Ungaria a impus conversia împrumuturilor luate în valute străine ( în principal franci elvețieni și euro ) doar cu câteva zile înainte ca Elveția să ridice restricția de curs iar francul să se aprecieze considerabil. De reținut, conversia NU s-a făcut la cursul istoric ci la o valoarea din acel moment, de circa 309 forinți pentru un euro și 256 forinți pentru un franc elvețian.
Așadar, la vecinii de la vest nu a apărut situația ridicolă în care două persoane care mai datorează aceeași sumă în aceleași condiții către aceeași bancă să plătească rate diferite după cum arătau la un moment aleator ratele de schimb CHF/RON. În acest mod nu au aruncat tot riscul pe bănci dar au oferit un discount rezonabil celor sufocați de plata ratelor.
Și, mai ales, au evitat la limită (poate și printr-o coincidență fericită) creșterea bruscă a datoriilor scadente în sistemul bancar, care s-ar fi produs odată cu saltul brusc al francului elvețian. Concret, datoria de 3,3 trilioane de forinți ( circa 12 miliarde de euro) aferentă creditelor în valute străine ( marea majoritate luate în CHF) ar fi crescut cu 700 de miliarde de euro sau aproximativ 2% din PIB, ceea ce ar fi fost o mare problemă.
Dar, dincolo de opțiunea românească bizară de a face conversia pentru fiecare după cum s-a nimerit să fie cursul la data contractării, ceea ce atrage atenția cel mai mult este o prevedere criticată într-o publicație maghiară, dar care era de bun-simț, pentru a păstra echitatea între diferitele categorii de împrumutați. Întrucât nu e deloc firesc să fie puși într-o poziție inferioară cei care au ascultat apelurile la logica economică și s-au împrumutat în moneda în care obțin venituri, adică în lei.
În original:
“Experts estimated, however, that this discount will not be higher than 10%, since the government has also declared the formula (which is quite hard to calculate with, thanks to the many different kinds of loans), which ensures that “the HUF debtors should not be making a worse deal than the foreign exchange debtors”.
Budapesttimes.hu
În traducere:
Experții estimează, totuși, că acest discount (rezultat din ajustarea ratei de schimb la o valoare mai mică – n.r.) nu va fi mai mare de 10%, deoarece Guvernul a anunțat că formula (care conduce la calcule destul de dificile, din cauza existenței mai multor tipuri de împrumuturi), va asigura că debitorii în forinți nu vor avea condiții mai proaste de rambursare decât cei care s-au împrumutat în valute străine.
Ori, în Ungaria, la fel ca și la noi, împrumuturile luate în franci elvețieni au oferit un avantaj de circa 2% mai puțin la dobânda anuală față de împrumuturile luate în euro și de 5% -10% în raport cu împrumuturile luate în forinți. Majoritatea celor care le-au accesat au optat pentru francul elvețian nu pentru că nu se calificau la a lua împrumut în forinți sau euro ( la noi s-a invocat frecvent această restricție), ci pentru că au fost mult mai avantajoase.
Desigur, toate aceste informații elementare pentru înțelegerea situației create și a soluțiilor promovate deja de alții și verificate în practică sunt publice. Dar noi, în calitate de români ( cei mai ”adevărați” sunt parlamentari) avem două caracteristici importante: nu prea ne place ”cetirea” și suntem cu orice preț originali ( gurile rele ar spune în varianta cea mai elegantă ”superficiali”).
Opinia Bloomberg, 16 ianuarie 2015
În original:
The outcome is the crowning achievement of Orban’s drive to shield borrowers from currency swings. The issue moved to the top of the country’s political agenda after the global financial crisis sent the forint tumbling in 2008, triggering a wave of defaults. This time, even as the Hungarian currency slumped 16 percent against the franc in two days, mortgage holders and banks were off the hook.
În română:
Rezultatul este o reușită excepțională a lui Orban de a proteja împrumutații de fluctuațiile de pe piața valutară. Chestiunea a fost pusă în fruntea agendei politice a țării după ce criza financiară globală a afectat valoarea forintului, declanșând un val de dificultăți la plată. De data aceasta, chiar dacă valuta maghiară a pierdut 16% față de franc în două zile, deținătorii de ipoteci și băncile au fost feriți de impact.
Șansa României, dacă la ei împrumuturile în CHF au ajuns undeva pe la 11,6% din PIB ( ianuarie 2015), la noi ele au fost descurajate chiar prin mesajele date de BNR (care nu putea interveni discreționar, exact atunci când clamam liberalizarea contului de capital pe ultima sută de metri a intrării în UE) și nu au ajuns decât la 1,4% din PIB (tot ianuarie 2015).
Culmea, tocmai BNR, care a frânat creditarea în valută prin impunerea unor rezerve obligatorii în monedă străină cu mult mai mari decât banca centrală a Ungariei, a ajuns acum să fie înjurată pentru măsurile luate. Asta pentru că și-a permis să susțină un plafon de 250.000 de franci elvețieni la aplicarea conversiei, un nivel de 50% de afectare a veniturilor personale sau să atragă atenția că doar o treime din creditele vizate au probleme la plată.
Concluzii
Pe scurt, ungurii s-au mișcat suficient de repede pentru a preveni consecințele a ceea ce era inevitabil (eliminarea susținerii de către Banca Centrală a Elveției la 15 ianuarie 2015 a plafonului de 1,2 CHF la 1 euro impus artificial valorii francului), în mod echitabil pentru toți cei care au luat împrumut, indiferent de valută (locală sau străină) și cu afectarea moderată a băncilor.
Noi ne-am mișcat prea târziu, ne-am dus în varianta extremă și discriminatorie a conversiei la valoarea istorică (cu rate de schimb de la caz la caz), fără să luăm în considerație situația celor împrumutați în euro sau în lei. După ce oamenii au fost lăsați multe luni de zile cu megaratele la noul curs CHF/RON, s-a trecut în extrema cealaltă, cu intervenția discutabilă juridic în contractele semnate și afectarea exclusivă a băncilor. Acum, dacă tot ne-am apucat să votăm legea, ce facem ? O promulgăm și o aplicăm !
COMMENTS