INS a anunţat pentru anul 2016 o valoare definitivă a PIB de 765.135,4 milioane lei în preţuri curente, respectiv un ritm de creştere în termeni reali de 4,8% faţă de anul 2015. În termeni nominali, prin comparaţie cu varianta semidefinitivă de 767.377,3 milioane lei, s-a produs o diminuare de 2.241,9 milioane lei, adică -0,3% din PIB-ul calculat anterior.
Cu toate acestea, urmare a reducerii simultane a deflatorului utilizat pentru trecerea în preţurile perioadei de bază (simplificat, creşterea preţurilor care s-a manifestat în întreaga economie) de la 2,7% la 2,5%, valoarea de creştere economică ceva mai redusă în termeni nominali a rămas exact la acelaşi nivel în termeni reali.
Deşi cifra mare care sintetizează avansul PIB a rămas neschimbată, în interiorul acestuia, la nivelul categoriilor de resurse, între varianta semidefinitivă a PIB (care apare la un an după) şi cea definitivă ( care apare, după cum se vede, la 2 ani după) s-au produs câteva schimbări care merită menţionate:
1.Sectorul de intermedieri financiare şi asigurări a ajuns precum un banc de la Radio Erevan ( cel în care nu a furat, ci i s-a furat şi nu era Ladă, era bicicletă). De la o evoluţie negativă de -6,4% a ajuns la o creştere de +11,1% şi de la o contribuţie în minus de 0,2 puncte procentuale (pp) la creşterea economică a urcat la una pozitivă, absolut respectabilă, de 0,4 pp.
2.Până la urmă, dinamica înregistrată de sectorul bugetar ( administraţie publică, învăţământ, sănătate şi asistenţă socială etc.) nu a fost uşor pozitivă (+0,3%) ci uşor negativă (-0,2%) iar creşterea salariilor exprimată în deflatorul sectorial a urcat de la 22,3% la 23,9%. Dar acestea nu au contat, aportul la creşterea PIB a rămas tot nul.
3. Sectorul de informaţii şi comunicaţii lăudat iniţial pentru ritmul senzaţional de creştere şi pentru contribuţia la creşterea econmică s-a dezumflat binişor la recalculare ( de la +9,4% a +6,3% pe creşterea în volum şi de la 0,5 pp aport la creşterea PIB la doar 0,3pp, adică sub contribuţia iniţial blamatului sistem financiar şi de asigurări.
4. Pe partea de utilizare a PIB, consumul final individual efectiv al gospodăriilor populaţiei a fost ajustat în jos de la +8,0% la +7,4% iar contribuţia la avansul economic a coborât de la +5,5 pp la +5,1pp. Cheltuielile administraţiei publice pentru procurarea bunurilor şi serviciilor în folosul individual al gospodăriilor populaţiei s-au dovedit a fi fost în creştere cu doar 2,5% în loc de 10,9%, de unde şi contribuţia lor la creşterea PIB s-a dus de la +0,7pp la +0,2pp.
5.Veştile bune de la recalculare au vizat diminuarea scăderii în formarea brută de capital fix de la -2,1% în varianta semidefinitivă la doar -0,2% în cea definitivă ( efectul negativ pe PIB s-a topit vizibil, de la -0,5pp la doar -0,1pp), înjumătăţirea influenţei exportului net negativ asupra PIB ( de la -0,6pp la -0,3pp) şi dispariţia ca motor de dezvoltare a creşterii stocurilor (de la +0,7pp la zero).
Cu prilejul apariţiei datelor definitive pentru anul 2016 în materie de rezultat economic, a fost publicat şi un nou set de date definitive pentru evoluţia în termeni reali a PIB în perioada 2008 – 2015 (valorile coincid cu cele precedente doar pentru anul 2013).
Media de creştere economică pentru perioada 2008 – 2016 s-a situat, pe date definitiv consemnate de statistica oficială la (doar) +2% pe an însă media rezultatelor economice pentru acelaşi interval a fost negativă (-1,5%). Prosperitatea din 2008 s-a dovedit a fi nesustenabilă pe termen mediu (rezultatul PIB a coborât, potrivit noilor date, în 2010 la -8,6%, cu alte cuvinte sub rezultatul anului aderării, 2007).
Au fost necesari opt ani pentru a ajunge la un nivel de PIB cu 10% mai mare în 2016 faţă de 2008 după ce s-a forţat economia peste posibilităţile reale, într-un moment în care a venit (şi) criza mondială peste noi. Dar asta nu ne-a învăţat să ne punem o întrebare simplă: de unde s-ar putea da creşteri de venituri duble sau triple faţă de creşterea economică ?
Cu ce riscuri pentru datoria stabilitatea macroeconomică şi pentru cât timp ? Reamintim că pentru a ne reveni din criză a trebuit să suportăm tăieri de salarii şi îngheţări de pensii, ca să nu mai vorbim de triplarea datoriei publice (care drenează an de an din bugetul public banii aferenţi pentru dobânzi şi comisioane şi de-abia am reuşit să o aducem sub control).
De fapt, motivul pentru care merită să ne aplecăm asupra unor cifre aparent seci, la ceva timp după ce s-a decantat emoţia de moment şi s-au disipat comentariile partizane de moment ar fi să învăţăm ceva din trecut pentru a nu mai repeta din erorile pe care le-am simţit pe propria piele. Aşa cum după vară vine iarna, după un ciclu de creştere vine şi unul de recesiune. Întrebarea nu e dacă, ci când şi cum îl vom traversa.
COMMENTS