Autor: Mihaela Didu
„Firmele care activează în acest moment în domeniul construcţiilor au fost nevoite, pe parcursul crizei ultimilor ani, să se adapteze unei pieţe din ce în ce mai severe, însă toate aceste impedimente nu le-au făcut decât să fie mai performante şi să descopere posibilităţi de a se eficientiza la care nu se gândiseră până la începutul crizei“, consideră Cristian Romeo Erbaşu, Preşedinte al Federaţiei Patronatelor Societăţilor în Construcţii.
Cum au traversat companiile din domeniu această perioadă destul de complicată pentru sectorul construcţiilor?
În ultimii 6-7 ani, companiile în general, dar mai ales cele de construcţii, au fost nevoite să găsească rapid soluţii de depăşire a efectelor crizei. S-au luat sau nu la timp măsurile necesare pentru a răspunde noilor cerinţe extrem de dure ale pieţei, iar acele companii care au reuşit să facă aceste reforme în timp util au supravieţuit crizei, dar au obţinut şi o anduranţă mult mai mare, adică o rezistenţă şi o adaptabilitate care le vor ajuta să facă faţă mult mai uşor în viitor unei economii de piaţă de multe ori imprevizibilă. Pentru români a fost prima criză pe care societatea a întâmpinat-o după momentul ’90, în condiţii de economie de piaţă integrată cât de cât în cea mondială şi mai ales în cea europeană. Până acum 10 ani eram mai izolaţi, auzeam de anumite crize prin alte zone ale planetei, care însă pe noi nu prea ne afectau. Din păcate, nici efectele pozitive ale economiei internaţionale nu ne atingeau. Însă, integraţi într-o economie europeană, ancoraţi într-o economie globală, trebuie să ne asumăm şi riscurile de a fi afectaţi de crizele care apar pe plan mondial.
Într-adevăr, criza a fost extrem de dură la nivel internaţional, lucru resimţit în egală măsură şi de noi de această dată, pentru prima dată în ultimii 60 de ani, dacă e să luăm în considerare şi perioada comunistă. În România, nu doar criza financiară, ci şi criza de personal a fost destul de grea. Ne-am confruntat cu lipsa unui personal calificat, capabil să ne ajute să trecem mai uşor peste această criză, să aibă experienţa reformelor în perioade critice. Un astfel de personal se obţine în perioade lungi de timp, care să fi avut experienţa unor crize anterioare, fie ele şi mai mici.
Aici mai trebuie menţionat şi faptul că am intrat în această criză după 3-4 ani senzaţionali pentru economia românească în general şi pentru construcţii în special. Criza a găsit, în 2009, firmele de construcţii cu datorii mari la bănci, cu foarte multe utilaje în leasing, cu salarii nerealist de mari. În momentul acela situaţia era, plastic vorbind, reliefată de butada care ne spune că un om mare şi gras care consumă mult se adaptează unor condiţii vitrege mult mai greu decât un om slăbuţ şi mititel care consumă puţin. Cine a avut capacitatea să treacă peste criză nu va uita niciodată prin ce a trecut, prin urmare va şti să creeze şi să dezvolte companii cu o longevitate de zeci şi sute de ani, precum sunt cele din economiile de piaţă consolidate. Astfel de companii, ca şi managerii lor, trebuie încurajate, iar premiile acordate de dumneavoastră zilele trecute reprezintă un mod de recunoaştere a performanţelor lor.
În statele cu economii dezvoltate putem regăsi companii de familie trecute din mână în mână, din generaţie în generaţie…
Este necesar să încurajăm companiile care au trecut prin toate etapele, traversând şi perioadele bune, dar şi pe cele rele, companii structurate astfel încât să poată avea o rezistenţă mult mai mare la orice fel de schimbare. Nu contează dimensiunea lor, pot exista companii mici, de nişă, cu o istorie de sute de ani. Acestea cresc, multe dintre ele intră în atenţia publică, se dezvoltă prin fuziuni, se listează la bursă. În România nu sunt firme atât de mari în domeniul construcţiilor încât să devină interesante pentru grupurile internaţionale. Firmele din construcţii de la noi, chiar şi cele mai mari, dacă le raportăm la cele internaţionale, sunt totuşi mici, dar, dintr-un anumit punct de vedere, nu este chiar un lucru rău.
La ce vă aşteptaţi pentru piaţa construcţiilor din perspectiva anului 2016?
