Profesorului Cezar Mereuță (1936-2021), întru aducere aminte
L-am cunoscut pe profesorul Cezar Mereuță în cel mai firesc mod în care un tânăr economist putea cunoaște un senior: ca nume pe o carte de specialitate. În cazul profesorului, expunerea pe „piața ideilor” a fost dintotdeauna și deliberat bi-modală: atât în mediul academic pur, cât și în mass-media economice. Și eu dau curs acestui dualism. Adevărul științific este sublim – totuși, valoarea lui socială apare în momentul comunicării; „economia științei” (economice) rămâne, invariabil, „mixtă”: „publică” (în sensul popularizării, dar nu și politizării) și „privată” (în sensul de proprietate a termenilor și rigoare a metodelor proprii). Discuția este încâlcită între economiști. Limpede este că „mass-mediatizarea” rezultatelor cercetării economice a fost întotdeauna un obiectiv de civilitate al profesorului Mereuță. Eu i-am fost alături, măcar o duzină de ani, din postura de cititor, editor, prefațator și, finalmente, co-autor.
„Coincidențe”. În cazul apropierii dintre profesorul Mereuță și mine, nu similitudinile profesionale au contat. Ba dimpotrivă, „coincidentia oppositorum”: epistemologic-metodologic, doctrinar-ideologic. Totuși, o coincidență ne-a atras (atenția): viața și opera lui Vilfredo Pareto, al cărui avatar românesc pare profesorul. O voi detalia cândva. Trei indicii: ambii ingineri, doctori în științe tehnice – VP, Politehnica din Torino (despre principiile fundamentale ale echilibrului la corpurile solide, aplicând analiza echilibrului în economie și în sociologie), CM, Politehnica din București (despre criterii electroenergetice în conducerea proceselor de producție discontinue, aplicând concepte din energetică în economie); activitate inginerească – VP, transport feroviar, CM, rutier, la nivel de manager general; început de carieră academică economică și tratat economic definitoriu – VP, la 40/69 ani, CM, 40/68 ani.
„Corelații”. „Filiera paretiană”, așa cum îi plăcea profesorului s-o numească, se observă din cuvintele-cheie: la maestrul Pareto, este vorba despre inegalitatea veniturilor indivizilor și inegalitatea poziției lor sociale (teoria elitelor), aceasta în vreme ce discipolul Mereuță, prin a sa ingenioasă „analiză nodală”, a studiat inegalitatea veniturilor companiilor de pe piețele clasificate și, pe cale de consecință, identificarea structurilor de putere pe aceste piețe. Ulterior, profesorul și-a proiectat atenția asupra distribuției inegale între țări (economii naționale) în generarea de avuție la nivel mondial și, astfel, asupra structurilor de putere între națiuni. Dar ceea ce l-a frapat a fost faptul că „sacrosancta” relație 80/20 a marelui Pareto devenea (tindea înspre), în temeiul socotelilor minuțios întreprinse, 80/10! Deci: doar 10% dintre (f)actori creau 80% dintre rezultate (avuție); atât intra-, cât și inter- economii naționale!
„Cauzalități”. Blasfemie sau epifanie!? Colegii de breaslă au fost împărțiți în a andosa o asemenea alăturare, suspectată de afront la adresa uneia dintre (ne)speratele „constante ale inconstanței comportamentelor sociale”. Eu l-am încurajat pe profesor să continue. În știință nu este loc de tabuuri, nici de false reverențe; încurajarea venea din partea unui economist convins, totuși, că liberul arbitru face din matematică, statistică sau inginerie (sociale) unelte arbitrare (dacă în și prin ele căutăm un optim „de sus în jos”), deși dă indicii de optimizări arbitrale („de jos în sus”, în piețe libere, cu oameni liberi). Aici poate sta și cheia din moștenirea profesorului Mereuță: „de ce”-ul din spatele acelui „cum stau lucrurile statistic”, cu bunele/bunurile, dar și cu relele lor (bunăoară, pandemia). Da, poate Creatorul a lăsat vreun cifru al creației Lui. Și poate că este compus și din cifre. Doar să-l căutăm unde trebuie.
Dumnezeu să-l odihnească pe profesorul Cezar Mereuță!
Octavian-Dragomir Jora
COMMENTS