Compensarea salariaţilor în România, pe penultimul loc în UE deşi a crescut cu peste 80% după aderare

Potrivit datelor comunicate de Eurostat, compensarea salariaţilor din România pentru munca depusă a crescut după integrarea în UE de la 3 euro/oră în 2006 până la 5,5 euro/oră anul trecut, ceea ce înseamnă o majorare de 83%. După o creştere rapidă, de peste 60%, în perioada 2005 – 2008, a urmat un recul în perioada de criză, cu revenirea la nivelul anterior de-abia în anul 2014.

Evoluţia compensării salariaţilor din România (2005 – 2017, euro/ora lucrată)

Practic, s-a demonstrat că nu a fost posibilă acordarea unor sume semnificativ mai mari pentru munca depusă decât după revenirea PIB la acelaşi nivel în termeni reali ca în perioada de maxim avânt economic de după intrarea în UE. La un rezultat economic identic în termeni reali ( PIB 2008 a fost egal cu PIB 2014), creşterea compensării salariale consemnată de Eurostat a fost de circa 5%.

Fără a face „farmacie” şi fără a intra în multe detalii tehnice, din corelarea datelor adunate în perioada 2014 – 2017, se poate observa că în 2015 compensarea salariaţilor a fost ceva mai mică decât ar fi permis creşterea economică (dacă nu cumva au fost exact cât trebuia dacă ţinem cont de avansul de 5% amintit mai sus), în 2016 ceva mai mari ( fără a pune probleme de echilibre macroeconomice), dar în 2017 ecartul a urcat la nouă procente, cu o îngrijorătoare tendinţă de expandare.

Sursa: INS, calcule proprii pe baza datelor oficiale

Din perspectivă europeană ţara noastră figurează în prezent pe penultimul loc la acest indicator, cu puţin înaintea Bulgariei (5,1 euro/oră) dar încă la distanţă semnificativă de Polonia (6,3 euro/oră, valoare din 2016), Ungaria (7,6 euro/oră), Lituania (8,4 euro/oră) şi Letonia (8,6 euro/oră).

Comunicatul Eurostat aminteşte că cea mai mare creştere a compensării salariale s-a înregistrat pe parcursul ultimilor zece ani în Bulgaria (+122%, de la 2,3 euro/oră la 5,1 euro/oră), urmată de Estonia (+67%), Slovacia şi Lituania (+62%). România ar figura în acest clasament de-abia în spatele lor, cu +57%.

De reţinut însă, acestă dispunere se datorează strict celui mai bun curs de schimb, care a ajuns conjunctural în 2007 ( pe fondul intrărilor masive de valută) la valoarea medie de 3,3373 lei/euro. Reamintim că Bulgaria şi ţările baltice aveau regim de curs fix în raport cu moneda unică europeană iar Slovacia era în mecanismul ERM II pentru adoptarea euro, care impunea stabilitatea cursului de schimb.

La polul opus, se situează pe motiv de criză economico-financiară Grecia, care a gestionat slab adoptare (târzie şi discutabilă) euro şi Marea Britanie, din motive legate de evoluţia cursului de schimb al lirei sterline. Ambele au consemnat scăderi de 7% ale salariilor orare exprimate în euro (de la 12,1 euro/oră până la 11,2 euro/oră Grecia şi de la 27,3 euro/oră până la 25,5 euro/oră Marea Britanie)

Precizare metodologică

De reţinut, compensarea salariaţilor pentru munca depusă se obţine din sistemul conturilor naţionale prin raportarea compensării salariaţilor pentru întreaga economie ( ce include salarii şi contribuţiile sociale aferente) la numărul total de ore lucrate pe economie. Acest indicator este unul de bază pentru Tabloul de bord social al pilonului european al drepturilor sociale.

Pentru referinţă, vă prezentăm pe final şi nivelul compensării salariaţilor pentru ora lucrată în câteva ţări UE. Diferenţele sunt noatbile faţă de România, sumele fiind cam de şapte ori mai mari în Danemarca şi Belgia, de şase ori în Olanda, Franţa şi Germania, cam de patru ori mai mari în Italia şi Spania şi duble în Cehia şi Estonia.

Sursa: Eurostat, *date pentru anul 2016

De remarcat, însă, aceste sume nu se regăsesc după regula de trei simplă în veniturile de care beneficiază direct salariaţii. O bună parte din aceşti bani susţin serviciile sociale semnificativ mai bune, pe calea unui nivel de impozitare mai ridicat şi a unor venituri bugetare cu peste o treime mai mari la ei decât la noi, prin raportare la PIB.