Anul 2016 vine după un 2015 (mai ales ales semestrul al doilea) foarte bun, chiar spectaculos de bun! A fost perioada în care s-au finalizat proiectele cu finanţare europeană aferente perioadei 2007-2014. Din păcate însă, nu a existat o continuitate, în sensul că pentru proiectele aferente 2014-2020 încă nu au început procedurile de achiziţie aferente. Tocmai de aceea, 2016 s-ar putea ca pentru unii constructori să vină cu o scădere. S-au finalizat în mare parte proiectele vechi şi nu s-au demarat cele noi. Din fericire, această lipsă de proiecte noi pe fonduri europene va fi compensată, pe de-o parte, de proiecte finanţate de autorităţi locale sau guvernamentale şi, pe de altă parte, de proiecte vechi fazate, care se vor derula şi pe noile fonduri UE. Aceste proiecte fazate pot crea liantul între lucrările foarte multe care au fost anul trecut şi cele care vor fi în 2017.
Un alt lucru bun pentru firmele de construcţii şi pentru piaţa de construcţii este că s-a revigorat piaţa privată. Se deschid noi proiecte cu finanţare privată, provocate evident şi de ratele de dobânzi bancare foarte scăzute, care i-au mobilizat pe investitori să-şi scoată banii din bănci şi să-i investească. Spre surprinderea noastră, în 2015 suprafaţa intabulată este mult mai mare decât cea din 2008, perioada de vârf a imobiliarelor (cu o creştere de 30%). Au reintrat în circuit nu numai proiecte noi, demarate în ultimii ani, ci şi unele stagnate şi reluate în perioada actuală. Observ că mai peste tot sunt din nou investiţii imobiliare, stimulate şi de costurile joase încă, impuse de criză.
Vom asista la o reluare de către bănci a creditării proiectelor imobiliare?
Asistăm în momentul de faţă la un mix de finanţare a proiectelor, creditare plus aport propriu mult mai mare decât anii de dinainte de criză. Băncile sunt prudente încă, fiind dispuse să intre în aceste proiecte în condiţiile în care în spate sunt investitori credibili şi foarte potenţi, care pun la bătaie şi propriii lor bani. Nu ne vom mai întâlni prea curând cu situaţii în care banca pune 90% din bani iar investitorul doar 10%! Mai degrabă vom vedea un mix 50%-50%, situaţie în care banca trage concluzia că riscul este împărţit, iar investitorul nu va fi dispus să piardă uşor o sumă mare.
Când se vor demara noile proiecte pe fonduri UE?
Statul nu beneficiază de suficienţi specialişti încât să fi susţinut atât finalizarea proiectelor vechi, cât şi să demareze noile proiecte. Aşa că în 2015 s-a concentrat pe vechile proiecte, astfel încât să nu piardă banii, iar abia în 2016 se va ocupa de demararea celor noi, rezultatul urmând să se vadă cu adevărat abia în 2017.
Pe de altă parte, este şi o problemă legislativă, în sensul că pentru finanţarea noilor proiecte, UE a impus integrarea tuturor directivelor europene la nivelul legislaţiei româneşti. Din păcate, pachetul de legi a întârziat să apară, iar acum aceste legi sunt în dezbatere. De fiecare dată când au ieşit în dezbatere legile, s-a demonstrat fie că nu sunt complete, fie că sunt disfuncţionale, în sensul că aveau articole care se contraziceau. În ultimul an a fost chiar necesară retragerea şi dezbaterea din nou a acestor legi. Actualele legi care sunt propuse nu fac decât să preia mot a mot acele directive, însă, din păcate, nu rezolvă deficienţele din legile anterioare. Aceasta şi pentru că reprezentanţii statului care au fost la dezbateri au fost de acord mai tot timpul cu asociaţiile profesionale şi patronale, dar după ce aveau loc acele discuţii, nu se regăsea absolut nimic din ceea ce se discuta.
Un alt motiv pentru această întârziere l-a reprezentat factorul politic, pentru că nu a existat continuitate, în sensul că atunci când anumiţi factori politici decizionali hotărau ceva, nu mai apucau să şi finalizeze, deoarece erau schimbaţi. Toate aceste lucruri au făcut să întârzie demararea proiectelor noi pe fonduri UE aferente perioadei 2014-2020. Până nu va fi votat în Parlament noul pachet de legi solicitat de UE, nu vor începe licitaţiile, dar ele trebuie să aibă în spate memorandumul de finanţare. Este o criză de specialişti şi în zona aceasta, proiectanţii sunt din ce în ce mai puţini şi, din păcate, din punct de vedere profesional sunt la un nivel din ce în ce mai scăzut, ca dovadă că apar foarte multe studii de fezabilitate care se dovedesc a avea erori majore. Practic, demararea cererilor de finanţare depinde de aceste studii de fezabilitate. Mai mult ca sigur că anul acesta se vor executa aceste studii de fezabilitate, unele dintre ele există deja, dar execuţia lucrărilor va începe în cel mai bun caz spre finalul anului, dacă nu chiar în anul următor.
