După ce ne-a plasat la un meritoriu 77% din media UE la PIB/locuitor, unde am prins din urmă Portugalia, Eurostat ne-a oferit un duș rece în materie de competitivitate. Măsurată la nivelul regiunilor pe baza unui indice revizuit recent, aceasta ne poziționează la coada absolută a clasamentului european.
Șase regiuni din cele opt ale României figurează printre cele de pe ultimele zece locuri, alături de câte două regiuni din Bulgaria și Grecia iar lanterna roșie aparține diviziunii din nord-est, formată de județele Botoșani, Suceava, Iași, Neamț, Bacău și Vaslui. De altfel și singura situată (imediat) sub pragul de 50% din media UE la PIB/locuitor.
Indexul calculat la nivel european pentru anul 2022 are 3 componente (fundamente, eficiență și inovare), cu 11 criterii. 5 dintre acestea vizează fundamentele (instituții, stabilitate macroeconomică, infrastructură, sănătate), 3 eficiența (educația înaltă și învățarea pe parcursul vieții, piața muncii și dimensiunea pieței) și 3 inovarea (capabilitatea tehnologică, sofisticarea afacerilor și inovarea).
Dincolo de avertismentul implicit, și anume că nu suntem pe un loc 20 din 27 de state (măsurat sintetic ca PIB/locuitor la paritatea puterilor de cumpărare standard) SUSTENABIL pe termen lung, putem încerca să decelăm și o legătură cu decalajele naționale. În ideea de a trage câteva concluzii, drept prim pas pentru a stabili direcțiile de acțiune.
Nord-Est vs. București-Ilfov
Regiunea Nord-Est, plasată pe ultimul loc între unitățile administrativ-teritoriale tip NUTS 2 ale Uniunii Europene (234 din 234), are cele mai mari probleme la educația de bază (index 12,3 !!), sofisticarea afacerilor (16,7), dimensiunea pieței (17,6) și inovare (23,7). Oarecum paradoxal, în afară de sănătate (unde se aplică, de bine, de răun, standarde naționale) trece pragul de 50 doar la două capitole: educația superioară și piața muncii.
Altfel spus, totul pleacă de la sistemul de învățământ, în contextul în care pregătirea de specialitate este precară, de unde nu se dezvoltă afaceri, nu prea se inovează (nici măcar pe baza insituțiilor de învățământ superior) și nu există putere de cumpărare, la o piață a muncii altminteri trecută cantitativ de indicele 80, dar cu o forță de muncă ieftină și slab specializată.
Regiunea București-Ilfov este aflată la polul opus din perspectivă națională dar în a doua parte a clasamentului UE în pofida unui PIB/locuitor cu mult peste media europeană (166%, dar de-abia locul 136 din 234 ca indice de competitivitate). Educația de bază (12,3) și stabilitatea macroeconomică (45,1) sunt la fel de slabe pentru că au fixate la nivelul întregii țări.
Surpriză mare sau nu, indicatorul pentru instituții pe regiunea Capitalei este chiar mai slab decât în Moldova din dreapta Prutului (poate se sesizează cineva cum și de ce). La patru criterii a fost depășită media UE: în primul rând mărimea pieței (151,6, ceea ce corespunde cu dezvoltarea economică bazată pe consum, impresionantă pe termen scurt și mediu dar nesustenabilă), inovarea (116,8), educația superioară și învățarea permanentă (112,1) și piața muncii (111,0).
La fel spus, totul pleacă de la sistemul de învățământ, în contextul în care (deși la bază sunt aceleași probleme) pregătirea de specialitate nu mai este chiar precară, se dezvoltă afaceri, se inovează, afacerile sunt ceva mai sofisticate (doar 63,9, mai e loc de îmbunătățire), infrastructura relativ dezvoltată față de provincie dar subdezvoltată la nivel european (65,8) iar sănătatea ceva mai aproape de cerințele UE (83,1).
Cum să facem
Dacă este să privim strict pe cifre seci, Nord-Estul care se vrea la nivel de București-Ilfov ar trebui să dubleze performanța măsurată prin indecși la educație superioară și permanentă (+111%), infrastructură (+107%) și capabilitatea tehnologică (+99%, dacă raportăm indicii publicați de Eurostat).
Apoi să cvadrupleze sofisticarea afacerilor (+283%), să cvintupleze inovarea (+392%) și să-și crească de peste opt ori mărimea pieței (+761%). Eventual prin creșterea cererii solvabile în condiții de piață susținută de plecări mai puține la muncă în străinătate și de limitare a autoconsumului, specific evului mediu (desigur, există cercul vicios al veniturilor scăzute). N-ar strica nici o îmbunătățire majoră a asistenței sanitare (care ar trebui dublată pentru a prinde media UE).
În fine, dacă regiunea capitalei noastre vrea să rămână unde a ajuns într-o conjunctură discutabilă (de fapt, la fel ca în Luxemburg, aparențele sunt înșelătoare, deoarece activitatea non-rezidenților din jur se contabilizează central și se raportează la „capitaliști”), ar trebui să lucreze INTENS la îmbunătățirea rapidă a unor cerințe de bază, mai ales la infrastructură și sănătate.
COMMENTS