi. Putem aminti de asemenea trecerea la finanțarea preponderentă în moneda locală, ceea ce a fost susținută de dobânzile în lei la un nivel minim istoric. Astfel, creditorii nu mai sunt afectați de riscul valutar, iar pentru bănci, prin eliminarea acestor riscuri se imbunătățeste calitatea portofoliului de credite.
3) Cum se întrevede 2016: care ar fi provocările? Ce anunță formă actuală a bugetului?
Credem că lansarea creditării abia a început și se va accelera anul viitor. Relansarea creditării este impulsionată de costurile reduse de finanțare și va avea o influență pozitivă și în 2016, mai ales că ne așteptăm ca dobânzile să rămâne, atât în Europa cât și în România, la fel de mici și anul viitor.
Previzionam că 2016 va fi un an economic mai bun decât 2015. În general, el se va caracteriza prin îmbunătățire indicatorilor de încredere pentru România. Consumatorii vor fi mai optimiști mai ales în prima parte al anului când puterea de cumpărare a gospodăriilor va fi îmbunătățit de tăierile de TVA, iar cei care lucrează în instituții publice vor beneficia de creșterile de salarii anunțate. Consumul public poate să crească de asemenea, având în vedere că avem an electoral.
În ceea ce privește investițiile, ele depind foarte mult de capacitatea României de a atrage cât mai repede fondurile disponibile de la UE și de a reporni proiectele mari de investiții în infrastructură. Acestea pot deveni catalizatorul investițiilor private, care la rândul lor pot fi stimulate de piața de desfacere în creștere și de finanțări încă ieftine pe piață europeană. 2016 este un an electoral, in consecinta exista totusi riscul blocării marilor investiții de infrastructura (focusul poate fi pe proiecte pe termen scurt, în detrimentul celor strategice).
Bugetul de stat în 2016 va fi puternic impactat de scăderea TVA-ului și creșterea salariilor publice. Fără măsuri adiționale de creștere de venituri sau tăiere de cheltuieli, păstrarea deficitului sub pragul de 3% va depinde de continuarea îmbunătățirii colectării.
Anul 2016 va fi sub influența politicii monetare a Fed-ului și astfel ne putem aștepta la creșterea aversiunii la risc în ceea ce privește mediul investițional global. Ca urmare, posibile dezechilibre macroeconomice pot rezulta în volatilitate mai mare a piețelor financiare și valutare emergente.
COMMENTS