Cum poate fi rezolvată problema infrastructurii, atât de deficitară în România?
Au fost multe probleme care au frânat această dezvoltare. O perioadă nu am avut la dispoziţie tehnologia necesară. Când am avut tehnologia, în condiţiile în care punerile în posesie au fost făcute după 1990 în mod haotic, nu am avut nici terenurile. S-au dat în proprietate terenurile fără să se ţină cont de o strategie viitoare de dezvoltare a zonelor. Abia acum avem o lege a exproprierilor cât de cât funcţională.
Una dintre problemele majore în ceea ce priveşte infrastructura ţine şi de faptul că presiunea politică a impactat calitatea investiţiilor în mod negativ. Nu trebuie să ascundem nici dorinţa antreprenorilor de a avea profituri cât mai mari, ceea ce a făcut ca aceştia să nu se concentreze pe calitate, ci pe costuri cât mai mici.
Ar fi necesară o regândire în ceea ce priveşte punctajele la licitaţii. Ar trebui penalizaţi acei jucători de pe piaţă care nu şi-au respectat contractele. Ar fi bine să ne uităm atent când acordăm o lucrare şi la câţi angajaţi are firma respectivă în România, câte utilaje poate mobiliza la noi în ţară, nu în nu ştiu ce colţ de lume. Niciodată nu vor veni specialiştii din America de Sud să lucreze în România, iar mobilizarea unor utilaje din ţări îndepărtate la noi în ţară este o utopie.
Avem nevoie de o legislaţie suplă, cu proceduri clare, fără ambiguităţi, cu metodologii bine definite, şi astfel ar fi mult mai uşor să depistăm zonele unde există suspiciuni de corupţie! Birocraţia agresivă poate duce la lucruri foarte grave: blocarea multor proiecte şi mascarea cu mai multă uşurinţă a corupţiei. Nu trebuie să uităm faptul că prin hârtii s-au acoperit multe nereguli, de-a lungul ultimilor ani. Nici faptul că în legislaţia românească există articole care se bat cap în cap – şi nu vorbim aici de legislaţia primară versus legislaţia secundară. E vorba de texte de pe acelaşi palier de reglementare!
Cu ce probleme se confruntă companiile din domeniu la momentul actual?
Firmele de construcţii au câteva mari probleme în această perioadă. Prima o reprezintă finanţarea, deoarece băncile nu au deloc încredere în acest domeniu. Sperăm ca revigorarea domeniului să-i facă pe finanţatori să-şi redirecţioneze atenţia şi către construcţii. A doua mare problemă, cu efecte şi în 2015 şi în 2016, dar mai ales din 2017, va fi lipsa forţei de muncă calificate, o deficienţă care va fi mult mai acută decât în perioada 2006-2009. Ne amintim faptul că în perioada aceea era o adevărată isterie în piaţă, pentru că nu se găsea forţă de muncă în construcţii! Acum va fi mai rău: sunt mulţi care au plecat şi nu s-au mai întors şi foarte puţini care au venit din urmă, de nivelul lor. Pe fondul crizei nu a mai existat o anumită emulaţie care să încurajeze formarea de noi profesionişti în domeniul construcţiilor.
Întorcându-mă la bănci, firmele cu capital românesc trebuie să deprindă spiritul de asociere, în sensul că pentru a putea aborda sistemul bancar e nevoie de potenţial cât mai mare. Ele trebuie să ştie că pentru a putea realiza proiecte mari, e spre binele lor să se asocieze. Din păcate, putem observa în piaţă cum firmele mici şi mijlocii, cele care asigurau execuţie prin subcontractare, au dispărut, iar firmele mari pot avea aceeaşi soartă dacă nu vor şti să-şi dimensioneze aşteptările, îmbinând realist capacitatea de realizare cu posibilităţile interne.
E bine că sectorul construcţiilor a reintrat în lumina reflectoarelor. Se poate vedea astfel că firme din domeniul nostru pot fi performante. E un început pentru a revitaliza acest domeniu şi a-i reda credibilitatea de acum 7-8 ani, când reprezenta unul dintre motoarele de bază ale economiei româneşti. Oamenii trebuie să înceapă din nou să aibă încredere în investiţii, în circulaţia banului, în a avea mulţi angajaţi. Ei trebuie să aibă încredere în proiectele de anvergură, să mizeze mai mult pe ele. Toate acestea nu se pot face decât dacă implici şi domeniul nostru, al constructorilor.
COMMENTS